POATE....

Poate voi invata sa plang cu capul in maini, sa nu mai acord credit oamenilor, sa pot respira fara sa fiu asfixiat de intoleranta semenilor. Poate, voi invata sa tac si sa ascult inima mea, sa nu mai primesc lovitura dupa lovitura, poate..................... Acum nu sunt capabil sa reactionez in nici un fel, sunt frunza in vant, vanare de vant, rasu-plansu, sunt tot ce poate fi inafara de a fi om, simt cum ma prabusesc, si ca de fiecare data imi doresc sa cad cu stil si eleganta, oare voi mai putea ? Poate am sa ma mai ridic inca odata si inca odata, niciodata nu-mi voi pierde increderea, dar sunt istovit. Poate am sa mai caut fericirea, iluzia ei, acum nu simt decat umbra mea facand pata de culoare lumii. Nu pot sa mai suport toate rautatile lumii. Mi-e dor de mine, de magiile mele, de tot ce am oferit neconditionat, si mai astept plata pentru iubirea mea inexpugnabila de oameni, poate.... Poate nu am crezut in zadar in lumina si iubire, poate... Poate toate caile inchise se voi mai deschide odata, poate... Poate nu voi mai fi singur, poate voi mai vedea inca odata candoarea ochilor de copil, poate... Poate voi mai reusi vreodata sa merg cu pasii mei siguri, sau poate.... Nu voi mai deschide niciodata cupa de clestar a amagirilor, sau poate... Voi mai zbura vreodata ? Poate.... Cat de netrebnic am ajuns ! Poate voi fi iubit si eu vreodata ! Poate.... Poate voi mai avea energia sa recladesc ce se darama intr-o clipa, din nerabdare si din prost inteles, poate... Imi voi spala aripile batrane cu roua diminetii si poate voi mai incerca sa zbor macar odata, poate voi avea etica necesara sa inchei zborul prin frangerea lui ca pilda semenilor mei, poate...