În vremurile nesigure, cum poţi avea pace în suflet? Cum poţi să nu fii frământat de griji şi de nelinişte?
Lumea aceasta în care trăim este măcinată de lupte, de violenţă - în familie şi în afara ei - , de suferinţă, de durere, de tristeţe... Dar oare avem unde să găsim stabilitate indiferent ce se întâmplă în lume sau în viaţa noastră? Putem privi spre viitor cu speranţă, oricare ar fi împrejurările din viaţa noastră şi din lume?
În vremurile noastre mulţi studenţi consideră că Dumnezeu este singura constantă din viaţa lor. Lumea din jurul nostru este în continuă mişcare, dar Dumnezeu nu Se schimbă. El este acelaşi, imuabil şi demn de încredere. De fapt, El Însuşi spune: „Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!” „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb.”1 Dumnezeu este tot timpul disponibil pentru noi; putem conta pe El. El este „acelaşi ieri şi azi şi în veci”2. În plus, ne poate lăsa să-L cunoaştem, ajutându-ne astfel să ne găsim pacea sufletească şi siguranţa în El.
Este posibil să ai pace în suflet?
O absolventă de facultate şi-a descris situaţia astfel: „Este ceva uimitor să am o relaţie reală cu Dumnezeu, în viaţa de zi cu zi. Am un „Însoţitor cosmic” pe care nu L-aş schimba pentru nimic în lume. Mă simt iubită şi simt, în sfârşit, că cineva mă cunoaşte cu adevărat, într-un mod pe care nici nu cred că-l pot descrie în cuvinte.”
Dan, un student cu hemofilie, a descoperit recent că s-a infectat cu virusul HIV, în urma unei transfuzii de sânge. La început a fost în culmea disperării şi a dat vina pe Dumnezeu. Apoi, căutând stabilitate... s-a apropiat de El. Urmarea: în ultimii săi ani de viaţă, a vizitat nenumărate campusuri universitare (deşi avea dureri groaznice), numai pentru a le spune colegilor săi studenţi cum Îl pot cunoaşte pe Dumnezeu şi cum pot avea parte de aceeaşi pace de care se bucura el... „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima.” „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”3
Ca Dan, şi alţi studenţi au aflat că, indiferent ce ţi s-ar întâmpla în viaţă, nu este „sfârşitul lumii”... fiindcă lumea aceasta nu este sfârşitul!
Dumnezeu este un adăpost pentru fiecare
Trebuie să recunoaştem că mulţi dintre noi aşteptăm să avem probleme şi de-abia apoi ne întoarcem spre Dumnezeu. Un capelan militar din al Doilea Război Mondial spunea: „Nu există atei în adăposturile individuale.” Când viaţa este frumoasă, nu considerăm că avem nevoie de Dumnezeu. Dar situaţia se schimbă când avem probleme, când ne dăm seama că ne aflăm în tranşee.
O altă studentă, Carina, îşi descrie astfel drumul către Dumnezeu: „Credeam că sunt creştină fiindcă mergeam duminica la biserică... dar habar n-aveam cine este Dumnezeu. Ultimul meu an de liceu n-a fost cu nimic deosebit de ceilalţi trei ani dinainte. Îmi petreceam cea mai mare parte din timp bând, drogându-mă sau căutând să mă fac iubită. Simţeam că mor pe dinăuntru şi nu eram deloc stăpână pe viaţa mea. Doar în clipa în care mi-am dat seama că nu mai îmi doresc să trăiesc... mi-a trecut prin minte că la universitate trebuie să fac ceva... ceva care să-mi readucă speranţa în suflet. Atunci L-am rugat pe Dumnezeu să vină în viaţa mea. El mi-a arătat dragoste, iertare şi la El am găsit siguranţă, iertare, mângâiere, acceptare şi un rost în viaţă. El îmi dă tărie şi, dacă n-ar fi fost El, n-aş mai fi astăzi aici.”
Cine ştie ce ne aşteaptă în viitor? Mulţi studenţi s-ar putea să se simtă ca într-un adăpost individual de pe front. Căci, din păcate, viaţa poate fi un câmp de luptă... în care liniştea noastră sufletească să fie mult pusă la încercare. În acele clipe când ne aflăm la strâmtoare, apelăm adesea la Dumnezeu. Şi nu este rău că facem asta, fiindcă Dumnezeu este într-adevăr singura constantă; El Se pune la dispoziţia noastră şi chiar vrea să aibă un cuvânt de spus în viaţa noastră. El spune: „Eu, Eu sunt Domnul şi afară de Mine nu este niciun Mântuitor! ... Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.”4
Da, Îl putem considera pe Dumnezeu ca o „cârjă” în care ne putem sprijini... singura Cârjă cu adevărat folositoare.
Gropile invizibile
Cu toate acestea, unii oameni se întorc spre Dumnezeu chiar şi atunci când totul pare să le meargă bine. Iată cazul lui Cristi, un student din Bucureşti: „Ajuns în ultimul an de facultate, puteam spune că avusesem deja parte de toate acele lucruri care mă vor împlini, după spusele altora: roluri de conducere în organizaţiile studenţeşti, chefuri, note bune, întâlniri cu fete atrăgătoare. Aveam tot ceea ce îmi doream să realizez încă din timpul facultăţii... şi mă simţeam tot neîmplinit! Îmi lipsea ceva... şi nu ştiam încotro să mă duc. Bine... nimeni nu ştia că gândesc aşa despre viaţă; nu lăsam să transpară nimic la exterior."
Chiar şi când lucrurile par să meargă cum trebuie, viaţa poate să aibă o groapă - una interioară, care nu poate fi văzută cu ochiul liber - dar pe care inima o simte. O studentă a descris-o astfel: „De câte ori ai crezut că dacă ai avea o anumită haină sau un anume prieten sau dacă ai putea vizita un loc anume... atunci te-ai simţi fericită şi împlinită? Şi de câte ori ai reuşit să cumperi bluza respectivă sau să te întâlneşti cu băiatul dorit sau să vizitezi locul visat... şi la sfârşit te-ai simţit parcă şi mai secătuită decât la început?”
Nu avem nevoie de eşecuri sau de vreo tragedie pentru a simţi gropile din viaţa noastră. Cel mai adesea liniştea sufletească ne lipseşte pur şi simplu deoarece Dumnezeu lipseşte din viaţa noastră. Ana, studenta despre care am vorbit mai înainte, spunea: „De atunci am avut parte de multe probleme şi schimbări în viaţa mea, dar tot ceea ce fac capătă alt sens fiincă ştiu că Dumnezeul veşnic mă iubeşte şi este de partea mea. Nu cred că există ceva pe lumea asta pe care Dumnezeu şi cu mine să nu-l putem rezolva împreună - şi mai este ceva... împlinirea aceea pe care am căutat-o atât de asiduu... ei bine, am găsit-o, în sfârşit!”
Dacă Dumnezeu Se implică în viaţa noastră, putem sta liniştiţi. Căci pe măsură ce Îl cunoaştem şi ascultăm ce spune El în Biblie, ne aduce în suflet o pace deosebită. Vedem viaţa din punctul Său de vedere, fiind conştienţi de credincioşia şi de capacitatea Sa de a avea grijă de noi. Aşa că orice ne-ar aştepta în viitor, putem să ne punem încrederea în Dumnezeu, ştiind că El va rămâne neschimbat. Şi, pe lângă aceasta, de-abia aşteaptă să ne dovedească ce turnură poate lua viaţa noastră dacă ne întoarcem la El şi Îl căutăm cu sinceritate.
Adevărata pace sufletească poate fi întemeiată doar pe Stâncă
Pe ce anume îţi clădeşti viaţa? Căci, crezi sau nu, fiecare dintre noi îşi clădeşte viaţa pe ceva. Fiecare avem o temelie, ceva în care ne punem nădejdea şi încrederea. Poate că acest ceva este reprezentat de propria persoană: „Ştiu că pot reuşi în viaţă dacă mă străduiesc cu adevărat.” Sau poate fi un stil de viaţă: „Dacă aş putea câştiga suficienţi bani, ce minunată ar fi viaţa!” Sau poate chiar o perioadă de timp: „Noul mileniu în care am intrat va schimba situaţia de fapt.”
Ei bine, Dumnezeu are o altă opinie. El spune că suntem pe un teren nesigur dacă ne punem nădejdea şi încrederea în noi înşine, în alţi oameni sau în ceea ce ne oferă această lume. El vrea să ne încredem în El. Tocmai din acest motiv spune: „De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”5
Este un lucru înţelept să-L avem pe Dumnezeu în viaţa noastră în acele clipe când avem necazuri. Însă Dumnezeu doreşte să avem o viaţă bogată indiferent de situaţia în care ne-am afla. El vrea să aibă o influenţă pozitivă în fiecare sferă a vieţii noastre. Iar atunci când ne bizuim pe El şi pe cuvintele Sale, ne clădim viaţa pe Stâncă.
Pacea sufletească supremă
Unii se simt în siguranţă fiindcă tatăl lor este multimilionar sau fiindcă ştiu că pot cu uşurinţă să ia note mari. Însă poţi avea o siguranţă chiar şi mai mare: dacă ai o relaţie personală cu Dumnezeu.
Dumnezeu are putere. Spre deosebire de noi, Dumnezeu ştie ce se va întâmpla mâine, săptămâna următoare, anul următor, în deceniul care urmează. El spune: „Căci Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul; Eu sunt Dumnezeu şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit.”6 El ştie ce se va întâmpla în mileniul în care am intrat. Dar mai important este că ştie ce se va întâmpla în viaţa ta peste cinci minute, mâine, săptămâna viitoare şi până la sfârşitul vieţii tale pe acest pământ. Şi mai important chiar decât acest lucru este ca tu să ştii că va fi alături de tine în clipa când se va întâmpla... dacă ai hotărât să-L chemi în viaţa ta. El ne spune că poate fi „adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.”7 Dar trebuie să ne străduim din inimă să Îl căutăm, fiindcă El spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”8
Aceasta nu înseamnă că aceia care-L cunosc pe Dumnezeu nu vor avea de înfruntat dificultăţi. Vor avea. Dacă în viitor ţara noastră va avea de suferit de pe urma atacurilor teroriste, vor suferi şi aceia care Îl cunosc pe Dumnezeu. Dar prezenţa lui Dumnezeu îţi dă o anumită pace şi o anumită tărie. Un ucenic al lui Isus Hristos a exprimat această realitate astfel: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.”9 Viaţa ne dovedeşte că vom avea, cu siguranţă, probleme. Dacă totuşi le suportăm avându-L de partea noastră pe Dumnezeu, le vom privi dintr-un alt unghi şi vom avea o tărie neobişnuită. Nicio problemă nu este prea mare pentru Dumnezeu. El este mai mare decât toate problemele pe care le-am putea avea şi, oricum, nu ne lasă să le înfruntăm singuri.
Lui Dumnezeu Îi pasă de noi. Să nu uităm că puterea extraordinară a lui Dumnezeu, pe care El şi-o poate manifesta în viaţa noastră, este însoţită de marea Sa dragoste pentru noi. Viitorul poate să aducă o perioadă de pace mondială nemaivăzută până acum... sau dimpotrivă, mai multă ură şi violenţă etnică, mai multe divorţuri, mai multe crime ş.a.m.d. Oricare ar fi situaţia, nimeni nu ne iubeşte mai mult ca Dumnezeu; nimeni nu poate să aibă mai multă grijă de noi decât Dumnezeu. Cuvântul Său spune: Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.” „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”10 şi: „Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui. Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima. El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.”12
Isus Hristos le-a spus urmaşilor Săi: „Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci, să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.”13 Dacă te întorci spre Dumnezeu, El va avea grijă de tine mai bine ca oricine.
Pacea sufletească se află în Dumnezeu
N-avem de unde şti ce ne rezervă viitorul. Dacă ne va aduce dificultăţi, Dumnezeu poate să fie alături de noi, să nu ne lase singuri. Dacă ne va aduce o viaţă uşoară, tot vom avea nevoie de Dumnezeu: ca să umplem golul din sufletul nostru şi ca să dăm sens vieţii noastre.
La urma urmelor, ce contează cel mai mult? Ce contează cu adevărat? Să nu fim despărţiţi de Dumnezeu. Ei bine, atunci să ne punem întrebarea: Îl cunoaştem pe Dumnezeu? Dar El ne cunoaşte? I-am îngăduit să intre în viaţa noastră? Căci atunci când Îl cunoaştem, El ne face să vedem totul dintr-un alt unghi, aducându-ne speranţă. Apoi, având o relaţie personală cu El, ne putem bucura de pace, în ciuda tuturor împrejurărilor potrivnice.
De ce trebuie să ocupe Dumnezeu locul cel mai seamă în viaţa noastră? Fiindcă dacă nu Îl cunoaştem, nu putem avea cu adevărat pace sau nădejde. El este Dumnezeu, nu noi... El nu depinde de noi, dar noi trebuie să depindem de El, fiindcă ne-a creat cu nevoia de a-L avea în viaţa noastră. Putem încerca noi cât vrem să ne simţim împliniţi fără El... va fi în van.
Dumnezeu vrea să Îl căutăm. Vrea să Îl cunoaştem şi să Îl invităm să se implice în viaţa noastră. Dar există o problemă: toţi I-am închis uşa vieţii noastre în nas. Biblia descrie această realitate cu următoarele cuvinte: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui...”14 Toţi am încercat - sau încercăm încă - să ne descurcăm în viaţă fără Dumnezeu. Ei bine, Biblia numeşte această faptă „păcat”.
Studenta despre care vorbeam mai sus a spus despre păcat: „Când am intrat la universitate, nu Îl cunoşteam pe Hristos, nu-L aveam în viaţa mea. Pe atunci aveam întreaga lume la picioare, aşteptând cu nerăbdare schimbările pe care le voi aduce. Luam parte la tot felul de întâlniri politice, făceam cursuri despre rasism şi dreptate socială şi mă dedicam total voluntariatului la centrul de servicii comunitare. Credeam că am puterea lăuntrică de a aduce o schimbare majoră în lume. Făceam meditaţii gratuite cu şcolarii din familiile defavorizate; lucram la un adăpost pentru persoanele fără casă; strângeam mâncare pentru cei înfometaţi. Şi, cu toate acestea, cu cât încercam mai mult să schimb lumea, cu atât mai frustrată mă simţeam. M-am luptat cu birocratia, apatia şi ... păcatul. Începusem să cred că natura umană s-ar putea să aibă nevoie de o reparaţie capitală.”
Adevărata pace sufletească = împăcare cu Dumnezeu
Vremurile nesigure, tehnologia din ce în ce mai performantă nu au o importanţă prea mare în situaţia noastră. De ce? Fiindcă problema esenţială a oamenilor este că s-au depărtat de Dumnezeu. Problemele noastre cele mai mari nu sunt de natură fizică, ci de natură spirituală. Şi, întrucât Dumnezeu ştie acest lucru, a găsit o soluţie ca să nu mai fim despărţiţi de El. A găsit o cale pe care putem merge pentru a ne întoarce la El... prin Iisus Hristos.
Biblia spune: „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”15 Iisus Hristos a fost răstignit - aceasta era o formă antică de execuţie - din cauza păcatelor noastre... în locul nostru. A murit, a fost îngropat şi apoi a înviat din morţi. Datorită jertfei şi morţii Sale putem începe acum o relaţie personală cu Dumnezeu - „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”16 Lucrurile sunt destul de simple: Dumnezeu Îşi doreşte o relaţie desăvârşită cu noi - aşa că a făcut posibilă această relaţie prin Iisus. Apoi de noi depinde să-L căutăm pe Dumnezeu şi să-L invităm în viaţa noastră. Cei mai mulţi oameni fac acest lucru prin rugăciune; adică vorbindu-I sincer lui Dumnezeu. Chiar în clipa aceasta te poţi apropia de Dumnezeu dacă îi spui sincer: „Doamne Dumnezeule, vreau să Te cunosc. Nu Te-am lăsat să intri în viaţa mea până acum, dar nu mai vreau să fie aşa. Nu mai vreau să fiu despărţit de Tine. Cred că Iisus a murit în locul meu, pentru ca să pot fi iertat de păcatele mele şi să fiu împăcat cu Tine. Îmi doresc să Te implici în viaţa mea de acum înainte.”
Ei bine, L-ai rugat deschis pe Dumnezeu să intre în viaţa ta? Numai tu şi cu El ştiţi sigur cum stau lucrurile. Dacă L-ai invitat, te aşteaptă o mulţime de lucruri interesante. Dumnezeu îţi făgăduieşte că îţi va aduce nenumărate împliniri în viaţa aceasta, tocmai datorită relaţiei cu El.17 Promite să locuiască în tine18 şi să-ţi dăruiască viaţa veşnică.19 Iată ce mărturiseşte o studentă despre Dumnezeu: „Mama a divorţat de tata când eram foarte mică şi nu prea îmi dădeam seama ce se întâmplă. Nu ştiam decât că tata nu mai venea acasă. Într-o zi m-am dus în vizită la bunica şi i-am spus că nu înţeleg cum poate tata să mă facă să sufăr... ba chiar să dispară cu totul. Ea m-a luat în braţe şi mi-a spus că există Cineva care nu mă va părăsi niciodată... şi acel Cineva este Iisus. Apoi a citat Evrei 13:5 şi Psalmul 68:5: «Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi»; «El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfânt.» Am fost extraordinar de încântată să aud că Dumnezeu dorea să fie Tatăl meu.”
Orice s-ar întâmpla în jurul tău, în lume, ai linişte în suflet deoarece ştii că Dumnezeu poate să fie lângă tine şi nu te va lăsa singur. Orice ne-ar rezerva viitorul, Îl putem avea pe Dumnezeu - Singurul care nu se schimbă - în viaţa noastră tot timpul.
marți, 25 decembrie 2007
ISUS - REVELATIA, INCEPUTUL SI SFARSITUL
De aceea trebuie să scrutăm orizonturile istoriei şi să vedem dacă există vreun indiciu legat de revelaţia lui Dumnezeu. Ei bine... există un indiciu precis. Într-un sătuc obscur din Palestina, în urmă cu aproape două mii de ani, S-a născut un Copil într-un grajd. De atunci şi până în zilele noastre întreaga lume continuă să sărbătorească naşterea acestui Copilaş, pe nume Iisus Hristos.
A trăit în anonimat până la treizeci de ani, când a început o lucrare publică care a durat trei ani şi care a fost menită a schimba mersul istoriei. Era o persoană bună şi se spune despre El: „Oamenii de rând Îl ascultau bucuroşi” şi „El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor” (Evanghelia după Matei 7:29).
Viaţa lui Iisus Hristos
În scurt timp s-a văzut totuşi clar că Iisus făcea nişte declaraţii şocante, de-a dreptul înfricoşătoare, despre Sine. A început să vorbească despre propria Persoană ca despre cineva mult mai mare decât un învăţător sau un proroc de excepţie: a început să spună desluşit că este Dumnezeu. A pus identitatea Sa în centrul învăţăturilor Sale. Întrebarea crucială pe care le-a pus-o celor ce Îl urmau a fost: „Cine ziceţi că sunt?” Când Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Evanghelia după Matei 16:15-16), Iisus nu a fost şocat, nici nu L-a mustrat. Dimpotrivă, l-a lăudat!
Iisus a declarat apoi făţiş acelaşi lucru, iar cei ce-L ascultau I-au înţeles pe deplin cuvintele. De aceea citim în Biblie: „Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 5:18).
Altă dată Iisus a spus: „Eu şi Tatăl una suntem.” Pe dată iudeii au vrut să-L omoare cu pietre. El i-a întrebat pentru care faptă bună vor să-L omoare. „Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 10:33).
Iisus a declarat că are calităţi pe care doar Dumnezeu le are. Când un bărbat paralizat care dorea să fie vindecat a fost adus prin acoperişul casei, Iisus i-a spus: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate.” Aceasta a provocat o mare tulburare printre conducătorii religioşi, care-şi spuneau în inima lor: „De ce vorbeşte astfel? Huleşte! Cine poate ierta păcatele oamenilor, în afară de Dumnezeu?”
Într-unul din momentele de mare cumpănă, când însăşi viaţa Îi era pusă în primejdie, marele preot L-a întrebat direct: Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” „Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”
„Da, sunt,” i-a răspuns Iisus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.” Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea" (Evanghelia după Marcu 14:61-64).
Legătura Sa cu Dumnezeu era atât de apropiată încât a considerat că atitudinea pe care cineva o are faţă de El, o are faţă de Dumnezeu. Aşadar, cine-L cunoaste pe El Îl cunoaşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 8:19; 14:7). Cine-L vede pe El Îl vede pe Dumnezeu (12:45; 14:9). Cine crede în El credea în Dumnezeu (12:44; 14:1). Cine-L primeşte pe El Îl primeşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Marcu 9:37). Cine-L urăşte pe El Îl urăşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 15:23). Şi cine-L onorează pe El Îl onorează pe Dumnezeu (5:23).
Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu?
Dacă luăm în consideraţie afirmaţiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilităţi. A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legendă, fie Însuşi Adevărul.
Dacă luăm în consideraţie afirmaţiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilităţi. A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legendă, fie Însuşi Adevărul. Dacă spunem că El nu este Adevărul, atunci fie că ne dăm seama de aceasta, fie nu, automat declarăm că una dintre celelalte trei opţiuni este adevărată.
(1) Există posibilitatea ca Iisus să fi minţit când a spus că este Dumnezeu - aşadar, ştia că nu este Dumnezeu, dar intenţionat şi-a indus în eroare ascultătorii, pentru a conferi autoritate învăţăturilor Sale. Cei care cred sincer acest lucru sunt, probabil, foarte puţini la număr, dacă or exista. Chiar şi cei care Îi tăgăduiesc divinitatea tot Îl consideră un Învăţător mare şi integru. Ce nu-şi dau ei seama este că cele două afirmaţii se contrazic reciproc. Iisus nu prea ar mai fi un învăţător mare şi integru dacă a minţit intenţionat tocmai în privinţa celui mai important lucru din învăţăturile Sale: identitatea Sa.
(2) Mai moderată, dar la fel de şocantă, a doua posibilitate ar fi că era sincer, dar Se autoamăgea. Cum am numi noi astăzi pe cineva care zice despre sine că este Dumnezeu? L-am numi nebun şi acesta ar fi şi cazul lui Iisus dacă S-ar înşela tocmai în această privinţă extrem de importantă. Dar dacă analizăm viaţa Sa, nu vom găsi nici măcar o singură dovadă de anormalitate şi dezechilibru - care caracterizează de obicei o persoană cu astfel de tulburări psihice. Dimpotrivă, la Hristos vedem cea mai mare stăpânire de sine posibilă în momentele de criză.
(3) Cea de-a treia posibilitate - Toate afirmaţiile Sale cum că ar fi Dumnezeu ar face parte dintr-o legendă. Mai exact, în secolele al treilea şi al patrulea, adepţii Săi au fost atât de entuziasmaţi încât I-au atribuit nişte cuvinte pe care El Însuşi ar fi şocat să le audă. Şi dacă acum S-ar întoarce pe pământ, i-ar repudia pe dată.
Teoria legendei a fost infirmată categoric de numeroase descoperiri ale arheologiei moderne. Acestea au arătat, fără umbră de îndoială, că cele patru biografii ale lui Hristos au fost scrise în timpul vieţii unor persoane contemporane cu Hristos. Cu ceva timp în urmă Dr. William F. Albright, arheolog faimos în întreaga lume, spunea că nu există nici un motiv pentru a crede că măcar una din Evanghelii ar fi scrisă după anul 70. Căci este de domeniul incredibilului ca o simplă legendă despre Hristos, scrisă sub forma unei Evanghelii, să se fi răspândit atât de mult şi să fi avut acel impact uriaş pe care l-a avut... fără să se fi bazat pe nimic real.
Este ca şi cum cineva din vremea noastră se apucă să scrie o biografie a fostului preşedinte american John F. Kennedy, din care să reiasă că acesta a declarat că este Dumnezeu, că le iartă păcatele oamenilor şi că va învia din morţi. O astfel de povestire este atât de exagerată încât n-ar avea nici o şansă să „prindă” la nimeni, fiindcă mai trăiesc mulţi oameni care l-au cunoscut cu adevărat pe Kennedy. Această „teorie a legendei” nu stă deloc în picioare, dată fiind apariţia timpurie a manuscriselor Evangheliilor.
(4) Singura opţiune este că Iisus a spus adevărul. Cu toate acestea, dintr-un anumit punct de vedere, putem spune că declaraţiile, vorbele nu înseamnă mare lucru. Este uşor să vorbeşti. Oricine poate afirma orice. Au mai fost şi alţii care au pretins că sunt Dumnezeu. Şi eu aş putea susţine că sunt Dumnezeu; şi tu ai putea face acelaşi lucru, însă toţi trebuie să răspundem la o întrebare: „Ce probe aducem în sprijinul declaraţiilor noastre?” În cazul meu nu ţi-ar lua mai mult de cinci minute ca să-mi demontezi afirmaţia; probabil că tot atât ţi-ar lua ca s-o respingi şi pe a ta. Dar dacă vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aşa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaţiilor Sale. De aceea a spus: „Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl” (Evanghelia după Ioan 10:38).
Dovezi din viaţa lui Isus
Prima: caracterul Său Îi confirmă afirmaţiile. Mulţi locatari ai azilelor de nebuni pretind că sunt nişte celebrităţi sau zeităţi, dar afirmaţiile le sunt infirmate de caracterul lor. Cu totul diferită este situaţia lui Hristos. El este deosebit, unic - precum Dumnezeu.
Iisus Hristos a fost fără păcat. Viaţa Sa era de o calitate atât de rară încât îi putea provoca pe vrăjmaşii Săi cu întrebarea: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?" (Evanghelia după Ioan 8:46). La această întrebare I s-a răspuns cu tăcere... deşi stătea de vorbă cu persoane cărora le-ar fi plăcut să Îi scoată ochii cu vreun defect de caracter al Său.
Când citim despre ispitele cu care S-a confruntat Iisus, nu-L găsim deloc mărturisind că ar fi păcătuit. El n-a cerut niciodată iertare, deşi le-a spus adepţilor Săi să-şi ceară iertare pentru păcatele lor.
Este uimitor faptul că Iisus nu avea deloc acel sentiment de decădere morală pe care îl au şi îl mărturisesc sfinţii şi misticii din toate vremurile. Deoarece oamenii cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât sunt mai copleşiţi de defectele, decăderea şi greşelile lor. Într-adevăr, cu cât stai mai aproape de o lumină puternică, cu atât îţi dai seama că... trebuie să te speli. Lucrul acesta este valabil pentru muritorii obişnuiţi şi în sfera moralului.
La fel de izbitor este faptul că Apostolii Ioan, Pavel şi Petru, care fuseseră toţi învăţaţi încă din fragedă copilărie să creadă că păcatul este universal, au vorbit cu toţii despre neprihănirea lui Hristos: „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug” (1 Petru 2:22).
Pilat, care numai prieten nu-I era lui Iisus, a spus: „Ce rău a făcut?" Prin aceasta, el recunoştea nevinovăţia lui Hristos. Iar sutaşul roman care a stat mărturie morţii lui Iisus, a spus: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Evanghelia după Matei 27:54).
A doua: Hristos a dovedit că are putere asupra forţelor naturii, putere pe care o putea avea numai Dumnezeu, Cel care crease acele forţe.
El a liniştit o furtună puternică şi valurile învolburate ale Mării Galileii. Aceste lucruri i-au uimit atât de mult pe oamenii prezenţi cu El în barcă, încât au exclamat: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?” (Evanghelia după Marcu 4:41). A schimbat apa în vin, a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti, a înviat din morţi unicul fiu al unei văduve îndurerate, a înviat fiica unui tată distrus de pierderea copilei sale. Unui vechi prieten i-a spus: „Lazăre, ieşi afară!”, înviindu-l din morţi. Este foarte interesant faptul că nici măcar duşmanii Săi nu au tăgăduit această minune; dimpotrivă, au încercat să-L omoare. „Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El" (Evanghelia după Ioan 11:48).
A treia: Iisus a arătat puterea Creatorului asupra bolilor şi asupra afecţiunilor trupeşti. I-a făcut pe şchiopi să meargă, pe muţi să vorbească, iar pe orbi să vadă. A vindecat şi unele probleme de natură congenitală, care nu puteau fi tratate psihosomatic. Cea mai neobişnuită vindecare a fost aceea a orbului, descrisă în Evanghelia după Ioan, capitolul 9. Deşi bărbatul acela nu a putut răspunde întrebărilor puse de conducătorii religioşi, ceea ce se întâmplase cu el a fost suficient pentru a-l convinge. „Eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” „De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere”, a spus el (Evanghelia după Ioan 9:25,32). Pentru el dovezile erau mai mult decât evidente.
A patra: dovada supremă a Divinităţii lui Hristos a fost învierea Sa din morţi. În cursul vieţii Sale Iisus Şi-a prevestit de cinci ori moartea. A prevestit şi cum va muri şi că după trei zile de la moarte va învia din morţi şi va fi văzut de ucenicii Săi.
Cu siguranţă că aceasta a fost marea încercare: era o afirmaţie uşor de verificat. Fie s-a întâmplat, fie nu s-a întâmplat.
Atât simpatizanţii, cât şi detractorii credinţei creştine recunosc că învierea lui Hristos reprezintă piatra de temelie a credinţei. Apostolul Pavel scria: „Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră" (1 Corinteni 15:14). Pavel îşi întemeia întreaga credinţă şi viaţă pe învierea în trup a lui Hristos. Fie înviase din morţi, fie nu. Însă dacă înviase cu adevărat, atunci era evenimentul cel mai senzaţional din toată istoria omenirii!
Dacă Iisus este Fiul lui Dumnezeu...
Dacă Hristos a înviat din morţi, atunci ştim sigur că există Dumnezeu, ştim cum este El şi cum Îl putem cunoaşte personal. Universul capătă sens şi scop şi este posibil să Îl cunoşti pe Dumnezeu chiar şi în zilele noastre.
Este uşor să vorbeşti. Oricine poate afirma orice. Dar dacă vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aşa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaţiilor Sale.
Pe de altă parte, dacă Hristos nu a înviat din morţi, atunci creştinismul este doar o piesă de muzeu interesantă... atât şi nimic mai mult. Nu are nici un suport real. Deşi este o idee înălţătoare, totuşi, fiindcă nu are nici o bază reală, nu merită să te ambalezi prea mult. Aceasta înseamnă că martirii care s-au dus cântând la lei şi misionarii contemporani care şi-au dat viaţa în Ecuador şi în Congo în timp ce le prezentau Evanghelia şi altora... au fost nişte sărmani naivi.
Detractorii creştinismului îşi concentrează atacurile cel mai adesea asupra învierii lui Iisus, fiindcă s-a observat desluşit că acest eveniment reprezintă esenţa chestiunii. Unul dintre cele mai puternice atacuri împotriva creştinismului a fost iniţiat de un tânăr avocat britanic, Frank Morrison, în jurul anului 1930. El era convins că învierea lui Hristos era doar o fabulă fantezistă. Dându-şi seama că era piatra de temelie a credinţei creştine, s-a hotărât să facă un serviciu întregii lumi, demascând o dată pentru totdeauna această înşelăciune şi superstiţie. În calitate de avocat, considera că are acea capacitate critică necesară unei filtrări precise a dovezilor, admiţând dovezile conform criteriilor stricte care reglementează desfăşurarea unui proces în justiţia contemporană.
Totuşi, în timp ce făcea cercetări asupra cazului de faţă, s-a întâmplat ceva uimitor: a descoperit că acest caz nu era nici pe departe atât de uşor pe cât îşi închipuise. Drept urmare, primul capitol din cartea sa Cine a mişcat piatra? este intitulat „Cartea care nu a vrut să fie scrisă." Aici descrie cum, în timp ce examina dovezile cazului, s-a convins - deşi nu dorea acest lucru - de realitatea învierii trupeşti a lui Hristos.
Moartea lui Iisus
Iisus a murit printr-o execuţie publică pe cruce. Conducătorii de atunci au spus că din cauza unei hule; Iisus a spus că a murit ca să plătească pentru păcatele noastre. După ce a fost torturat în mod groaznic, picioarele şi încheieturile mâinilor I-au fost pironite pe o cruce, unde a fost lăsat să atârne, murind apoi prin asfixiere lentă. Pentru a se asigura că este mort, soldaţii romani I-au înfipt o lance în coaste.
Trupul Său a fost înfăşurat apoi în pânză de in îmbibată cam cu 50 de kg de mirodenii lipicioase şi a fost pus într-un mormânt săpat în stâncă. După aceea un bolovan de 1 1/2- 2 tone a fost rostogolit la intrare, blocând-o total. Întrucât Iisus anunţase public că va învia din morţi după trei zile, au fost lăsaţi şi câţiva soldaţi romani drept santinelă. În plus, intrarea în mormânt a fost sigilată cu sigiliul roman oficial, declarându-se astfel mormântul proprietate romană.
În ciuda tuturor acestor precauţii, după trei zile trupul lui Iisus nu mai era acolo. Numai îmbrăcămintea Sa funerară mai rămăsese acolo, păstrând exact forma trupului Său. Bolovanul care sigila intrarea în mormânt a fost găsit pe o pantă, la distanţă de mormânt.
A fost învierea lui Iisus doar o legendă?
Prima explicaţie a învierii lui Iisus a fost că ucenicii I-au furat trupul! În Matei 28:11-15 vedem care a fost reacţia conducătorilor religioşi când gărzile le-au adus ştirea - de neînţeles şi enervantă - că trupul lui Isus dispăruse. Le-au dat bani soldaţilor, zicându-le să le spună oamenilor că ucenicii veniseră în timpul nopţii şi Îi furaseră trupul, în timp ce ei, soldaţii, dormeau. Explicaţia aceasta era atât de şubredă încât Apostolul Matei nici măcar nu s-a ostenit să găsească argumente contra ei! Ce judecător ar sta să te asculte spunând că ştii tu că în timp ce dormeai, vecinul ţi-a intrat în casă şi ţi-a furat televizorul? Cine ştie ce se întâmplă în jurul lui când doarme? O astfel de mărturie ar provoca râsete în orice tribunal.
În plus, avem de-a face şi cu un lucru imposibil din punct de vedere psihologic şi etic. Tot ceea ce ştim despre ucenici, despre caracterul lor, ne face să ne dăm seama că nu ar fi furat nicidecum trupul lui Hristos. Dacă ar fi făcut aşa ceva, însemna că răspândeau în mod deliberat o minciună, care avea să înşele numeroşi oameni şi să le provoace moartea a mii dintre ei. De asemenea, dacă presupunem că unii ucenici ar fi uneltit să-I fure trupul, era imposibil apoi să fi ascuns acest lucru de ceilalţi ucenici.
Fiecare ucenic a avut de înfruntat o încercare: a torturilor şi a martirajului, pentru declaraţiile şi convingerile proprii. Oamenii sunt gata să moară pentru ceea ce cred că este adevărat, chiar dacă acel lucru este, în realitate, o minciună. Însă niciodată nu vor fi gata să moară pentru o minciună, ştiind că este o minciună. Dacă putem fi siguri că cineva spune adevărul, acest lucru se întâmplă pe patul de moarte. Iar dacă ucenicii Îi luaseră trupul lui Iisus, deşi Hristos era încă mort, tot nu am putea explica aşa-zisele Sale apariţii după Înviere.
O a doua ipoteză ar fi că autorităţile, iudaice sau romane, au mutat trupul de acolo! Dar de ce? Din moment ce tot puseseră gărzi la mormânt, ce rost mai avea să-I mute trupul? De asemenea, cum se face că autorităţile au păstrat tăcerea atunci când apostolii au început să predice în Ierusalim, cu îndrăzneală, despre învierea lui Iisus? Conducătorii religioşi fierbeau de furie şi au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a împiedica răspândirea mesajului că Iisus a înviat din morţi: i-au arestat pe Petru şi pe Ioan, i-au bătut şi i-au ameninţat, încercând astfel să le închidă gura.
Dar şi-ar fi putut rezolva problema foarte uşor. Dacă trupul lui Hristos ar fi fost la ei, ar fi putut să-L arate într-o paradă pe străzile Ierusalimului. Cu o singură lovitură ar fi reuşit să înăbuşe creştinismul în faşă. Faptul că n-au făcut asta este o dovadă elocventă că nu aveau trupul lui Hristos.
O altă teorie răspândită este aceea că femeile au greşit drumul, ducându-se la un alt mormânt, din cauza ceţii dimineţii şi fiindcă erau sfâşiate şi copleşite de durere. Şi atunci, în supărarea lor, şi-au închipuit că Hristos înviase... dat fiind că mormântul era gol. Cu toate acestea, şi teoria de faţă cade, din pricina aceluiaşi motiv ca şi precedenta. Dacă femeile au greşit mormântul, cum se face că marii preoţi şi ceilalţi vrăjmaşi ai credinţei nu s-au dus la mormântul adevărat să scoată trupul lui Iisus de acolo? Mai apoi, este de neconceput ca şi Petru, şi Ioan să facă aceeaşi greşeală... şi atunci, cu siguranţă, Iosif din Arimateea, proprietarul mormântului, ar fi rezolvat dilema. În plus, nu trebuie să uităm că aici nu era un cimitir public, ci un loc de înmormântare privat. Prin urmare, nu exista prin apropiere vreun alt mormânt care să le îngăduie să facă această greşeală.
Pentru a explica faptul că mormântul era gol, s-a mai avansat o altă teorie: a leşinului. Conform acestei teorii, Hristos nu a murit, de fapt. Din greşeală s-a raportat moartea Lui, dar, de fapt, El doar leşinase din cauza epuizării fizice, a durerilor şi a sângelui pierdut. Iar când a fost aşezat în mormântul rece, a înviat. A ieşit din mormânt şi S-a arătat ucenicilor Săi, care au crezut, în mod eronat, că înviase din morţi.
Această teorie este de dată relativ recentă; a apărut prima dată la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Este interesant de remarcat că dintre toate atacurile violente la adresa creştinismului, de-a lungul istoriei, nici o teorie de acest gen nu s-a perpetuat încă din vechime. Toate declaraţiile din vechime afirmă cu tărie moartea lui Iisus.
Dar hai să presupunem pentru câteva clipe că Iisus a fost îngropat de viu şi a leşinat. Putem oare crede că a supravieţuit trei zile într-un mormânt umed, fără hrană, fără apă, fără nici un fel de îngrijire? Ar fi avut puterea să iasă din hainele de înmormântare, să împingă la o parte bolovanul cel greoi de la uşa mormântului, să biruiască gărzile romane şi să umble kilometri întregi pe propriile picioare... pe acele picioare care fuseseră străpunse cu piroane?! O astfel de teorie este mai improbabilă chiar decât realitatea simplă a învierii lui Isus.
Chiar şi criticul german David Strauss, care nu crede nicidecum în învierea lui Isus, a respins această teorie, considerând-o neveridică. Iată cuvintele sale:
Este cu neputinţă ca cineva care tocmai a ieşit din mormânt, pe jumătate mort, care merge târându-se, fiind slăbit şi bolnav, care are nevoie de îngrijire medicală, de bandajare, de o îngrijire atentă şi care, în cele din urmă, a cedat suferinţei, să le fi lăsat ucenicilor impresia că a biruit mormântul şi moartea... că este Prinţul vieţii.
În ultimă instanţă, dacă teoria aceasta este corectă, înseamnă că Hristos însuşi S-a implicat în nişte minciuni evidente. Ucenicii Săi credeau şi predicau că murise şi apoi înviase din morţi. Dar Iisus nu a făcut nimic pentru a destrăma această convingere; dimpotrivă, a încurajat-o.
Singura teorie care oferă o explicaţie convingătoare a faptului că mormântul era gol este învierea din morţi a lui Iisus Hristos.
Ce înseamnă pentru tine viaţa lui Isus Hristos
Dacă Isus Hristos a înviat din morţi, dovedind astfel că El este Dumnezeu, atunci înseamnă că El este viu şi astăzi. Şi nu doreşte doar închinarea noastră; doreşte să Îl cunoaştem şi să vină în viaţa noastră. Iisus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine" (Apocalipsa 3:20).
Carl Gustav Jung spunea: „Nevroza principală a vremurilor noastre este goliciunea spirituală.” Toţi ne dorim din suflet ca viaţa noastră să aibă sens, să aibă profunzime. Ei bine, Iisus ne oferă o astfel de viaţă, bogată, plină de sens, printr-o relaţie cu El. Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).
Întrucât Iisus a murit pe cruce, luând asupra Sa toate păcatele întregii omeniri, este acum în măsură să ne acorde iertarea Sa, să ne accepte aşa cum suntem şi să ne cheme la o relaţie personală cu El.
Îl poţi invita pe Iisus Hristos să vină în viaţa ta chiar în clipa aceasta. Îi poţi spune: „Doamne Isuse Hristoase, îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Te rog să mă ierţi şi să vii în viaţa mea chiar acum. Îţi mulţumesc că îmi oferi ocazia de a avea o relaţie personală cu tine, de a Te cunoaşte."
A trăit în anonimat până la treizeci de ani, când a început o lucrare publică care a durat trei ani şi care a fost menită a schimba mersul istoriei. Era o persoană bună şi se spune despre El: „Oamenii de rând Îl ascultau bucuroşi” şi „El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor” (Evanghelia după Matei 7:29).
Viaţa lui Iisus Hristos
În scurt timp s-a văzut totuşi clar că Iisus făcea nişte declaraţii şocante, de-a dreptul înfricoşătoare, despre Sine. A început să vorbească despre propria Persoană ca despre cineva mult mai mare decât un învăţător sau un proroc de excepţie: a început să spună desluşit că este Dumnezeu. A pus identitatea Sa în centrul învăţăturilor Sale. Întrebarea crucială pe care le-a pus-o celor ce Îl urmau a fost: „Cine ziceţi că sunt?” Când Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Evanghelia după Matei 16:15-16), Iisus nu a fost şocat, nici nu L-a mustrat. Dimpotrivă, l-a lăudat!
Iisus a declarat apoi făţiş acelaşi lucru, iar cei ce-L ascultau I-au înţeles pe deplin cuvintele. De aceea citim în Biblie: „Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 5:18).
Altă dată Iisus a spus: „Eu şi Tatăl una suntem.” Pe dată iudeii au vrut să-L omoare cu pietre. El i-a întrebat pentru care faptă bună vor să-L omoare. „Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 10:33).
Iisus a declarat că are calităţi pe care doar Dumnezeu le are. Când un bărbat paralizat care dorea să fie vindecat a fost adus prin acoperişul casei, Iisus i-a spus: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate.” Aceasta a provocat o mare tulburare printre conducătorii religioşi, care-şi spuneau în inima lor: „De ce vorbeşte astfel? Huleşte! Cine poate ierta păcatele oamenilor, în afară de Dumnezeu?”
Într-unul din momentele de mare cumpănă, când însăşi viaţa Îi era pusă în primejdie, marele preot L-a întrebat direct: Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” „Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”
„Da, sunt,” i-a răspuns Iisus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.” Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea" (Evanghelia după Marcu 14:61-64).
Legătura Sa cu Dumnezeu era atât de apropiată încât a considerat că atitudinea pe care cineva o are faţă de El, o are faţă de Dumnezeu. Aşadar, cine-L cunoaste pe El Îl cunoaşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 8:19; 14:7). Cine-L vede pe El Îl vede pe Dumnezeu (12:45; 14:9). Cine crede în El credea în Dumnezeu (12:44; 14:1). Cine-L primeşte pe El Îl primeşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Marcu 9:37). Cine-L urăşte pe El Îl urăşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 15:23). Şi cine-L onorează pe El Îl onorează pe Dumnezeu (5:23).
Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu?
Dacă luăm în consideraţie afirmaţiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilităţi. A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legendă, fie Însuşi Adevărul.
Dacă luăm în consideraţie afirmaţiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilităţi. A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legendă, fie Însuşi Adevărul. Dacă spunem că El nu este Adevărul, atunci fie că ne dăm seama de aceasta, fie nu, automat declarăm că una dintre celelalte trei opţiuni este adevărată.
(1) Există posibilitatea ca Iisus să fi minţit când a spus că este Dumnezeu - aşadar, ştia că nu este Dumnezeu, dar intenţionat şi-a indus în eroare ascultătorii, pentru a conferi autoritate învăţăturilor Sale. Cei care cred sincer acest lucru sunt, probabil, foarte puţini la număr, dacă or exista. Chiar şi cei care Îi tăgăduiesc divinitatea tot Îl consideră un Învăţător mare şi integru. Ce nu-şi dau ei seama este că cele două afirmaţii se contrazic reciproc. Iisus nu prea ar mai fi un învăţător mare şi integru dacă a minţit intenţionat tocmai în privinţa celui mai important lucru din învăţăturile Sale: identitatea Sa.
(2) Mai moderată, dar la fel de şocantă, a doua posibilitate ar fi că era sincer, dar Se autoamăgea. Cum am numi noi astăzi pe cineva care zice despre sine că este Dumnezeu? L-am numi nebun şi acesta ar fi şi cazul lui Iisus dacă S-ar înşela tocmai în această privinţă extrem de importantă. Dar dacă analizăm viaţa Sa, nu vom găsi nici măcar o singură dovadă de anormalitate şi dezechilibru - care caracterizează de obicei o persoană cu astfel de tulburări psihice. Dimpotrivă, la Hristos vedem cea mai mare stăpânire de sine posibilă în momentele de criză.
(3) Cea de-a treia posibilitate - Toate afirmaţiile Sale cum că ar fi Dumnezeu ar face parte dintr-o legendă. Mai exact, în secolele al treilea şi al patrulea, adepţii Săi au fost atât de entuziasmaţi încât I-au atribuit nişte cuvinte pe care El Însuşi ar fi şocat să le audă. Şi dacă acum S-ar întoarce pe pământ, i-ar repudia pe dată.
Teoria legendei a fost infirmată categoric de numeroase descoperiri ale arheologiei moderne. Acestea au arătat, fără umbră de îndoială, că cele patru biografii ale lui Hristos au fost scrise în timpul vieţii unor persoane contemporane cu Hristos. Cu ceva timp în urmă Dr. William F. Albright, arheolog faimos în întreaga lume, spunea că nu există nici un motiv pentru a crede că măcar una din Evanghelii ar fi scrisă după anul 70. Căci este de domeniul incredibilului ca o simplă legendă despre Hristos, scrisă sub forma unei Evanghelii, să se fi răspândit atât de mult şi să fi avut acel impact uriaş pe care l-a avut... fără să se fi bazat pe nimic real.
Este ca şi cum cineva din vremea noastră se apucă să scrie o biografie a fostului preşedinte american John F. Kennedy, din care să reiasă că acesta a declarat că este Dumnezeu, că le iartă păcatele oamenilor şi că va învia din morţi. O astfel de povestire este atât de exagerată încât n-ar avea nici o şansă să „prindă” la nimeni, fiindcă mai trăiesc mulţi oameni care l-au cunoscut cu adevărat pe Kennedy. Această „teorie a legendei” nu stă deloc în picioare, dată fiind apariţia timpurie a manuscriselor Evangheliilor.
(4) Singura opţiune este că Iisus a spus adevărul. Cu toate acestea, dintr-un anumit punct de vedere, putem spune că declaraţiile, vorbele nu înseamnă mare lucru. Este uşor să vorbeşti. Oricine poate afirma orice. Au mai fost şi alţii care au pretins că sunt Dumnezeu. Şi eu aş putea susţine că sunt Dumnezeu; şi tu ai putea face acelaşi lucru, însă toţi trebuie să răspundem la o întrebare: „Ce probe aducem în sprijinul declaraţiilor noastre?” În cazul meu nu ţi-ar lua mai mult de cinci minute ca să-mi demontezi afirmaţia; probabil că tot atât ţi-ar lua ca s-o respingi şi pe a ta. Dar dacă vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aşa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaţiilor Sale. De aceea a spus: „Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl” (Evanghelia după Ioan 10:38).
Dovezi din viaţa lui Isus
Prima: caracterul Său Îi confirmă afirmaţiile. Mulţi locatari ai azilelor de nebuni pretind că sunt nişte celebrităţi sau zeităţi, dar afirmaţiile le sunt infirmate de caracterul lor. Cu totul diferită este situaţia lui Hristos. El este deosebit, unic - precum Dumnezeu.
Iisus Hristos a fost fără păcat. Viaţa Sa era de o calitate atât de rară încât îi putea provoca pe vrăjmaşii Săi cu întrebarea: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?" (Evanghelia după Ioan 8:46). La această întrebare I s-a răspuns cu tăcere... deşi stătea de vorbă cu persoane cărora le-ar fi plăcut să Îi scoată ochii cu vreun defect de caracter al Său.
Când citim despre ispitele cu care S-a confruntat Iisus, nu-L găsim deloc mărturisind că ar fi păcătuit. El n-a cerut niciodată iertare, deşi le-a spus adepţilor Săi să-şi ceară iertare pentru păcatele lor.
Este uimitor faptul că Iisus nu avea deloc acel sentiment de decădere morală pe care îl au şi îl mărturisesc sfinţii şi misticii din toate vremurile. Deoarece oamenii cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât sunt mai copleşiţi de defectele, decăderea şi greşelile lor. Într-adevăr, cu cât stai mai aproape de o lumină puternică, cu atât îţi dai seama că... trebuie să te speli. Lucrul acesta este valabil pentru muritorii obişnuiţi şi în sfera moralului.
La fel de izbitor este faptul că Apostolii Ioan, Pavel şi Petru, care fuseseră toţi învăţaţi încă din fragedă copilărie să creadă că păcatul este universal, au vorbit cu toţii despre neprihănirea lui Hristos: „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug” (1 Petru 2:22).
Pilat, care numai prieten nu-I era lui Iisus, a spus: „Ce rău a făcut?" Prin aceasta, el recunoştea nevinovăţia lui Hristos. Iar sutaşul roman care a stat mărturie morţii lui Iisus, a spus: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Evanghelia după Matei 27:54).
A doua: Hristos a dovedit că are putere asupra forţelor naturii, putere pe care o putea avea numai Dumnezeu, Cel care crease acele forţe.
El a liniştit o furtună puternică şi valurile învolburate ale Mării Galileii. Aceste lucruri i-au uimit atât de mult pe oamenii prezenţi cu El în barcă, încât au exclamat: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?” (Evanghelia după Marcu 4:41). A schimbat apa în vin, a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti, a înviat din morţi unicul fiu al unei văduve îndurerate, a înviat fiica unui tată distrus de pierderea copilei sale. Unui vechi prieten i-a spus: „Lazăre, ieşi afară!”, înviindu-l din morţi. Este foarte interesant faptul că nici măcar duşmanii Săi nu au tăgăduit această minune; dimpotrivă, au încercat să-L omoare. „Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El" (Evanghelia după Ioan 11:48).
A treia: Iisus a arătat puterea Creatorului asupra bolilor şi asupra afecţiunilor trupeşti. I-a făcut pe şchiopi să meargă, pe muţi să vorbească, iar pe orbi să vadă. A vindecat şi unele probleme de natură congenitală, care nu puteau fi tratate psihosomatic. Cea mai neobişnuită vindecare a fost aceea a orbului, descrisă în Evanghelia după Ioan, capitolul 9. Deşi bărbatul acela nu a putut răspunde întrebărilor puse de conducătorii religioşi, ceea ce se întâmplase cu el a fost suficient pentru a-l convinge. „Eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” „De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere”, a spus el (Evanghelia după Ioan 9:25,32). Pentru el dovezile erau mai mult decât evidente.
A patra: dovada supremă a Divinităţii lui Hristos a fost învierea Sa din morţi. În cursul vieţii Sale Iisus Şi-a prevestit de cinci ori moartea. A prevestit şi cum va muri şi că după trei zile de la moarte va învia din morţi şi va fi văzut de ucenicii Săi.
Cu siguranţă că aceasta a fost marea încercare: era o afirmaţie uşor de verificat. Fie s-a întâmplat, fie nu s-a întâmplat.
Atât simpatizanţii, cât şi detractorii credinţei creştine recunosc că învierea lui Hristos reprezintă piatra de temelie a credinţei. Apostolul Pavel scria: „Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră" (1 Corinteni 15:14). Pavel îşi întemeia întreaga credinţă şi viaţă pe învierea în trup a lui Hristos. Fie înviase din morţi, fie nu. Însă dacă înviase cu adevărat, atunci era evenimentul cel mai senzaţional din toată istoria omenirii!
Dacă Iisus este Fiul lui Dumnezeu...
Dacă Hristos a înviat din morţi, atunci ştim sigur că există Dumnezeu, ştim cum este El şi cum Îl putem cunoaşte personal. Universul capătă sens şi scop şi este posibil să Îl cunoşti pe Dumnezeu chiar şi în zilele noastre.
Este uşor să vorbeşti. Oricine poate afirma orice. Dar dacă vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aşa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaţiilor Sale.
Pe de altă parte, dacă Hristos nu a înviat din morţi, atunci creştinismul este doar o piesă de muzeu interesantă... atât şi nimic mai mult. Nu are nici un suport real. Deşi este o idee înălţătoare, totuşi, fiindcă nu are nici o bază reală, nu merită să te ambalezi prea mult. Aceasta înseamnă că martirii care s-au dus cântând la lei şi misionarii contemporani care şi-au dat viaţa în Ecuador şi în Congo în timp ce le prezentau Evanghelia şi altora... au fost nişte sărmani naivi.
Detractorii creştinismului îşi concentrează atacurile cel mai adesea asupra învierii lui Iisus, fiindcă s-a observat desluşit că acest eveniment reprezintă esenţa chestiunii. Unul dintre cele mai puternice atacuri împotriva creştinismului a fost iniţiat de un tânăr avocat britanic, Frank Morrison, în jurul anului 1930. El era convins că învierea lui Hristos era doar o fabulă fantezistă. Dându-şi seama că era piatra de temelie a credinţei creştine, s-a hotărât să facă un serviciu întregii lumi, demascând o dată pentru totdeauna această înşelăciune şi superstiţie. În calitate de avocat, considera că are acea capacitate critică necesară unei filtrări precise a dovezilor, admiţând dovezile conform criteriilor stricte care reglementează desfăşurarea unui proces în justiţia contemporană.
Totuşi, în timp ce făcea cercetări asupra cazului de faţă, s-a întâmplat ceva uimitor: a descoperit că acest caz nu era nici pe departe atât de uşor pe cât îşi închipuise. Drept urmare, primul capitol din cartea sa Cine a mişcat piatra? este intitulat „Cartea care nu a vrut să fie scrisă." Aici descrie cum, în timp ce examina dovezile cazului, s-a convins - deşi nu dorea acest lucru - de realitatea învierii trupeşti a lui Hristos.
Moartea lui Iisus
Iisus a murit printr-o execuţie publică pe cruce. Conducătorii de atunci au spus că din cauza unei hule; Iisus a spus că a murit ca să plătească pentru păcatele noastre. După ce a fost torturat în mod groaznic, picioarele şi încheieturile mâinilor I-au fost pironite pe o cruce, unde a fost lăsat să atârne, murind apoi prin asfixiere lentă. Pentru a se asigura că este mort, soldaţii romani I-au înfipt o lance în coaste.
Trupul Său a fost înfăşurat apoi în pânză de in îmbibată cam cu 50 de kg de mirodenii lipicioase şi a fost pus într-un mormânt săpat în stâncă. După aceea un bolovan de 1 1/2- 2 tone a fost rostogolit la intrare, blocând-o total. Întrucât Iisus anunţase public că va învia din morţi după trei zile, au fost lăsaţi şi câţiva soldaţi romani drept santinelă. În plus, intrarea în mormânt a fost sigilată cu sigiliul roman oficial, declarându-se astfel mormântul proprietate romană.
În ciuda tuturor acestor precauţii, după trei zile trupul lui Iisus nu mai era acolo. Numai îmbrăcămintea Sa funerară mai rămăsese acolo, păstrând exact forma trupului Său. Bolovanul care sigila intrarea în mormânt a fost găsit pe o pantă, la distanţă de mormânt.
A fost învierea lui Iisus doar o legendă?
Prima explicaţie a învierii lui Iisus a fost că ucenicii I-au furat trupul! În Matei 28:11-15 vedem care a fost reacţia conducătorilor religioşi când gărzile le-au adus ştirea - de neînţeles şi enervantă - că trupul lui Isus dispăruse. Le-au dat bani soldaţilor, zicându-le să le spună oamenilor că ucenicii veniseră în timpul nopţii şi Îi furaseră trupul, în timp ce ei, soldaţii, dormeau. Explicaţia aceasta era atât de şubredă încât Apostolul Matei nici măcar nu s-a ostenit să găsească argumente contra ei! Ce judecător ar sta să te asculte spunând că ştii tu că în timp ce dormeai, vecinul ţi-a intrat în casă şi ţi-a furat televizorul? Cine ştie ce se întâmplă în jurul lui când doarme? O astfel de mărturie ar provoca râsete în orice tribunal.
În plus, avem de-a face şi cu un lucru imposibil din punct de vedere psihologic şi etic. Tot ceea ce ştim despre ucenici, despre caracterul lor, ne face să ne dăm seama că nu ar fi furat nicidecum trupul lui Hristos. Dacă ar fi făcut aşa ceva, însemna că răspândeau în mod deliberat o minciună, care avea să înşele numeroşi oameni şi să le provoace moartea a mii dintre ei. De asemenea, dacă presupunem că unii ucenici ar fi uneltit să-I fure trupul, era imposibil apoi să fi ascuns acest lucru de ceilalţi ucenici.
Fiecare ucenic a avut de înfruntat o încercare: a torturilor şi a martirajului, pentru declaraţiile şi convingerile proprii. Oamenii sunt gata să moară pentru ceea ce cred că este adevărat, chiar dacă acel lucru este, în realitate, o minciună. Însă niciodată nu vor fi gata să moară pentru o minciună, ştiind că este o minciună. Dacă putem fi siguri că cineva spune adevărul, acest lucru se întâmplă pe patul de moarte. Iar dacă ucenicii Îi luaseră trupul lui Iisus, deşi Hristos era încă mort, tot nu am putea explica aşa-zisele Sale apariţii după Înviere.
O a doua ipoteză ar fi că autorităţile, iudaice sau romane, au mutat trupul de acolo! Dar de ce? Din moment ce tot puseseră gărzi la mormânt, ce rost mai avea să-I mute trupul? De asemenea, cum se face că autorităţile au păstrat tăcerea atunci când apostolii au început să predice în Ierusalim, cu îndrăzneală, despre învierea lui Iisus? Conducătorii religioşi fierbeau de furie şi au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a împiedica răspândirea mesajului că Iisus a înviat din morţi: i-au arestat pe Petru şi pe Ioan, i-au bătut şi i-au ameninţat, încercând astfel să le închidă gura.
Dar şi-ar fi putut rezolva problema foarte uşor. Dacă trupul lui Hristos ar fi fost la ei, ar fi putut să-L arate într-o paradă pe străzile Ierusalimului. Cu o singură lovitură ar fi reuşit să înăbuşe creştinismul în faşă. Faptul că n-au făcut asta este o dovadă elocventă că nu aveau trupul lui Hristos.
O altă teorie răspândită este aceea că femeile au greşit drumul, ducându-se la un alt mormânt, din cauza ceţii dimineţii şi fiindcă erau sfâşiate şi copleşite de durere. Şi atunci, în supărarea lor, şi-au închipuit că Hristos înviase... dat fiind că mormântul era gol. Cu toate acestea, şi teoria de faţă cade, din pricina aceluiaşi motiv ca şi precedenta. Dacă femeile au greşit mormântul, cum se face că marii preoţi şi ceilalţi vrăjmaşi ai credinţei nu s-au dus la mormântul adevărat să scoată trupul lui Iisus de acolo? Mai apoi, este de neconceput ca şi Petru, şi Ioan să facă aceeaşi greşeală... şi atunci, cu siguranţă, Iosif din Arimateea, proprietarul mormântului, ar fi rezolvat dilema. În plus, nu trebuie să uităm că aici nu era un cimitir public, ci un loc de înmormântare privat. Prin urmare, nu exista prin apropiere vreun alt mormânt care să le îngăduie să facă această greşeală.
Pentru a explica faptul că mormântul era gol, s-a mai avansat o altă teorie: a leşinului. Conform acestei teorii, Hristos nu a murit, de fapt. Din greşeală s-a raportat moartea Lui, dar, de fapt, El doar leşinase din cauza epuizării fizice, a durerilor şi a sângelui pierdut. Iar când a fost aşezat în mormântul rece, a înviat. A ieşit din mormânt şi S-a arătat ucenicilor Săi, care au crezut, în mod eronat, că înviase din morţi.
Această teorie este de dată relativ recentă; a apărut prima dată la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Este interesant de remarcat că dintre toate atacurile violente la adresa creştinismului, de-a lungul istoriei, nici o teorie de acest gen nu s-a perpetuat încă din vechime. Toate declaraţiile din vechime afirmă cu tărie moartea lui Iisus.
Dar hai să presupunem pentru câteva clipe că Iisus a fost îngropat de viu şi a leşinat. Putem oare crede că a supravieţuit trei zile într-un mormânt umed, fără hrană, fără apă, fără nici un fel de îngrijire? Ar fi avut puterea să iasă din hainele de înmormântare, să împingă la o parte bolovanul cel greoi de la uşa mormântului, să biruiască gărzile romane şi să umble kilometri întregi pe propriile picioare... pe acele picioare care fuseseră străpunse cu piroane?! O astfel de teorie este mai improbabilă chiar decât realitatea simplă a învierii lui Isus.
Chiar şi criticul german David Strauss, care nu crede nicidecum în învierea lui Isus, a respins această teorie, considerând-o neveridică. Iată cuvintele sale:
Este cu neputinţă ca cineva care tocmai a ieşit din mormânt, pe jumătate mort, care merge târându-se, fiind slăbit şi bolnav, care are nevoie de îngrijire medicală, de bandajare, de o îngrijire atentă şi care, în cele din urmă, a cedat suferinţei, să le fi lăsat ucenicilor impresia că a biruit mormântul şi moartea... că este Prinţul vieţii.
În ultimă instanţă, dacă teoria aceasta este corectă, înseamnă că Hristos însuşi S-a implicat în nişte minciuni evidente. Ucenicii Săi credeau şi predicau că murise şi apoi înviase din morţi. Dar Iisus nu a făcut nimic pentru a destrăma această convingere; dimpotrivă, a încurajat-o.
Singura teorie care oferă o explicaţie convingătoare a faptului că mormântul era gol este învierea din morţi a lui Iisus Hristos.
Ce înseamnă pentru tine viaţa lui Isus Hristos
Dacă Isus Hristos a înviat din morţi, dovedind astfel că El este Dumnezeu, atunci înseamnă că El este viu şi astăzi. Şi nu doreşte doar închinarea noastră; doreşte să Îl cunoaştem şi să vină în viaţa noastră. Iisus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine" (Apocalipsa 3:20).
Carl Gustav Jung spunea: „Nevroza principală a vremurilor noastre este goliciunea spirituală.” Toţi ne dorim din suflet ca viaţa noastră să aibă sens, să aibă profunzime. Ei bine, Iisus ne oferă o astfel de viaţă, bogată, plină de sens, printr-o relaţie cu El. Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).
Întrucât Iisus a murit pe cruce, luând asupra Sa toate păcatele întregii omeniri, este acum în măsură să ne acorde iertarea Sa, să ne accepte aşa cum suntem şi să ne cheme la o relaţie personală cu El.
Îl poţi invita pe Iisus Hristos să vină în viaţa ta chiar în clipa aceasta. Îi poţi spune: „Doamne Isuse Hristoase, îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Te rog să mă ierţi şi să vii în viaţa mea chiar acum. Îţi mulţumesc că îmi oferi ocazia de a avea o relaţie personală cu tine, de a Te cunoaşte."
luni, 24 decembrie 2007
21 Decembrie 2012
21 Decembrie 2012
"Pe masură ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbări la nivelul planetei, care vor provoca modificări radicale si bruşte de climă, timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat." se arată într-un raport al Pentagonului.
Teoria este sustinută de mayaşi, care prevăd că "sfârsitul timpului" va avea loc pe 21 decembrie 2012. Excepţionali matematicieni si astronomi, ei au conceput unul dintre cele mai precise calendare cunoscute de om, mai exact chiar si decât cel gregorian utilizat azi. Calendarul lor a fost alcătuit în urma observarii minuţioase a soarelui, a planetelor si a stelelor din Calea Lactee. Astronomii maya cunoşteau locaţia exactă a centrului galaxiei, dând o importantă deosebită naşterii si dispariţiei stelelor.
Bazându-se pe o combinaţie între divinaţii si calcule matematice, indienii Maya au aflat, încă de acum 4.000 de ani, că pe 21 octombrie 2012 va începe alinierea soarelui nostru cu Ecuatorul Galactic si cu stelele din centrul Căii Lactee. Astronomii moderni au confirmat că, la data solstiţiului de iarnă, în 21 decembrie 2012, soarele se va afla în aliniament galactic, pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care împarte în două Calea Lactee, divizînd-o în două emisfere centrul galactic este la 27 grade săgetător), calendarul Maya terminându-se la această dată.
Chiar dacă nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfârsitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare ca tot mai multe argumente converg spre concluzia ca în acel an ceva cu totul surprinzator si inimaginabil se va petrece cu planeta noastră si implicit cu noi, locuitorii ei. Înainte de a accepta sau respinge aceste teorii, e bine sa le cunoaştem.
Nu va fi sfârsitul lumii
Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfârşitul lumii, ci momentul când adevărul ne va fi revelat. Toate aceste schimbări dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi îmbunătăţit, având 12 spirale în loc de două.
Oamenii vor depăsi tehnologia, asa cum e cunoscută azi. Cea de-a 5-a Lume se sfârşeşte în 1987. A Sasea Lume începe în 2012. Deci, acum suntem între două Lumi. Acest timp este numit "Apocalipsa" sau "Revelatia". Acest lucru înseamnă ca Adevarul ne va fi revelat, nicidecum "Sfârsitul Lumii".
24, 16, 0
Planeta Terra se comportă ca un imens circuit electric. Între suprafată si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 de km distantă de suprafată, există un fel de cavitate electromagnetică. Proprietăţile rezonante ale acestei cavităţi magnetice au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann, între 1952-1957 si permit măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei Terra. Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secundă. Însă, din 1980, rezonanta a început sa crească încet, acum fiind de 12 cicli pe secundă. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata pe Terra să corespundă de fapt cu numai 16 ore reale, în termenii timpului terestru. (Pare o explicatie destul de plauzibilă pentru criza acută de timp cu care ne confruntam...) Curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe măsură ce ne apropiem de "Punctul Zero", momentul în care planul Sistemului Solar, se va suprapune pe planul Galaxiei.
Deci dacă 24 de ore ale zilei reprezintă acum 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mări exponenţial, astfel încât la trecerea prin "Punctul Zero" 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecintele acestui fenomen sfidează orice putere de imaginaţie: întreaga planetă si toti locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune! Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbări : simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronică, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degrabă fanteziste decât minunate. Si mai cu seamă, corpul uman devine din ce în ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasă are loc însă la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Inteligenta Cosmică. Ca urmare, intuiţia se dezvoltă mai repede, ca si toate capacităţile paranormale ce deriva din ea. Al treilea ochi începe sa se deschidă si chiar ochii fizici se transformă pentru a se adapta Luminii si frecvenţelor ei mult mai elevate.
Inversarea polilor magnetici
La nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o dată la 13.000 de ani, deci de două ori într-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. Polul nord magnetic terestru este într-o constantă deplasare. La ora actuală, tinde sa se apropie de polul nord geografic. Unii oameni de stiinţă consideră ca această inversare a polilor magnetici ai Terrei va avea loc în curând. Extras din revista "Sciences et Avenir" (Stiinta si viitorul) din Iunie 2002: "Analizând datele culese de doi sateliti: Oersted, lansat în 1999, si Magsat, lansat cu 20 de ani mai devreme, o echipa de specialisti de la Institutul de Fizica Pamântului din Paris a remarcat variatii importante ale câmpului magnetic terestru. Sa fie acesta semnul inversarii polilor magnetici ai Pamântului? Nu putem afirma aceasta cu certitudine. Mai degrabă putem bănui că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând si apoi revenind, fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuatii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuatie, nucleul terestru pare a fi agitat însa de furtuni intense."
Schimbare radicală de climă
Previziunile sunt sumbre pentru perioada premergatoare anului 2012. Dupa 2010, Europa va suporta o schimbare radicală de climă. Până în 2007, se anuntă furtuni violente care vor distruge bariera de coastă a Olandei, determinând pierderea unor vaste teritorii. India, Africa de Sud si Indonezia vor fi distruse de revolte si conflicte interne, iar grânarele lumii vor fi golite de secetă. Verile vor fi din ce în ce mai calde, provocând o si mai rapidă topire a ghetarilor, cu consecinte grave asupra climei, la extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, în ţările limitrofe Atlanticului de Nord. Începând cu 2012, procesul de racire globala va cuprinde Pamântul, iar la mijlocul secolului 21, întreaga planeta va fi cuprinsa de temperaturi scazute, aprecia un expert al Observatorului Academic al Rusiei. Cauza acestei scaderi a temperaturii este micsorarea fluxului de radiatii solare, aprecia Habibulo Absudamatov, citat de NewsRu. "Am fost martorii unei asemenea răciri în Europa, America de Nord si Groenlanda în 1645-1705, cu canale înghetate în Olanda, si oameni care si-au abandonat casele din cauza ghetarilor. Aceasta este ceea ce ne asteapta în câteva decenii", afirma specialistul.
Ce mai spun Mayasii despre 2012
• vom depăsi tehnologia, asa cum o cunoastem noi azi
• vom depăsi cunostiintele actuale despre Timp si Spatiu
• dupa ce vom trece rapid prin Dimensiunea a 4-a, vom intra în Dimensiunea a 5-a
• planeta Terra si întreg Sistemul Solar se vor sincroniza cu Galaxia si întregul Univers
• ADN-ul uman va fi reprogramat si îmbunătăţit, si va avea 12 spirale în loc de 2
Alte efecte ale marilor transformari cosmice la care asistam, sunt atmosferele planetelor Sistemului Solar:
• Atmosfera lui Marte creste rapid
• Luna îsi "fabrica" atmosfera proprie compusa din compusi ai sodiului
• Atmosfera Terrei se schimba si ea, în straturile superioare formându-se un nou gaz, care pâna acum nu exista
• Venus ne arata o crestere marcanta de intensitate luminoasa
• Jupiter sufera o modificare atât de puternica, încât s-a format un tub de radiatie ionizata, între el si satelitul sau Io. De asemenea câmpul lui magnetic a crescut în intensitate de 2 ori
• Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli si acum îsi intensifica câmpul magnetic si devin tot mai stralucitoare
"Pe masură ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbări la nivelul planetei, care vor provoca modificări radicale si bruşte de climă, timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat." se arată într-un raport al Pentagonului.
Teoria este sustinută de mayaşi, care prevăd că "sfârsitul timpului" va avea loc pe 21 decembrie 2012. Excepţionali matematicieni si astronomi, ei au conceput unul dintre cele mai precise calendare cunoscute de om, mai exact chiar si decât cel gregorian utilizat azi. Calendarul lor a fost alcătuit în urma observarii minuţioase a soarelui, a planetelor si a stelelor din Calea Lactee. Astronomii maya cunoşteau locaţia exactă a centrului galaxiei, dând o importantă deosebită naşterii si dispariţiei stelelor.
Bazându-se pe o combinaţie între divinaţii si calcule matematice, indienii Maya au aflat, încă de acum 4.000 de ani, că pe 21 octombrie 2012 va începe alinierea soarelui nostru cu Ecuatorul Galactic si cu stelele din centrul Căii Lactee. Astronomii moderni au confirmat că, la data solstiţiului de iarnă, în 21 decembrie 2012, soarele se va afla în aliniament galactic, pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care împarte în două Calea Lactee, divizînd-o în două emisfere centrul galactic este la 27 grade săgetător), calendarul Maya terminându-se la această dată.
Chiar dacă nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfârsitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare ca tot mai multe argumente converg spre concluzia ca în acel an ceva cu totul surprinzator si inimaginabil se va petrece cu planeta noastră si implicit cu noi, locuitorii ei. Înainte de a accepta sau respinge aceste teorii, e bine sa le cunoaştem.
Nu va fi sfârsitul lumii
Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfârşitul lumii, ci momentul când adevărul ne va fi revelat. Toate aceste schimbări dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi îmbunătăţit, având 12 spirale în loc de două.
Oamenii vor depăsi tehnologia, asa cum e cunoscută azi. Cea de-a 5-a Lume se sfârşeşte în 1987. A Sasea Lume începe în 2012. Deci, acum suntem între două Lumi. Acest timp este numit "Apocalipsa" sau "Revelatia". Acest lucru înseamnă ca Adevarul ne va fi revelat, nicidecum "Sfârsitul Lumii".
24, 16, 0
Planeta Terra se comportă ca un imens circuit electric. Între suprafată si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 de km distantă de suprafată, există un fel de cavitate electromagnetică. Proprietăţile rezonante ale acestei cavităţi magnetice au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann, între 1952-1957 si permit măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei Terra. Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secundă. Însă, din 1980, rezonanta a început sa crească încet, acum fiind de 12 cicli pe secundă. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata pe Terra să corespundă de fapt cu numai 16 ore reale, în termenii timpului terestru. (Pare o explicatie destul de plauzibilă pentru criza acută de timp cu care ne confruntam...) Curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe măsură ce ne apropiem de "Punctul Zero", momentul în care planul Sistemului Solar, se va suprapune pe planul Galaxiei.
Deci dacă 24 de ore ale zilei reprezintă acum 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mări exponenţial, astfel încât la trecerea prin "Punctul Zero" 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecintele acestui fenomen sfidează orice putere de imaginaţie: întreaga planetă si toti locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune! Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbări : simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronică, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degrabă fanteziste decât minunate. Si mai cu seamă, corpul uman devine din ce în ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasă are loc însă la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Inteligenta Cosmică. Ca urmare, intuiţia se dezvoltă mai repede, ca si toate capacităţile paranormale ce deriva din ea. Al treilea ochi începe sa se deschidă si chiar ochii fizici se transformă pentru a se adapta Luminii si frecvenţelor ei mult mai elevate.
Inversarea polilor magnetici
La nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o dată la 13.000 de ani, deci de două ori într-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. Polul nord magnetic terestru este într-o constantă deplasare. La ora actuală, tinde sa se apropie de polul nord geografic. Unii oameni de stiinţă consideră ca această inversare a polilor magnetici ai Terrei va avea loc în curând. Extras din revista "Sciences et Avenir" (Stiinta si viitorul) din Iunie 2002: "Analizând datele culese de doi sateliti: Oersted, lansat în 1999, si Magsat, lansat cu 20 de ani mai devreme, o echipa de specialisti de la Institutul de Fizica Pamântului din Paris a remarcat variatii importante ale câmpului magnetic terestru. Sa fie acesta semnul inversarii polilor magnetici ai Pamântului? Nu putem afirma aceasta cu certitudine. Mai degrabă putem bănui că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând si apoi revenind, fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuatii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuatie, nucleul terestru pare a fi agitat însa de furtuni intense."
Schimbare radicală de climă
Previziunile sunt sumbre pentru perioada premergatoare anului 2012. Dupa 2010, Europa va suporta o schimbare radicală de climă. Până în 2007, se anuntă furtuni violente care vor distruge bariera de coastă a Olandei, determinând pierderea unor vaste teritorii. India, Africa de Sud si Indonezia vor fi distruse de revolte si conflicte interne, iar grânarele lumii vor fi golite de secetă. Verile vor fi din ce în ce mai calde, provocând o si mai rapidă topire a ghetarilor, cu consecinte grave asupra climei, la extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, în ţările limitrofe Atlanticului de Nord. Începând cu 2012, procesul de racire globala va cuprinde Pamântul, iar la mijlocul secolului 21, întreaga planeta va fi cuprinsa de temperaturi scazute, aprecia un expert al Observatorului Academic al Rusiei. Cauza acestei scaderi a temperaturii este micsorarea fluxului de radiatii solare, aprecia Habibulo Absudamatov, citat de NewsRu. "Am fost martorii unei asemenea răciri în Europa, America de Nord si Groenlanda în 1645-1705, cu canale înghetate în Olanda, si oameni care si-au abandonat casele din cauza ghetarilor. Aceasta este ceea ce ne asteapta în câteva decenii", afirma specialistul.
Ce mai spun Mayasii despre 2012
• vom depăsi tehnologia, asa cum o cunoastem noi azi
• vom depăsi cunostiintele actuale despre Timp si Spatiu
• dupa ce vom trece rapid prin Dimensiunea a 4-a, vom intra în Dimensiunea a 5-a
• planeta Terra si întreg Sistemul Solar se vor sincroniza cu Galaxia si întregul Univers
• ADN-ul uman va fi reprogramat si îmbunătăţit, si va avea 12 spirale în loc de 2
Alte efecte ale marilor transformari cosmice la care asistam, sunt atmosferele planetelor Sistemului Solar:
• Atmosfera lui Marte creste rapid
• Luna îsi "fabrica" atmosfera proprie compusa din compusi ai sodiului
• Atmosfera Terrei se schimba si ea, în straturile superioare formându-se un nou gaz, care pâna acum nu exista
• Venus ne arata o crestere marcanta de intensitate luminoasa
• Jupiter sufera o modificare atât de puternica, încât s-a format un tub de radiatie ionizata, între el si satelitul sau Io. De asemenea câmpul lui magnetic a crescut în intensitate de 2 ori
• Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli si acum îsi intensifica câmpul magnetic si devin tot mai stralucitoare
Cadourile de Craciun
Cadourile de Craciun
Exista mai multe radacini ale obiceiului daruirii de cadouri de Craciun.
Pe de o parte este Sfantul Nicolae, binefacatorul anonim, iar pe de alta parte exista si traditia legata de magi care ii ofera lui Iisus daruri pretioase. Putem aminti si obiceiul roman de a da daruri de noroc bun copiilor cu ocazia Saturnaliei.
Iata zilele de iarna in care se ofera darurile difera in functie de diferitele culturi crestine si timpuri:
6 decembrie - in memoria Sfantului Nicolae
24 decembrie - Ajunul Craciunului
25 decembrie - nasterea lui Hristos
1 ianuarie - Anul Nou
6 ianuarie - epifania, vizita magilor
Cel care aduce cadourile poate fi: insusi Iisus, Mos Craciun, ingerii, Befana (doamna Craciun in Italia), cei trei magi, spiridusii de Craciun, un sfant - Kolyada, in Rusia si Joulupukki, in Finlanda.
Exista mai multe radacini ale obiceiului daruirii de cadouri de Craciun.
Pe de o parte este Sfantul Nicolae, binefacatorul anonim, iar pe de alta parte exista si traditia legata de magi care ii ofera lui Iisus daruri pretioase. Putem aminti si obiceiul roman de a da daruri de noroc bun copiilor cu ocazia Saturnaliei.
Iata zilele de iarna in care se ofera darurile difera in functie de diferitele culturi crestine si timpuri:
6 decembrie - in memoria Sfantului Nicolae
24 decembrie - Ajunul Craciunului
25 decembrie - nasterea lui Hristos
1 ianuarie - Anul Nou
6 ianuarie - epifania, vizita magilor
Cel care aduce cadourile poate fi: insusi Iisus, Mos Craciun, ingerii, Befana (doamna Craciun in Italia), cei trei magi, spiridusii de Craciun, un sfant - Kolyada, in Rusia si Joulupukki, in Finlanda.
Felicitarea de sarbatori
Felicitarea de sarbatori
Obiceiul trimiterii felicitarilor catre cei dragi cu ocazia sarbatorilor de iarna a fost initiat de catre Sir Henry Cole din Anglia. Acesta s-a intamplat in anul 1843 si prima felicitare a fost conceputa de catre J.C.Horsley. S-au vandut 1000 de copii in Londra.
Un artist englez, William Egley, a produs o felicitare populara in 1849. De la inceput temele si imaginile erau variate la fel ca si obiceiurile de Craciun din lumea intreaga.
Obiceiul trimiterii felicitarilor catre cei dragi cu ocazia sarbatorilor de iarna a fost initiat de catre Sir Henry Cole din Anglia. Acesta s-a intamplat in anul 1843 si prima felicitare a fost conceputa de catre J.C.Horsley. S-au vandut 1000 de copii in Londra.
Un artist englez, William Egley, a produs o felicitare populara in 1849. De la inceput temele si imaginile erau variate la fel ca si obiceiurile de Craciun din lumea intreaga.
Vascul
Vascul
Vascul era considerat planta sacra la vechii druizi, si simbol al vietii eterne la fel ca si pomul de Craciun.
Romanii au considerat-o simbol al pacii si prin aceasta simbolistica a devenit acceptata si de catre credinciosii crestini. Sarutul de sub vasc a fost de asemenea un obicei roman.
Vascul era considerat planta sacra la vechii druizi, si simbol al vietii eterne la fel ca si pomul de Craciun.
Romanii au considerat-o simbol al pacii si prin aceasta simbolistica a devenit acceptata si de catre credinciosii crestini. Sarutul de sub vasc a fost de asemenea un obicei roman.
Mos Craciun
Mos Craciun
Mos Craciun cu plete dalbe,
A sosit de prin nameti
Si aduce daruri multe
La fetite si baieti.
Mos Craciun, Mos Craciun.
Din batrani se povesteste,
Ca-n toti anii negresit
Mos Craciun pribeag soseste
Niciodata n-a lipsit.
Mos Craciun, Mos Craciun.
Mos Craciun cu plete dalbe,
Incotro vrei sa apuci?
Ti-as canta florile dalbe,
De la noi sa nu te duci.
Mos Craciun, Mos Craciun.
Mos Craciun cu plete dalbe,
A sosit de prin nameti
Si aduce daruri multe
La fetite si baieti.
Mos Craciun, Mos Craciun.
Din batrani se povesteste,
Ca-n toti anii negresit
Mos Craciun pribeag soseste
Niciodata n-a lipsit.
Mos Craciun, Mos Craciun.
Mos Craciun cu plete dalbe,
Incotro vrei sa apuci?
Ti-as canta florile dalbe,
De la noi sa nu te duci.
Mos Craciun, Mos Craciun.
O ce veste minunata
O ce veste minunata
O, ce veste minunata! In Viflaim ni s-arata, Ca a nascut Prunc, din Duhul Sfant, Fecioara curata. Mergand Iosif cu Maria, In Viflaim a se scrie, Intr-un mic salas, langa oras, A nascut pe Hristos. Pe Fiul pe cel din vecie, Ce l'a trimis Tatal mie, Ea sa-l nasca, El sa creasca, Sa ne mantuiasca. Pastorii vazand o zare, Din cer o lumina mare, Ei fluierau, ingerii cantau, Cu toti se bucurau.
O, ce veste minunata! In Viflaim ni s-arata, Ca a nascut Prunc, din Duhul Sfant, Fecioara curata. Mergand Iosif cu Maria, In Viflaim a se scrie, Intr-un mic salas, langa oras, A nascut pe Hristos. Pe Fiul pe cel din vecie, Ce l'a trimis Tatal mie, Ea sa-l nasca, El sa creasca, Sa ne mantuiasca. Pastorii vazand o zare, Din cer o lumina mare, Ei fluierau, ingerii cantau, Cu toti se bucurau.
La multi ani in mai multe limbi
La multi ani in mai multe limbi
Basca: Urte Berri on!
Bretona: Bloavez mad!
Bulgara: Chestita Nova Godina!
Catalana: Feliç Any Nou!
Ceha: Stastny Novy Rok!
Daneza: Godt Nytår!
Olandeza: Gelukkig Nieuwjaar!
Engleza: Happy New Year!
Esperanto: Bonan Novjaron!
Estona: Hääd uut aastat!
Finlandeza: Onnellista uutta vuotta!
Franceza: Bonne Année!
Galeza: Blian nua faoi mhaise duit!
Germana: Ein glückliches neues Jahr!
Greaca: Kalòn étos isélthois!
Maghiara: Boldog új évet!
Italiana: Felice Anno Nuovo!
Latina: Bonum annum ingrediaris!
Macedoneana: Srekna Nova Godina!
Malteza: Is-Sena t-Tajba!
Norvegiana: Godt Nytt År!
Poloneza: Szczesliwego Nowego Roku!
Portugheza: Feliz Ano Novo!
Rusa: S Novym Godom!
Sarba: Srečna Nova Godina!
Spaniola: Feliz Año Nuevo!
Suedeza: Gott Nytt År!
Ucrainiana: Z Novim Rokom!
Scotiana: Blwyddyn Newydd Dda!
Basca: Urte Berri on!
Bretona: Bloavez mad!
Bulgara: Chestita Nova Godina!
Catalana: Feliç Any Nou!
Ceha: Stastny Novy Rok!
Daneza: Godt Nytår!
Olandeza: Gelukkig Nieuwjaar!
Engleza: Happy New Year!
Esperanto: Bonan Novjaron!
Estona: Hääd uut aastat!
Finlandeza: Onnellista uutta vuotta!
Franceza: Bonne Année!
Galeza: Blian nua faoi mhaise duit!
Germana: Ein glückliches neues Jahr!
Greaca: Kalòn étos isélthois!
Maghiara: Boldog új évet!
Italiana: Felice Anno Nuovo!
Latina: Bonum annum ingrediaris!
Macedoneana: Srekna Nova Godina!
Malteza: Is-Sena t-Tajba!
Norvegiana: Godt Nytt År!
Poloneza: Szczesliwego Nowego Roku!
Portugheza: Feliz Ano Novo!
Rusa: S Novym Godom!
Sarba: Srečna Nova Godina!
Spaniola: Feliz Año Nuevo!
Suedeza: Gott Nytt År!
Ucrainiana: Z Novim Rokom!
Scotiana: Blwyddyn Newydd Dda!
Craciun Fericit in mai multe limbi
Craciun Fericit in mai multe limbi
Africana: Rehus-Beal-Ledeats
Albaneza: Gezur Krislinjden
Araba: Idah Saidan Wa Sanah Jadidah
Spaniola: Feliz Navidad
Armeana: Shenoraavor Nor Dari yev Pari Gaghand
Basca: Zorionak eta Urte Berri On!
Bengali: Shubho Barodin
Portugheza: Boas Festas e Feliz Ano Novo
Bulgara: Tchestita Koleda; Tchestito Rojdestvo Hristovo
Catalana: Bon Nadal i un Bon Any Nou
Chineza (Cantoneza): Gun Tso Sun TanGung Haw Sun
Corsicana: Pace e salute
Croata: Sretan Bozic
Ceha: Prejeme Vam Vesele Vanoce
Daneza: Glaedelig Jul
Olandeza: Vrolijk Kerstfeest
Engleza: Merry Christmas
Finlandeza: Hyvää Joulua or Hauskaa Joulua
Franceza: Joyeux Noël
Galeza: Nollaig chridheil agus Bliadhna mhath ur
Germana: Froehliche Weihnachten
Greaca: Kala Christougenna Kieftihismenos O Kenourios Chronos
Ebraica: Moadim Lesimkha. Shana Tova
maghiara: Kellemes Karacsonyiunnepeket
Indoneziana: Selamat Hari Natal
Irlandeza: Nollaig Shona Dhuit
Italiana: Buon Natale
Japoneza: Shinnen omedeto. Kurisumasu Omedeto
Coreeana: Sung Tan Chuk Ha
Latina: Natale hilare et Annum Nuovo
Macedoneana: Streken Bozhik
Malteza: Nixtieklek Milied tajjeb u is-sena t-tabja
Mandarina: Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan
Mongoleza: Zul saryn bolon shine ony mend devshuulye
Norvegiana: God Jul og Godt Nyttår
Poloneza: Wesolych Swiat Bozego Narodzenia
Rusa: Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva is Novim Godom
Sarba: Hristos se rodi
Somaleza: ciid wanaagsan iyo sanad cusub oo fiican
Suedeza: God Jul och Gott Nytt År
Sudaneza: Wilujeng Natal Sareng Warsa Enggal
Tamil: Nathar Puthu Varuda Valthukkal
Thai Suksan Wan Christmas lae Sawadee Pee Mai
Turca: Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun
Ucrainiana: Veseloho Vam Rizdva i Shchastlyvoho Novoho Roku
Vietnameza: Chuc Mung Giang Sinh - Chuc Mung Tan Nien
Scotiana: Nadolig LLawen a Blwyddyn Newydd Dda
Africana: Rehus-Beal-Ledeats
Albaneza: Gezur Krislinjden
Araba: Idah Saidan Wa Sanah Jadidah
Spaniola: Feliz Navidad
Armeana: Shenoraavor Nor Dari yev Pari Gaghand
Basca: Zorionak eta Urte Berri On!
Bengali: Shubho Barodin
Portugheza: Boas Festas e Feliz Ano Novo
Bulgara: Tchestita Koleda; Tchestito Rojdestvo Hristovo
Catalana: Bon Nadal i un Bon Any Nou
Chineza (Cantoneza): Gun Tso Sun TanGung Haw Sun
Corsicana: Pace e salute
Croata: Sretan Bozic
Ceha: Prejeme Vam Vesele Vanoce
Daneza: Glaedelig Jul
Olandeza: Vrolijk Kerstfeest
Engleza: Merry Christmas
Finlandeza: Hyvää Joulua or Hauskaa Joulua
Franceza: Joyeux Noël
Galeza: Nollaig chridheil agus Bliadhna mhath ur
Germana: Froehliche Weihnachten
Greaca: Kala Christougenna Kieftihismenos O Kenourios Chronos
Ebraica: Moadim Lesimkha. Shana Tova
maghiara: Kellemes Karacsonyiunnepeket
Indoneziana: Selamat Hari Natal
Irlandeza: Nollaig Shona Dhuit
Italiana: Buon Natale
Japoneza: Shinnen omedeto. Kurisumasu Omedeto
Coreeana: Sung Tan Chuk Ha
Latina: Natale hilare et Annum Nuovo
Macedoneana: Streken Bozhik
Malteza: Nixtieklek Milied tajjeb u is-sena t-tabja
Mandarina: Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan
Mongoleza: Zul saryn bolon shine ony mend devshuulye
Norvegiana: God Jul og Godt Nyttår
Poloneza: Wesolych Swiat Bozego Narodzenia
Rusa: Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva is Novim Godom
Sarba: Hristos se rodi
Somaleza: ciid wanaagsan iyo sanad cusub oo fiican
Suedeza: God Jul och Gott Nytt År
Sudaneza: Wilujeng Natal Sareng Warsa Enggal
Tamil: Nathar Puthu Varuda Valthukkal
Thai Suksan Wan Christmas lae Sawadee Pee Mai
Turca: Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun
Ucrainiana: Veseloho Vam Rizdva i Shchastlyvoho Novoho Roku
Vietnameza: Chuc Mung Giang Sinh - Chuc Mung Tan Nien
Scotiana: Nadolig LLawen a Blwyddyn Newydd Dda
SILENT NIGHT
SILENT NIGHT
Silent Night, Holy Night, All is calm, all is bright, 'Round yon Virgin Mother and Child Holy Infant so tender and mild, Sleep in heavenly peace, Sleep in heavenly peace. Silent Night, Holy Night, Shepherds quake at the sight, Glories stream from heaven afar, Heav'nly hosts sing Alleluia; Christ, the Savior, is born, Christ, the Savior, is born. Silent Night, Holy Night, Son of God, love's pure light, Radiant beams from Thy holy face, With the dawn of redeeming grace, Jesus, Lord, at Thy Birth, Jesus, Lord, at Thy Birth
Silent Night, Holy Night, All is calm, all is bright, 'Round yon Virgin Mother and Child Holy Infant so tender and mild, Sleep in heavenly peace, Sleep in heavenly peace. Silent Night, Holy Night, Shepherds quake at the sight, Glories stream from heaven afar, Heav'nly hosts sing Alleluia; Christ, the Savior, is born, Christ, the Savior, is born. Silent Night, Holy Night, Son of God, love's pure light, Radiant beams from Thy holy face, With the dawn of redeeming grace, Jesus, Lord, at Thy Birth, Jesus, Lord, at Thy Birth
CRACIUN FERICIT !
Darurile magilor au vadit venirea Împaratului si au profetit Împaratia!
Darurile pãstorilor au adus belsug în pestera din Betleem!
Darul lui Dumnezeu pentru noi este însãsi Împaratia Lui!
Sã-l acceptãm cu dragoste!
Crãciun cu pace si cu bucurii!
Darurile pãstorilor au adus belsug în pestera din Betleem!
Darul lui Dumnezeu pentru noi este însãsi Împaratia Lui!
Sã-l acceptãm cu dragoste!
Crãciun cu pace si cu bucurii!
duminică, 23 decembrie 2007
miercuri, 5 decembrie 2007
2012
21 Decembrie 2012
"Pe masură ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbări la nivelul planetei, care vor provoca modificări radicale si bruşte de climă, timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat." se arată într-un raport al Pentagonului.
Teoria este sustinută de mayaşi, care prevăd că "sfârsitul timpului" va avea loc pe 21 decembrie 2012. Excepţionali matematicieni si astronomi, ei au conceput unul dintre cele mai precise calendare cunoscute de om, mai exact chiar si decât cel gregorian utilizat azi. Calendarul lor a fost alcătuit în urma observarii minuţioase a soarelui, a planetelor si a stelelor din Calea Lactee. Astronomii maya cunoşteau locaţia exactă a centrului galaxiei, dând o importantă deosebită naşterii si dispariţiei stelelor.
Bazându-se pe o combinaţie între divinaţii si calcule matematice, indienii Maya au aflat, încă de acum 4.000 de ani, că pe 21 octombrie 2012 va începe alinierea soarelui nostru cu Ecuatorul Galactic si cu stelele din centrul Căii Lactee. Astronomii moderni au confirmat că, la data solstiţiului de iarnă, în 21 decembrie 2012, soarele se va afla în aliniament galactic, pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care împarte în două Calea Lactee, divizînd-o în două emisfere centrul galactic este la 27 grade săgetător), calendarul Maya terminându-se la această dată.
Chiar dacă nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfârsitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare ca tot mai multe argumente converg spre concluzia ca în acel an ceva cu totul surprinzator si inimaginabil se va petrece cu planeta noastră si implicit cu noi, locuitorii ei. Înainte de a accepta sau respinge aceste teorii, e bine sa le cunoaştem.
Nu va fi sfârsitul lumii
Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfârşitul lumii, ci momentul când adevărul ne va fi revelat. Toate aceste schimbări dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi îmbunătăţit, având 12 spirale în loc de două.
Oamenii vor depăsi tehnologia, asa cum e cunoscută azi. Cea de-a 5-a Lume se sfârşeşte în 1987. A Sasea Lume începe în 2012. Deci, acum suntem între două Lumi. Acest timp este numit "Apocalipsa" sau "Revelatia". Acest lucru înseamnă ca Adevarul ne va fi revelat, nicidecum "Sfârsitul Lumii".
24, 16, 0
Planeta Terra se comportă ca un imens circuit electric. Între suprafată si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 de km distantă de suprafată, există un fel de cavitate electromagnetică. Proprietăţile rezonante ale acestei cavităţi magnetice au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann, între 1952-1957 si permit măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei Terra. Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secundă. Însă, din 1980, rezonanta a început sa crească încet, acum fiind de 12 cicli pe secundă. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata pe Terra să corespundă de fapt cu numai 16 ore reale, în termenii timpului terestru. (Pare o explicatie destul de plauzibilă pentru criza acută de timp cu care ne confruntam...) Curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe măsură ce ne apropiem de "Punctul Zero", momentul în care planul Sistemului Solar, se va suprapune pe planul Galaxiei.
Deci dacă 24 de ore ale zilei reprezintă acum 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mări exponenţial, astfel încât la trecerea prin "Punctul Zero" 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecintele acestui fenomen sfidează orice putere de imaginaţie: întreaga planetă si toti locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune! Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbări : simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronică, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degrabă fanteziste decât minunate. Si mai cu seamă, corpul uman devine din ce în ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasă are loc însă la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Inteligenta Cosmică. Ca urmare, intuiţia se dezvoltă mai repede, ca si toate capacităţile paranormale ce deriva din ea. Al treilea ochi începe sa se deschidă si chiar ochii fizici se transformă pentru a se adapta Luminii si frecvenţelor ei mult mai elevate.
Inversarea polilor magnetici
La nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o dată la 13.000 de ani, deci de două ori într-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. Polul nord magnetic terestru este într-o constantă deplasare. La ora actuală, tinde sa se apropie de polul nord geografic. Unii oameni de stiinţă consideră ca această inversare a polilor magnetici ai Terrei va avea loc în curând. Extras din revista "Sciences et Avenir" (Stiinta si viitorul) din Iunie 2002: "Analizând datele culese de doi sateliti: Oersted, lansat în 1999, si Magsat, lansat cu 20 de ani mai devreme, o echipa de specialisti de la Institutul de Fizica Pamântului din Paris a remarcat variatii importante ale câmpului magnetic terestru. Sa fie acesta semnul inversarii polilor magnetici ai Pamântului? Nu putem afirma aceasta cu certitudine. Mai degrabă putem bănui că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând si apoi revenind, fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuatii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuatie, nucleul terestru pare a fi agitat însa de furtuni intense."
Schimbare radicală de climă
Previziunile sunt sumbre pentru perioada premergatoare anului 2012. Dupa 2010, Europa va suporta o schimbare radicală de climă. Până în 2007, se anuntă furtuni violente care vor distruge bariera de coastă a Olandei, determinând pierderea unor vaste teritorii. India, Africa de Sud si Indonezia vor fi distruse de revolte si conflicte interne, iar grânarele lumii vor fi golite de secetă. Verile vor fi din ce în ce mai calde, provocând o si mai rapidă topire a ghetarilor, cu consecinte grave asupra climei, la extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, în ţările limitrofe Atlanticului de Nord. Începând cu 2012, procesul de racire globala va cuprinde Pamântul, iar la mijlocul secolului 21, întreaga planeta va fi cuprinsa de temperaturi scazute, aprecia un expert al Observatorului Academic al Rusiei. Cauza acestei scaderi a temperaturii este micsorarea fluxului de radiatii solare, aprecia Habibulo Absudamatov, citat de NewsRu. "Am fost martorii unei asemenea răciri în Europa, America de Nord si Groenlanda în 1645-1705, cu canale înghetate în Olanda, si oameni care si-au abandonat casele din cauza ghetarilor. Aceasta este ceea ce ne asteapta în câteva decenii", afirma specialistul.
Ce mai spun Mayasii despre 2012
• vom depăsi tehnologia, asa cum o cunoastem noi azi
• vom depăsi cunostiintele actuale despre Timp si Spatiu
• dupa ce vom trece rapid prin Dimensiunea a 4-a, vom intra în Dimensiunea a 5-a
• planeta Terra si întreg Sistemul Solar se vor sincroniza cu Galaxia si întregul Univers
• ADN-ul uman va fi reprogramat si îmbunătăţit, si va avea 12 spirale în loc de 2
Alte efecte ale marilor transformari cosmice la care asistam, sunt atmosferele planetelor Sistemului Solar:
• Atmosfera lui Marte creste rapid
• Luna îsi "fabrica" atmosfera proprie compusa din compusi ai sodiului
• Atmosfera Terrei se schimba si ea, în straturile superioare formându-se un nou gaz, care pâna acum nu exista
• Venus ne arata o crestere marcanta de intensitate luminoasa
• Jupiter sufera o modificare atât de puternica, încât s-a format un tub de radiatie ionizata, între el si satelitul sau Io. De asemenea câmpul lui magnetic a crescut în intensitate de 2 ori
• Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli si acum îsi intensifica câmpul magnetic si devin tot mai stralucitoare
"Pe masură ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbări la nivelul planetei, care vor provoca modificări radicale si bruşte de climă, timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat." se arată într-un raport al Pentagonului.
Teoria este sustinută de mayaşi, care prevăd că "sfârsitul timpului" va avea loc pe 21 decembrie 2012. Excepţionali matematicieni si astronomi, ei au conceput unul dintre cele mai precise calendare cunoscute de om, mai exact chiar si decât cel gregorian utilizat azi. Calendarul lor a fost alcătuit în urma observarii minuţioase a soarelui, a planetelor si a stelelor din Calea Lactee. Astronomii maya cunoşteau locaţia exactă a centrului galaxiei, dând o importantă deosebită naşterii si dispariţiei stelelor.
Bazându-se pe o combinaţie între divinaţii si calcule matematice, indienii Maya au aflat, încă de acum 4.000 de ani, că pe 21 octombrie 2012 va începe alinierea soarelui nostru cu Ecuatorul Galactic si cu stelele din centrul Căii Lactee. Astronomii moderni au confirmat că, la data solstiţiului de iarnă, în 21 decembrie 2012, soarele se va afla în aliniament galactic, pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care împarte în două Calea Lactee, divizînd-o în două emisfere centrul galactic este la 27 grade săgetător), calendarul Maya terminându-se la această dată.
Chiar dacă nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfârsitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare ca tot mai multe argumente converg spre concluzia ca în acel an ceva cu totul surprinzator si inimaginabil se va petrece cu planeta noastră si implicit cu noi, locuitorii ei. Înainte de a accepta sau respinge aceste teorii, e bine sa le cunoaştem.
Nu va fi sfârsitul lumii
Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfârşitul lumii, ci momentul când adevărul ne va fi revelat. Toate aceste schimbări dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi îmbunătăţit, având 12 spirale în loc de două.
Oamenii vor depăsi tehnologia, asa cum e cunoscută azi. Cea de-a 5-a Lume se sfârşeşte în 1987. A Sasea Lume începe în 2012. Deci, acum suntem între două Lumi. Acest timp este numit "Apocalipsa" sau "Revelatia". Acest lucru înseamnă ca Adevarul ne va fi revelat, nicidecum "Sfârsitul Lumii".
24, 16, 0
Planeta Terra se comportă ca un imens circuit electric. Între suprafată si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 de km distantă de suprafată, există un fel de cavitate electromagnetică. Proprietăţile rezonante ale acestei cavităţi magnetice au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann, între 1952-1957 si permit măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei Terra. Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secundă. Însă, din 1980, rezonanta a început sa crească încet, acum fiind de 12 cicli pe secundă. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata pe Terra să corespundă de fapt cu numai 16 ore reale, în termenii timpului terestru. (Pare o explicatie destul de plauzibilă pentru criza acută de timp cu care ne confruntam...) Curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe măsură ce ne apropiem de "Punctul Zero", momentul în care planul Sistemului Solar, se va suprapune pe planul Galaxiei.
Deci dacă 24 de ore ale zilei reprezintă acum 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mări exponenţial, astfel încât la trecerea prin "Punctul Zero" 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecintele acestui fenomen sfidează orice putere de imaginaţie: întreaga planetă si toti locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune! Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbări : simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronică, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degrabă fanteziste decât minunate. Si mai cu seamă, corpul uman devine din ce în ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasă are loc însă la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Inteligenta Cosmică. Ca urmare, intuiţia se dezvoltă mai repede, ca si toate capacităţile paranormale ce deriva din ea. Al treilea ochi începe sa se deschidă si chiar ochii fizici se transformă pentru a se adapta Luminii si frecvenţelor ei mult mai elevate.
Inversarea polilor magnetici
La nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o dată la 13.000 de ani, deci de două ori într-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. Polul nord magnetic terestru este într-o constantă deplasare. La ora actuală, tinde sa se apropie de polul nord geografic. Unii oameni de stiinţă consideră ca această inversare a polilor magnetici ai Terrei va avea loc în curând. Extras din revista "Sciences et Avenir" (Stiinta si viitorul) din Iunie 2002: "Analizând datele culese de doi sateliti: Oersted, lansat în 1999, si Magsat, lansat cu 20 de ani mai devreme, o echipa de specialisti de la Institutul de Fizica Pamântului din Paris a remarcat variatii importante ale câmpului magnetic terestru. Sa fie acesta semnul inversarii polilor magnetici ai Pamântului? Nu putem afirma aceasta cu certitudine. Mai degrabă putem bănui că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând si apoi revenind, fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuatii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuatie, nucleul terestru pare a fi agitat însa de furtuni intense."
Schimbare radicală de climă
Previziunile sunt sumbre pentru perioada premergatoare anului 2012. Dupa 2010, Europa va suporta o schimbare radicală de climă. Până în 2007, se anuntă furtuni violente care vor distruge bariera de coastă a Olandei, determinând pierderea unor vaste teritorii. India, Africa de Sud si Indonezia vor fi distruse de revolte si conflicte interne, iar grânarele lumii vor fi golite de secetă. Verile vor fi din ce în ce mai calde, provocând o si mai rapidă topire a ghetarilor, cu consecinte grave asupra climei, la extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, în ţările limitrofe Atlanticului de Nord. Începând cu 2012, procesul de racire globala va cuprinde Pamântul, iar la mijlocul secolului 21, întreaga planeta va fi cuprinsa de temperaturi scazute, aprecia un expert al Observatorului Academic al Rusiei. Cauza acestei scaderi a temperaturii este micsorarea fluxului de radiatii solare, aprecia Habibulo Absudamatov, citat de NewsRu. "Am fost martorii unei asemenea răciri în Europa, America de Nord si Groenlanda în 1645-1705, cu canale înghetate în Olanda, si oameni care si-au abandonat casele din cauza ghetarilor. Aceasta este ceea ce ne asteapta în câteva decenii", afirma specialistul.
Ce mai spun Mayasii despre 2012
• vom depăsi tehnologia, asa cum o cunoastem noi azi
• vom depăsi cunostiintele actuale despre Timp si Spatiu
• dupa ce vom trece rapid prin Dimensiunea a 4-a, vom intra în Dimensiunea a 5-a
• planeta Terra si întreg Sistemul Solar se vor sincroniza cu Galaxia si întregul Univers
• ADN-ul uman va fi reprogramat si îmbunătăţit, si va avea 12 spirale în loc de 2
Alte efecte ale marilor transformari cosmice la care asistam, sunt atmosferele planetelor Sistemului Solar:
• Atmosfera lui Marte creste rapid
• Luna îsi "fabrica" atmosfera proprie compusa din compusi ai sodiului
• Atmosfera Terrei se schimba si ea, în straturile superioare formându-se un nou gaz, care pâna acum nu exista
• Venus ne arata o crestere marcanta de intensitate luminoasa
• Jupiter sufera o modificare atât de puternica, încât s-a format un tub de radiatie ionizata, între el si satelitul sau Io. De asemenea câmpul lui magnetic a crescut în intensitate de 2 ori
• Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli si acum îsi intensifica câmpul magnetic si devin tot mai stralucitoare
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
