În vremurile nesigure, cum poţi avea pace în suflet? Cum poţi să nu fii frământat de griji şi de nelinişte?
Lumea aceasta în care trăim este măcinată de lupte, de violenţă - în familie şi în afara ei - , de suferinţă, de durere, de tristeţe... Dar oare avem unde să găsim stabilitate indiferent ce se întâmplă în lume sau în viaţa noastră? Putem privi spre viitor cu speranţă, oricare ar fi împrejurările din viaţa noastră şi din lume?
În vremurile noastre mulţi studenţi consideră că Dumnezeu este singura constantă din viaţa lor. Lumea din jurul nostru este în continuă mişcare, dar Dumnezeu nu Se schimbă. El este acelaşi, imuabil şi demn de încredere. De fapt, El Însuşi spune: „Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!” „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb.”1 Dumnezeu este tot timpul disponibil pentru noi; putem conta pe El. El este „acelaşi ieri şi azi şi în veci”2. În plus, ne poate lăsa să-L cunoaştem, ajutându-ne astfel să ne găsim pacea sufletească şi siguranţa în El.
Este posibil să ai pace în suflet?
O absolventă de facultate şi-a descris situaţia astfel: „Este ceva uimitor să am o relaţie reală cu Dumnezeu, în viaţa de zi cu zi. Am un „Însoţitor cosmic” pe care nu L-aş schimba pentru nimic în lume. Mă simt iubită şi simt, în sfârşit, că cineva mă cunoaşte cu adevărat, într-un mod pe care nici nu cred că-l pot descrie în cuvinte.”
Dan, un student cu hemofilie, a descoperit recent că s-a infectat cu virusul HIV, în urma unei transfuzii de sânge. La început a fost în culmea disperării şi a dat vina pe Dumnezeu. Apoi, căutând stabilitate... s-a apropiat de El. Urmarea: în ultimii săi ani de viaţă, a vizitat nenumărate campusuri universitare (deşi avea dureri groaznice), numai pentru a le spune colegilor săi studenţi cum Îl pot cunoaşte pe Dumnezeu şi cum pot avea parte de aceeaşi pace de care se bucura el... „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima.” „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”3
Ca Dan, şi alţi studenţi au aflat că, indiferent ce ţi s-ar întâmpla în viaţă, nu este „sfârşitul lumii”... fiindcă lumea aceasta nu este sfârşitul!
Dumnezeu este un adăpost pentru fiecare
Trebuie să recunoaştem că mulţi dintre noi aşteptăm să avem probleme şi de-abia apoi ne întoarcem spre Dumnezeu. Un capelan militar din al Doilea Război Mondial spunea: „Nu există atei în adăposturile individuale.” Când viaţa este frumoasă, nu considerăm că avem nevoie de Dumnezeu. Dar situaţia se schimbă când avem probleme, când ne dăm seama că ne aflăm în tranşee.
O altă studentă, Carina, îşi descrie astfel drumul către Dumnezeu: „Credeam că sunt creştină fiindcă mergeam duminica la biserică... dar habar n-aveam cine este Dumnezeu. Ultimul meu an de liceu n-a fost cu nimic deosebit de ceilalţi trei ani dinainte. Îmi petreceam cea mai mare parte din timp bând, drogându-mă sau căutând să mă fac iubită. Simţeam că mor pe dinăuntru şi nu eram deloc stăpână pe viaţa mea. Doar în clipa în care mi-am dat seama că nu mai îmi doresc să trăiesc... mi-a trecut prin minte că la universitate trebuie să fac ceva... ceva care să-mi readucă speranţa în suflet. Atunci L-am rugat pe Dumnezeu să vină în viaţa mea. El mi-a arătat dragoste, iertare şi la El am găsit siguranţă, iertare, mângâiere, acceptare şi un rost în viaţă. El îmi dă tărie şi, dacă n-ar fi fost El, n-aş mai fi astăzi aici.”
Cine ştie ce ne aşteaptă în viitor? Mulţi studenţi s-ar putea să se simtă ca într-un adăpost individual de pe front. Căci, din păcate, viaţa poate fi un câmp de luptă... în care liniştea noastră sufletească să fie mult pusă la încercare. În acele clipe când ne aflăm la strâmtoare, apelăm adesea la Dumnezeu. Şi nu este rău că facem asta, fiindcă Dumnezeu este într-adevăr singura constantă; El Se pune la dispoziţia noastră şi chiar vrea să aibă un cuvânt de spus în viaţa noastră. El spune: „Eu, Eu sunt Domnul şi afară de Mine nu este niciun Mântuitor! ... Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.”4
Da, Îl putem considera pe Dumnezeu ca o „cârjă” în care ne putem sprijini... singura Cârjă cu adevărat folositoare.
Gropile invizibile
Cu toate acestea, unii oameni se întorc spre Dumnezeu chiar şi atunci când totul pare să le meargă bine. Iată cazul lui Cristi, un student din Bucureşti: „Ajuns în ultimul an de facultate, puteam spune că avusesem deja parte de toate acele lucruri care mă vor împlini, după spusele altora: roluri de conducere în organizaţiile studenţeşti, chefuri, note bune, întâlniri cu fete atrăgătoare. Aveam tot ceea ce îmi doream să realizez încă din timpul facultăţii... şi mă simţeam tot neîmplinit! Îmi lipsea ceva... şi nu ştiam încotro să mă duc. Bine... nimeni nu ştia că gândesc aşa despre viaţă; nu lăsam să transpară nimic la exterior."
Chiar şi când lucrurile par să meargă cum trebuie, viaţa poate să aibă o groapă - una interioară, care nu poate fi văzută cu ochiul liber - dar pe care inima o simte. O studentă a descris-o astfel: „De câte ori ai crezut că dacă ai avea o anumită haină sau un anume prieten sau dacă ai putea vizita un loc anume... atunci te-ai simţi fericită şi împlinită? Şi de câte ori ai reuşit să cumperi bluza respectivă sau să te întâlneşti cu băiatul dorit sau să vizitezi locul visat... şi la sfârşit te-ai simţit parcă şi mai secătuită decât la început?”
Nu avem nevoie de eşecuri sau de vreo tragedie pentru a simţi gropile din viaţa noastră. Cel mai adesea liniştea sufletească ne lipseşte pur şi simplu deoarece Dumnezeu lipseşte din viaţa noastră. Ana, studenta despre care am vorbit mai înainte, spunea: „De atunci am avut parte de multe probleme şi schimbări în viaţa mea, dar tot ceea ce fac capătă alt sens fiincă ştiu că Dumnezeul veşnic mă iubeşte şi este de partea mea. Nu cred că există ceva pe lumea asta pe care Dumnezeu şi cu mine să nu-l putem rezolva împreună - şi mai este ceva... împlinirea aceea pe care am căutat-o atât de asiduu... ei bine, am găsit-o, în sfârşit!”
Dacă Dumnezeu Se implică în viaţa noastră, putem sta liniştiţi. Căci pe măsură ce Îl cunoaştem şi ascultăm ce spune El în Biblie, ne aduce în suflet o pace deosebită. Vedem viaţa din punctul Său de vedere, fiind conştienţi de credincioşia şi de capacitatea Sa de a avea grijă de noi. Aşa că orice ne-ar aştepta în viitor, putem să ne punem încrederea în Dumnezeu, ştiind că El va rămâne neschimbat. Şi, pe lângă aceasta, de-abia aşteaptă să ne dovedească ce turnură poate lua viaţa noastră dacă ne întoarcem la El şi Îl căutăm cu sinceritate.
Adevărata pace sufletească poate fi întemeiată doar pe Stâncă
Pe ce anume îţi clădeşti viaţa? Căci, crezi sau nu, fiecare dintre noi îşi clădeşte viaţa pe ceva. Fiecare avem o temelie, ceva în care ne punem nădejdea şi încrederea. Poate că acest ceva este reprezentat de propria persoană: „Ştiu că pot reuşi în viaţă dacă mă străduiesc cu adevărat.” Sau poate fi un stil de viaţă: „Dacă aş putea câştiga suficienţi bani, ce minunată ar fi viaţa!” Sau poate chiar o perioadă de timp: „Noul mileniu în care am intrat va schimba situaţia de fapt.”
Ei bine, Dumnezeu are o altă opinie. El spune că suntem pe un teren nesigur dacă ne punem nădejdea şi încrederea în noi înşine, în alţi oameni sau în ceea ce ne oferă această lume. El vrea să ne încredem în El. Tocmai din acest motiv spune: „De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”5
Este un lucru înţelept să-L avem pe Dumnezeu în viaţa noastră în acele clipe când avem necazuri. Însă Dumnezeu doreşte să avem o viaţă bogată indiferent de situaţia în care ne-am afla. El vrea să aibă o influenţă pozitivă în fiecare sferă a vieţii noastre. Iar atunci când ne bizuim pe El şi pe cuvintele Sale, ne clădim viaţa pe Stâncă.
Pacea sufletească supremă
Unii se simt în siguranţă fiindcă tatăl lor este multimilionar sau fiindcă ştiu că pot cu uşurinţă să ia note mari. Însă poţi avea o siguranţă chiar şi mai mare: dacă ai o relaţie personală cu Dumnezeu.
Dumnezeu are putere. Spre deosebire de noi, Dumnezeu ştie ce se va întâmpla mâine, săptămâna următoare, anul următor, în deceniul care urmează. El spune: „Căci Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul; Eu sunt Dumnezeu şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit.”6 El ştie ce se va întâmpla în mileniul în care am intrat. Dar mai important este că ştie ce se va întâmpla în viaţa ta peste cinci minute, mâine, săptămâna viitoare şi până la sfârşitul vieţii tale pe acest pământ. Şi mai important chiar decât acest lucru este ca tu să ştii că va fi alături de tine în clipa când se va întâmpla... dacă ai hotărât să-L chemi în viaţa ta. El ne spune că poate fi „adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.”7 Dar trebuie să ne străduim din inimă să Îl căutăm, fiindcă El spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”8
Aceasta nu înseamnă că aceia care-L cunosc pe Dumnezeu nu vor avea de înfruntat dificultăţi. Vor avea. Dacă în viitor ţara noastră va avea de suferit de pe urma atacurilor teroriste, vor suferi şi aceia care Îl cunosc pe Dumnezeu. Dar prezenţa lui Dumnezeu îţi dă o anumită pace şi o anumită tărie. Un ucenic al lui Isus Hristos a exprimat această realitate astfel: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.”9 Viaţa ne dovedeşte că vom avea, cu siguranţă, probleme. Dacă totuşi le suportăm avându-L de partea noastră pe Dumnezeu, le vom privi dintr-un alt unghi şi vom avea o tărie neobişnuită. Nicio problemă nu este prea mare pentru Dumnezeu. El este mai mare decât toate problemele pe care le-am putea avea şi, oricum, nu ne lasă să le înfruntăm singuri.
Lui Dumnezeu Îi pasă de noi. Să nu uităm că puterea extraordinară a lui Dumnezeu, pe care El şi-o poate manifesta în viaţa noastră, este însoţită de marea Sa dragoste pentru noi. Viitorul poate să aducă o perioadă de pace mondială nemaivăzută până acum... sau dimpotrivă, mai multă ură şi violenţă etnică, mai multe divorţuri, mai multe crime ş.a.m.d. Oricare ar fi situaţia, nimeni nu ne iubeşte mai mult ca Dumnezeu; nimeni nu poate să aibă mai multă grijă de noi decât Dumnezeu. Cuvântul Său spune: Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.” „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”10 şi: „Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui. Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima. El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.”12
Isus Hristos le-a spus urmaşilor Săi: „Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci, să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.”13 Dacă te întorci spre Dumnezeu, El va avea grijă de tine mai bine ca oricine.
Pacea sufletească se află în Dumnezeu
N-avem de unde şti ce ne rezervă viitorul. Dacă ne va aduce dificultăţi, Dumnezeu poate să fie alături de noi, să nu ne lase singuri. Dacă ne va aduce o viaţă uşoară, tot vom avea nevoie de Dumnezeu: ca să umplem golul din sufletul nostru şi ca să dăm sens vieţii noastre.
La urma urmelor, ce contează cel mai mult? Ce contează cu adevărat? Să nu fim despărţiţi de Dumnezeu. Ei bine, atunci să ne punem întrebarea: Îl cunoaştem pe Dumnezeu? Dar El ne cunoaşte? I-am îngăduit să intre în viaţa noastră? Căci atunci când Îl cunoaştem, El ne face să vedem totul dintr-un alt unghi, aducându-ne speranţă. Apoi, având o relaţie personală cu El, ne putem bucura de pace, în ciuda tuturor împrejurărilor potrivnice.
De ce trebuie să ocupe Dumnezeu locul cel mai seamă în viaţa noastră? Fiindcă dacă nu Îl cunoaştem, nu putem avea cu adevărat pace sau nădejde. El este Dumnezeu, nu noi... El nu depinde de noi, dar noi trebuie să depindem de El, fiindcă ne-a creat cu nevoia de a-L avea în viaţa noastră. Putem încerca noi cât vrem să ne simţim împliniţi fără El... va fi în van.
Dumnezeu vrea să Îl căutăm. Vrea să Îl cunoaştem şi să Îl invităm să se implice în viaţa noastră. Dar există o problemă: toţi I-am închis uşa vieţii noastre în nas. Biblia descrie această realitate cu următoarele cuvinte: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui...”14 Toţi am încercat - sau încercăm încă - să ne descurcăm în viaţă fără Dumnezeu. Ei bine, Biblia numeşte această faptă „păcat”.
Studenta despre care vorbeam mai sus a spus despre păcat: „Când am intrat la universitate, nu Îl cunoşteam pe Hristos, nu-L aveam în viaţa mea. Pe atunci aveam întreaga lume la picioare, aşteptând cu nerăbdare schimbările pe care le voi aduce. Luam parte la tot felul de întâlniri politice, făceam cursuri despre rasism şi dreptate socială şi mă dedicam total voluntariatului la centrul de servicii comunitare. Credeam că am puterea lăuntrică de a aduce o schimbare majoră în lume. Făceam meditaţii gratuite cu şcolarii din familiile defavorizate; lucram la un adăpost pentru persoanele fără casă; strângeam mâncare pentru cei înfometaţi. Şi, cu toate acestea, cu cât încercam mai mult să schimb lumea, cu atât mai frustrată mă simţeam. M-am luptat cu birocratia, apatia şi ... păcatul. Începusem să cred că natura umană s-ar putea să aibă nevoie de o reparaţie capitală.”
Adevărata pace sufletească = împăcare cu Dumnezeu
Vremurile nesigure, tehnologia din ce în ce mai performantă nu au o importanţă prea mare în situaţia noastră. De ce? Fiindcă problema esenţială a oamenilor este că s-au depărtat de Dumnezeu. Problemele noastre cele mai mari nu sunt de natură fizică, ci de natură spirituală. Şi, întrucât Dumnezeu ştie acest lucru, a găsit o soluţie ca să nu mai fim despărţiţi de El. A găsit o cale pe care putem merge pentru a ne întoarce la El... prin Iisus Hristos.
Biblia spune: „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”15 Iisus Hristos a fost răstignit - aceasta era o formă antică de execuţie - din cauza păcatelor noastre... în locul nostru. A murit, a fost îngropat şi apoi a înviat din morţi. Datorită jertfei şi morţii Sale putem începe acum o relaţie personală cu Dumnezeu - „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”16 Lucrurile sunt destul de simple: Dumnezeu Îşi doreşte o relaţie desăvârşită cu noi - aşa că a făcut posibilă această relaţie prin Iisus. Apoi de noi depinde să-L căutăm pe Dumnezeu şi să-L invităm în viaţa noastră. Cei mai mulţi oameni fac acest lucru prin rugăciune; adică vorbindu-I sincer lui Dumnezeu. Chiar în clipa aceasta te poţi apropia de Dumnezeu dacă îi spui sincer: „Doamne Dumnezeule, vreau să Te cunosc. Nu Te-am lăsat să intri în viaţa mea până acum, dar nu mai vreau să fie aşa. Nu mai vreau să fiu despărţit de Tine. Cred că Iisus a murit în locul meu, pentru ca să pot fi iertat de păcatele mele şi să fiu împăcat cu Tine. Îmi doresc să Te implici în viaţa mea de acum înainte.”
Ei bine, L-ai rugat deschis pe Dumnezeu să intre în viaţa ta? Numai tu şi cu El ştiţi sigur cum stau lucrurile. Dacă L-ai invitat, te aşteaptă o mulţime de lucruri interesante. Dumnezeu îţi făgăduieşte că îţi va aduce nenumărate împliniri în viaţa aceasta, tocmai datorită relaţiei cu El.17 Promite să locuiască în tine18 şi să-ţi dăruiască viaţa veşnică.19 Iată ce mărturiseşte o studentă despre Dumnezeu: „Mama a divorţat de tata când eram foarte mică şi nu prea îmi dădeam seama ce se întâmplă. Nu ştiam decât că tata nu mai venea acasă. Într-o zi m-am dus în vizită la bunica şi i-am spus că nu înţeleg cum poate tata să mă facă să sufăr... ba chiar să dispară cu totul. Ea m-a luat în braţe şi mi-a spus că există Cineva care nu mă va părăsi niciodată... şi acel Cineva este Iisus. Apoi a citat Evrei 13:5 şi Psalmul 68:5: «Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi»; «El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfânt.» Am fost extraordinar de încântată să aud că Dumnezeu dorea să fie Tatăl meu.”
Orice s-ar întâmpla în jurul tău, în lume, ai linişte în suflet deoarece ştii că Dumnezeu poate să fie lângă tine şi nu te va lăsa singur. Orice ne-ar rezerva viitorul, Îl putem avea pe Dumnezeu - Singurul care nu se schimbă - în viaţa noastră tot timpul.
marți, 25 decembrie 2007
ISUS - REVELATIA, INCEPUTUL SI SFARSITUL
De aceea trebuie să scrutăm orizonturile istoriei şi să vedem dacă există vreun indiciu legat de revelaţia lui Dumnezeu. Ei bine... există un indiciu precis. Într-un sătuc obscur din Palestina, în urmă cu aproape două mii de ani, S-a născut un Copil într-un grajd. De atunci şi până în zilele noastre întreaga lume continuă să sărbătorească naşterea acestui Copilaş, pe nume Iisus Hristos.
A trăit în anonimat până la treizeci de ani, când a început o lucrare publică care a durat trei ani şi care a fost menită a schimba mersul istoriei. Era o persoană bună şi se spune despre El: „Oamenii de rând Îl ascultau bucuroşi” şi „El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor” (Evanghelia după Matei 7:29).
Viaţa lui Iisus Hristos
În scurt timp s-a văzut totuşi clar că Iisus făcea nişte declaraţii şocante, de-a dreptul înfricoşătoare, despre Sine. A început să vorbească despre propria Persoană ca despre cineva mult mai mare decât un învăţător sau un proroc de excepţie: a început să spună desluşit că este Dumnezeu. A pus identitatea Sa în centrul învăţăturilor Sale. Întrebarea crucială pe care le-a pus-o celor ce Îl urmau a fost: „Cine ziceţi că sunt?” Când Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Evanghelia după Matei 16:15-16), Iisus nu a fost şocat, nici nu L-a mustrat. Dimpotrivă, l-a lăudat!
Iisus a declarat apoi făţiş acelaşi lucru, iar cei ce-L ascultau I-au înţeles pe deplin cuvintele. De aceea citim în Biblie: „Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 5:18).
Altă dată Iisus a spus: „Eu şi Tatăl una suntem.” Pe dată iudeii au vrut să-L omoare cu pietre. El i-a întrebat pentru care faptă bună vor să-L omoare. „Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 10:33).
Iisus a declarat că are calităţi pe care doar Dumnezeu le are. Când un bărbat paralizat care dorea să fie vindecat a fost adus prin acoperişul casei, Iisus i-a spus: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate.” Aceasta a provocat o mare tulburare printre conducătorii religioşi, care-şi spuneau în inima lor: „De ce vorbeşte astfel? Huleşte! Cine poate ierta păcatele oamenilor, în afară de Dumnezeu?”
Într-unul din momentele de mare cumpănă, când însăşi viaţa Îi era pusă în primejdie, marele preot L-a întrebat direct: Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” „Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”
„Da, sunt,” i-a răspuns Iisus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.” Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea" (Evanghelia după Marcu 14:61-64).
Legătura Sa cu Dumnezeu era atât de apropiată încât a considerat că atitudinea pe care cineva o are faţă de El, o are faţă de Dumnezeu. Aşadar, cine-L cunoaste pe El Îl cunoaşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 8:19; 14:7). Cine-L vede pe El Îl vede pe Dumnezeu (12:45; 14:9). Cine crede în El credea în Dumnezeu (12:44; 14:1). Cine-L primeşte pe El Îl primeşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Marcu 9:37). Cine-L urăşte pe El Îl urăşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 15:23). Şi cine-L onorează pe El Îl onorează pe Dumnezeu (5:23).
Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu?
Dacă luăm în consideraţie afirmaţiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilităţi. A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legendă, fie Însuşi Adevărul.
Dacă luăm în consideraţie afirmaţiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilităţi. A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legendă, fie Însuşi Adevărul. Dacă spunem că El nu este Adevărul, atunci fie că ne dăm seama de aceasta, fie nu, automat declarăm că una dintre celelalte trei opţiuni este adevărată.
(1) Există posibilitatea ca Iisus să fi minţit când a spus că este Dumnezeu - aşadar, ştia că nu este Dumnezeu, dar intenţionat şi-a indus în eroare ascultătorii, pentru a conferi autoritate învăţăturilor Sale. Cei care cred sincer acest lucru sunt, probabil, foarte puţini la număr, dacă or exista. Chiar şi cei care Îi tăgăduiesc divinitatea tot Îl consideră un Învăţător mare şi integru. Ce nu-şi dau ei seama este că cele două afirmaţii se contrazic reciproc. Iisus nu prea ar mai fi un învăţător mare şi integru dacă a minţit intenţionat tocmai în privinţa celui mai important lucru din învăţăturile Sale: identitatea Sa.
(2) Mai moderată, dar la fel de şocantă, a doua posibilitate ar fi că era sincer, dar Se autoamăgea. Cum am numi noi astăzi pe cineva care zice despre sine că este Dumnezeu? L-am numi nebun şi acesta ar fi şi cazul lui Iisus dacă S-ar înşela tocmai în această privinţă extrem de importantă. Dar dacă analizăm viaţa Sa, nu vom găsi nici măcar o singură dovadă de anormalitate şi dezechilibru - care caracterizează de obicei o persoană cu astfel de tulburări psihice. Dimpotrivă, la Hristos vedem cea mai mare stăpânire de sine posibilă în momentele de criză.
(3) Cea de-a treia posibilitate - Toate afirmaţiile Sale cum că ar fi Dumnezeu ar face parte dintr-o legendă. Mai exact, în secolele al treilea şi al patrulea, adepţii Săi au fost atât de entuziasmaţi încât I-au atribuit nişte cuvinte pe care El Însuşi ar fi şocat să le audă. Şi dacă acum S-ar întoarce pe pământ, i-ar repudia pe dată.
Teoria legendei a fost infirmată categoric de numeroase descoperiri ale arheologiei moderne. Acestea au arătat, fără umbră de îndoială, că cele patru biografii ale lui Hristos au fost scrise în timpul vieţii unor persoane contemporane cu Hristos. Cu ceva timp în urmă Dr. William F. Albright, arheolog faimos în întreaga lume, spunea că nu există nici un motiv pentru a crede că măcar una din Evanghelii ar fi scrisă după anul 70. Căci este de domeniul incredibilului ca o simplă legendă despre Hristos, scrisă sub forma unei Evanghelii, să se fi răspândit atât de mult şi să fi avut acel impact uriaş pe care l-a avut... fără să se fi bazat pe nimic real.
Este ca şi cum cineva din vremea noastră se apucă să scrie o biografie a fostului preşedinte american John F. Kennedy, din care să reiasă că acesta a declarat că este Dumnezeu, că le iartă păcatele oamenilor şi că va învia din morţi. O astfel de povestire este atât de exagerată încât n-ar avea nici o şansă să „prindă” la nimeni, fiindcă mai trăiesc mulţi oameni care l-au cunoscut cu adevărat pe Kennedy. Această „teorie a legendei” nu stă deloc în picioare, dată fiind apariţia timpurie a manuscriselor Evangheliilor.
(4) Singura opţiune este că Iisus a spus adevărul. Cu toate acestea, dintr-un anumit punct de vedere, putem spune că declaraţiile, vorbele nu înseamnă mare lucru. Este uşor să vorbeşti. Oricine poate afirma orice. Au mai fost şi alţii care au pretins că sunt Dumnezeu. Şi eu aş putea susţine că sunt Dumnezeu; şi tu ai putea face acelaşi lucru, însă toţi trebuie să răspundem la o întrebare: „Ce probe aducem în sprijinul declaraţiilor noastre?” În cazul meu nu ţi-ar lua mai mult de cinci minute ca să-mi demontezi afirmaţia; probabil că tot atât ţi-ar lua ca s-o respingi şi pe a ta. Dar dacă vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aşa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaţiilor Sale. De aceea a spus: „Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl” (Evanghelia după Ioan 10:38).
Dovezi din viaţa lui Isus
Prima: caracterul Său Îi confirmă afirmaţiile. Mulţi locatari ai azilelor de nebuni pretind că sunt nişte celebrităţi sau zeităţi, dar afirmaţiile le sunt infirmate de caracterul lor. Cu totul diferită este situaţia lui Hristos. El este deosebit, unic - precum Dumnezeu.
Iisus Hristos a fost fără păcat. Viaţa Sa era de o calitate atât de rară încât îi putea provoca pe vrăjmaşii Săi cu întrebarea: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?" (Evanghelia după Ioan 8:46). La această întrebare I s-a răspuns cu tăcere... deşi stătea de vorbă cu persoane cărora le-ar fi plăcut să Îi scoată ochii cu vreun defect de caracter al Său.
Când citim despre ispitele cu care S-a confruntat Iisus, nu-L găsim deloc mărturisind că ar fi păcătuit. El n-a cerut niciodată iertare, deşi le-a spus adepţilor Săi să-şi ceară iertare pentru păcatele lor.
Este uimitor faptul că Iisus nu avea deloc acel sentiment de decădere morală pe care îl au şi îl mărturisesc sfinţii şi misticii din toate vremurile. Deoarece oamenii cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât sunt mai copleşiţi de defectele, decăderea şi greşelile lor. Într-adevăr, cu cât stai mai aproape de o lumină puternică, cu atât îţi dai seama că... trebuie să te speli. Lucrul acesta este valabil pentru muritorii obişnuiţi şi în sfera moralului.
La fel de izbitor este faptul că Apostolii Ioan, Pavel şi Petru, care fuseseră toţi învăţaţi încă din fragedă copilărie să creadă că păcatul este universal, au vorbit cu toţii despre neprihănirea lui Hristos: „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug” (1 Petru 2:22).
Pilat, care numai prieten nu-I era lui Iisus, a spus: „Ce rău a făcut?" Prin aceasta, el recunoştea nevinovăţia lui Hristos. Iar sutaşul roman care a stat mărturie morţii lui Iisus, a spus: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Evanghelia după Matei 27:54).
A doua: Hristos a dovedit că are putere asupra forţelor naturii, putere pe care o putea avea numai Dumnezeu, Cel care crease acele forţe.
El a liniştit o furtună puternică şi valurile învolburate ale Mării Galileii. Aceste lucruri i-au uimit atât de mult pe oamenii prezenţi cu El în barcă, încât au exclamat: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?” (Evanghelia după Marcu 4:41). A schimbat apa în vin, a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti, a înviat din morţi unicul fiu al unei văduve îndurerate, a înviat fiica unui tată distrus de pierderea copilei sale. Unui vechi prieten i-a spus: „Lazăre, ieşi afară!”, înviindu-l din morţi. Este foarte interesant faptul că nici măcar duşmanii Săi nu au tăgăduit această minune; dimpotrivă, au încercat să-L omoare. „Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El" (Evanghelia după Ioan 11:48).
A treia: Iisus a arătat puterea Creatorului asupra bolilor şi asupra afecţiunilor trupeşti. I-a făcut pe şchiopi să meargă, pe muţi să vorbească, iar pe orbi să vadă. A vindecat şi unele probleme de natură congenitală, care nu puteau fi tratate psihosomatic. Cea mai neobişnuită vindecare a fost aceea a orbului, descrisă în Evanghelia după Ioan, capitolul 9. Deşi bărbatul acela nu a putut răspunde întrebărilor puse de conducătorii religioşi, ceea ce se întâmplase cu el a fost suficient pentru a-l convinge. „Eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” „De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere”, a spus el (Evanghelia după Ioan 9:25,32). Pentru el dovezile erau mai mult decât evidente.
A patra: dovada supremă a Divinităţii lui Hristos a fost învierea Sa din morţi. În cursul vieţii Sale Iisus Şi-a prevestit de cinci ori moartea. A prevestit şi cum va muri şi că după trei zile de la moarte va învia din morţi şi va fi văzut de ucenicii Săi.
Cu siguranţă că aceasta a fost marea încercare: era o afirmaţie uşor de verificat. Fie s-a întâmplat, fie nu s-a întâmplat.
Atât simpatizanţii, cât şi detractorii credinţei creştine recunosc că învierea lui Hristos reprezintă piatra de temelie a credinţei. Apostolul Pavel scria: „Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră" (1 Corinteni 15:14). Pavel îşi întemeia întreaga credinţă şi viaţă pe învierea în trup a lui Hristos. Fie înviase din morţi, fie nu. Însă dacă înviase cu adevărat, atunci era evenimentul cel mai senzaţional din toată istoria omenirii!
Dacă Iisus este Fiul lui Dumnezeu...
Dacă Hristos a înviat din morţi, atunci ştim sigur că există Dumnezeu, ştim cum este El şi cum Îl putem cunoaşte personal. Universul capătă sens şi scop şi este posibil să Îl cunoşti pe Dumnezeu chiar şi în zilele noastre.
Este uşor să vorbeşti. Oricine poate afirma orice. Dar dacă vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aşa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaţiilor Sale.
Pe de altă parte, dacă Hristos nu a înviat din morţi, atunci creştinismul este doar o piesă de muzeu interesantă... atât şi nimic mai mult. Nu are nici un suport real. Deşi este o idee înălţătoare, totuşi, fiindcă nu are nici o bază reală, nu merită să te ambalezi prea mult. Aceasta înseamnă că martirii care s-au dus cântând la lei şi misionarii contemporani care şi-au dat viaţa în Ecuador şi în Congo în timp ce le prezentau Evanghelia şi altora... au fost nişte sărmani naivi.
Detractorii creştinismului îşi concentrează atacurile cel mai adesea asupra învierii lui Iisus, fiindcă s-a observat desluşit că acest eveniment reprezintă esenţa chestiunii. Unul dintre cele mai puternice atacuri împotriva creştinismului a fost iniţiat de un tânăr avocat britanic, Frank Morrison, în jurul anului 1930. El era convins că învierea lui Hristos era doar o fabulă fantezistă. Dându-şi seama că era piatra de temelie a credinţei creştine, s-a hotărât să facă un serviciu întregii lumi, demascând o dată pentru totdeauna această înşelăciune şi superstiţie. În calitate de avocat, considera că are acea capacitate critică necesară unei filtrări precise a dovezilor, admiţând dovezile conform criteriilor stricte care reglementează desfăşurarea unui proces în justiţia contemporană.
Totuşi, în timp ce făcea cercetări asupra cazului de faţă, s-a întâmplat ceva uimitor: a descoperit că acest caz nu era nici pe departe atât de uşor pe cât îşi închipuise. Drept urmare, primul capitol din cartea sa Cine a mişcat piatra? este intitulat „Cartea care nu a vrut să fie scrisă." Aici descrie cum, în timp ce examina dovezile cazului, s-a convins - deşi nu dorea acest lucru - de realitatea învierii trupeşti a lui Hristos.
Moartea lui Iisus
Iisus a murit printr-o execuţie publică pe cruce. Conducătorii de atunci au spus că din cauza unei hule; Iisus a spus că a murit ca să plătească pentru păcatele noastre. După ce a fost torturat în mod groaznic, picioarele şi încheieturile mâinilor I-au fost pironite pe o cruce, unde a fost lăsat să atârne, murind apoi prin asfixiere lentă. Pentru a se asigura că este mort, soldaţii romani I-au înfipt o lance în coaste.
Trupul Său a fost înfăşurat apoi în pânză de in îmbibată cam cu 50 de kg de mirodenii lipicioase şi a fost pus într-un mormânt săpat în stâncă. După aceea un bolovan de 1 1/2- 2 tone a fost rostogolit la intrare, blocând-o total. Întrucât Iisus anunţase public că va învia din morţi după trei zile, au fost lăsaţi şi câţiva soldaţi romani drept santinelă. În plus, intrarea în mormânt a fost sigilată cu sigiliul roman oficial, declarându-se astfel mormântul proprietate romană.
În ciuda tuturor acestor precauţii, după trei zile trupul lui Iisus nu mai era acolo. Numai îmbrăcămintea Sa funerară mai rămăsese acolo, păstrând exact forma trupului Său. Bolovanul care sigila intrarea în mormânt a fost găsit pe o pantă, la distanţă de mormânt.
A fost învierea lui Iisus doar o legendă?
Prima explicaţie a învierii lui Iisus a fost că ucenicii I-au furat trupul! În Matei 28:11-15 vedem care a fost reacţia conducătorilor religioşi când gărzile le-au adus ştirea - de neînţeles şi enervantă - că trupul lui Isus dispăruse. Le-au dat bani soldaţilor, zicându-le să le spună oamenilor că ucenicii veniseră în timpul nopţii şi Îi furaseră trupul, în timp ce ei, soldaţii, dormeau. Explicaţia aceasta era atât de şubredă încât Apostolul Matei nici măcar nu s-a ostenit să găsească argumente contra ei! Ce judecător ar sta să te asculte spunând că ştii tu că în timp ce dormeai, vecinul ţi-a intrat în casă şi ţi-a furat televizorul? Cine ştie ce se întâmplă în jurul lui când doarme? O astfel de mărturie ar provoca râsete în orice tribunal.
În plus, avem de-a face şi cu un lucru imposibil din punct de vedere psihologic şi etic. Tot ceea ce ştim despre ucenici, despre caracterul lor, ne face să ne dăm seama că nu ar fi furat nicidecum trupul lui Hristos. Dacă ar fi făcut aşa ceva, însemna că răspândeau în mod deliberat o minciună, care avea să înşele numeroşi oameni şi să le provoace moartea a mii dintre ei. De asemenea, dacă presupunem că unii ucenici ar fi uneltit să-I fure trupul, era imposibil apoi să fi ascuns acest lucru de ceilalţi ucenici.
Fiecare ucenic a avut de înfruntat o încercare: a torturilor şi a martirajului, pentru declaraţiile şi convingerile proprii. Oamenii sunt gata să moară pentru ceea ce cred că este adevărat, chiar dacă acel lucru este, în realitate, o minciună. Însă niciodată nu vor fi gata să moară pentru o minciună, ştiind că este o minciună. Dacă putem fi siguri că cineva spune adevărul, acest lucru se întâmplă pe patul de moarte. Iar dacă ucenicii Îi luaseră trupul lui Iisus, deşi Hristos era încă mort, tot nu am putea explica aşa-zisele Sale apariţii după Înviere.
O a doua ipoteză ar fi că autorităţile, iudaice sau romane, au mutat trupul de acolo! Dar de ce? Din moment ce tot puseseră gărzi la mormânt, ce rost mai avea să-I mute trupul? De asemenea, cum se face că autorităţile au păstrat tăcerea atunci când apostolii au început să predice în Ierusalim, cu îndrăzneală, despre învierea lui Iisus? Conducătorii religioşi fierbeau de furie şi au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a împiedica răspândirea mesajului că Iisus a înviat din morţi: i-au arestat pe Petru şi pe Ioan, i-au bătut şi i-au ameninţat, încercând astfel să le închidă gura.
Dar şi-ar fi putut rezolva problema foarte uşor. Dacă trupul lui Hristos ar fi fost la ei, ar fi putut să-L arate într-o paradă pe străzile Ierusalimului. Cu o singură lovitură ar fi reuşit să înăbuşe creştinismul în faşă. Faptul că n-au făcut asta este o dovadă elocventă că nu aveau trupul lui Hristos.
O altă teorie răspândită este aceea că femeile au greşit drumul, ducându-se la un alt mormânt, din cauza ceţii dimineţii şi fiindcă erau sfâşiate şi copleşite de durere. Şi atunci, în supărarea lor, şi-au închipuit că Hristos înviase... dat fiind că mormântul era gol. Cu toate acestea, şi teoria de faţă cade, din pricina aceluiaşi motiv ca şi precedenta. Dacă femeile au greşit mormântul, cum se face că marii preoţi şi ceilalţi vrăjmaşi ai credinţei nu s-au dus la mormântul adevărat să scoată trupul lui Iisus de acolo? Mai apoi, este de neconceput ca şi Petru, şi Ioan să facă aceeaşi greşeală... şi atunci, cu siguranţă, Iosif din Arimateea, proprietarul mormântului, ar fi rezolvat dilema. În plus, nu trebuie să uităm că aici nu era un cimitir public, ci un loc de înmormântare privat. Prin urmare, nu exista prin apropiere vreun alt mormânt care să le îngăduie să facă această greşeală.
Pentru a explica faptul că mormântul era gol, s-a mai avansat o altă teorie: a leşinului. Conform acestei teorii, Hristos nu a murit, de fapt. Din greşeală s-a raportat moartea Lui, dar, de fapt, El doar leşinase din cauza epuizării fizice, a durerilor şi a sângelui pierdut. Iar când a fost aşezat în mormântul rece, a înviat. A ieşit din mormânt şi S-a arătat ucenicilor Săi, care au crezut, în mod eronat, că înviase din morţi.
Această teorie este de dată relativ recentă; a apărut prima dată la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Este interesant de remarcat că dintre toate atacurile violente la adresa creştinismului, de-a lungul istoriei, nici o teorie de acest gen nu s-a perpetuat încă din vechime. Toate declaraţiile din vechime afirmă cu tărie moartea lui Iisus.
Dar hai să presupunem pentru câteva clipe că Iisus a fost îngropat de viu şi a leşinat. Putem oare crede că a supravieţuit trei zile într-un mormânt umed, fără hrană, fără apă, fără nici un fel de îngrijire? Ar fi avut puterea să iasă din hainele de înmormântare, să împingă la o parte bolovanul cel greoi de la uşa mormântului, să biruiască gărzile romane şi să umble kilometri întregi pe propriile picioare... pe acele picioare care fuseseră străpunse cu piroane?! O astfel de teorie este mai improbabilă chiar decât realitatea simplă a învierii lui Isus.
Chiar şi criticul german David Strauss, care nu crede nicidecum în învierea lui Isus, a respins această teorie, considerând-o neveridică. Iată cuvintele sale:
Este cu neputinţă ca cineva care tocmai a ieşit din mormânt, pe jumătate mort, care merge târându-se, fiind slăbit şi bolnav, care are nevoie de îngrijire medicală, de bandajare, de o îngrijire atentă şi care, în cele din urmă, a cedat suferinţei, să le fi lăsat ucenicilor impresia că a biruit mormântul şi moartea... că este Prinţul vieţii.
În ultimă instanţă, dacă teoria aceasta este corectă, înseamnă că Hristos însuşi S-a implicat în nişte minciuni evidente. Ucenicii Săi credeau şi predicau că murise şi apoi înviase din morţi. Dar Iisus nu a făcut nimic pentru a destrăma această convingere; dimpotrivă, a încurajat-o.
Singura teorie care oferă o explicaţie convingătoare a faptului că mormântul era gol este învierea din morţi a lui Iisus Hristos.
Ce înseamnă pentru tine viaţa lui Isus Hristos
Dacă Isus Hristos a înviat din morţi, dovedind astfel că El este Dumnezeu, atunci înseamnă că El este viu şi astăzi. Şi nu doreşte doar închinarea noastră; doreşte să Îl cunoaştem şi să vină în viaţa noastră. Iisus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine" (Apocalipsa 3:20).
Carl Gustav Jung spunea: „Nevroza principală a vremurilor noastre este goliciunea spirituală.” Toţi ne dorim din suflet ca viaţa noastră să aibă sens, să aibă profunzime. Ei bine, Iisus ne oferă o astfel de viaţă, bogată, plină de sens, printr-o relaţie cu El. Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).
Întrucât Iisus a murit pe cruce, luând asupra Sa toate păcatele întregii omeniri, este acum în măsură să ne acorde iertarea Sa, să ne accepte aşa cum suntem şi să ne cheme la o relaţie personală cu El.
Îl poţi invita pe Iisus Hristos să vină în viaţa ta chiar în clipa aceasta. Îi poţi spune: „Doamne Isuse Hristoase, îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Te rog să mă ierţi şi să vii în viaţa mea chiar acum. Îţi mulţumesc că îmi oferi ocazia de a avea o relaţie personală cu tine, de a Te cunoaşte."
A trăit în anonimat până la treizeci de ani, când a început o lucrare publică care a durat trei ani şi care a fost menită a schimba mersul istoriei. Era o persoană bună şi se spune despre El: „Oamenii de rând Îl ascultau bucuroşi” şi „El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor” (Evanghelia după Matei 7:29).
Viaţa lui Iisus Hristos
În scurt timp s-a văzut totuşi clar că Iisus făcea nişte declaraţii şocante, de-a dreptul înfricoşătoare, despre Sine. A început să vorbească despre propria Persoană ca despre cineva mult mai mare decât un învăţător sau un proroc de excepţie: a început să spună desluşit că este Dumnezeu. A pus identitatea Sa în centrul învăţăturilor Sale. Întrebarea crucială pe care le-a pus-o celor ce Îl urmau a fost: „Cine ziceţi că sunt?” Când Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Evanghelia după Matei 16:15-16), Iisus nu a fost şocat, nici nu L-a mustrat. Dimpotrivă, l-a lăudat!
Iisus a declarat apoi făţiş acelaşi lucru, iar cei ce-L ascultau I-au înţeles pe deplin cuvintele. De aceea citim în Biblie: „Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 5:18).
Altă dată Iisus a spus: „Eu şi Tatăl una suntem.” Pe dată iudeii au vrut să-L omoare cu pietre. El i-a întrebat pentru care faptă bună vor să-L omoare. „Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 10:33).
Iisus a declarat că are calităţi pe care doar Dumnezeu le are. Când un bărbat paralizat care dorea să fie vindecat a fost adus prin acoperişul casei, Iisus i-a spus: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate.” Aceasta a provocat o mare tulburare printre conducătorii religioşi, care-şi spuneau în inima lor: „De ce vorbeşte astfel? Huleşte! Cine poate ierta păcatele oamenilor, în afară de Dumnezeu?”
Într-unul din momentele de mare cumpănă, când însăşi viaţa Îi era pusă în primejdie, marele preot L-a întrebat direct: Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” „Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”
„Da, sunt,” i-a răspuns Iisus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.” Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea" (Evanghelia după Marcu 14:61-64).
Legătura Sa cu Dumnezeu era atât de apropiată încât a considerat că atitudinea pe care cineva o are faţă de El, o are faţă de Dumnezeu. Aşadar, cine-L cunoaste pe El Îl cunoaşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 8:19; 14:7). Cine-L vede pe El Îl vede pe Dumnezeu (12:45; 14:9). Cine crede în El credea în Dumnezeu (12:44; 14:1). Cine-L primeşte pe El Îl primeşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Marcu 9:37). Cine-L urăşte pe El Îl urăşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 15:23). Şi cine-L onorează pe El Îl onorează pe Dumnezeu (5:23).
Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu?
Dacă luăm în consideraţie afirmaţiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilităţi. A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legendă, fie Însuşi Adevărul.
Dacă luăm în consideraţie afirmaţiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilităţi. A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legendă, fie Însuşi Adevărul. Dacă spunem că El nu este Adevărul, atunci fie că ne dăm seama de aceasta, fie nu, automat declarăm că una dintre celelalte trei opţiuni este adevărată.
(1) Există posibilitatea ca Iisus să fi minţit când a spus că este Dumnezeu - aşadar, ştia că nu este Dumnezeu, dar intenţionat şi-a indus în eroare ascultătorii, pentru a conferi autoritate învăţăturilor Sale. Cei care cred sincer acest lucru sunt, probabil, foarte puţini la număr, dacă or exista. Chiar şi cei care Îi tăgăduiesc divinitatea tot Îl consideră un Învăţător mare şi integru. Ce nu-şi dau ei seama este că cele două afirmaţii se contrazic reciproc. Iisus nu prea ar mai fi un învăţător mare şi integru dacă a minţit intenţionat tocmai în privinţa celui mai important lucru din învăţăturile Sale: identitatea Sa.
(2) Mai moderată, dar la fel de şocantă, a doua posibilitate ar fi că era sincer, dar Se autoamăgea. Cum am numi noi astăzi pe cineva care zice despre sine că este Dumnezeu? L-am numi nebun şi acesta ar fi şi cazul lui Iisus dacă S-ar înşela tocmai în această privinţă extrem de importantă. Dar dacă analizăm viaţa Sa, nu vom găsi nici măcar o singură dovadă de anormalitate şi dezechilibru - care caracterizează de obicei o persoană cu astfel de tulburări psihice. Dimpotrivă, la Hristos vedem cea mai mare stăpânire de sine posibilă în momentele de criză.
(3) Cea de-a treia posibilitate - Toate afirmaţiile Sale cum că ar fi Dumnezeu ar face parte dintr-o legendă. Mai exact, în secolele al treilea şi al patrulea, adepţii Săi au fost atât de entuziasmaţi încât I-au atribuit nişte cuvinte pe care El Însuşi ar fi şocat să le audă. Şi dacă acum S-ar întoarce pe pământ, i-ar repudia pe dată.
Teoria legendei a fost infirmată categoric de numeroase descoperiri ale arheologiei moderne. Acestea au arătat, fără umbră de îndoială, că cele patru biografii ale lui Hristos au fost scrise în timpul vieţii unor persoane contemporane cu Hristos. Cu ceva timp în urmă Dr. William F. Albright, arheolog faimos în întreaga lume, spunea că nu există nici un motiv pentru a crede că măcar una din Evanghelii ar fi scrisă după anul 70. Căci este de domeniul incredibilului ca o simplă legendă despre Hristos, scrisă sub forma unei Evanghelii, să se fi răspândit atât de mult şi să fi avut acel impact uriaş pe care l-a avut... fără să se fi bazat pe nimic real.
Este ca şi cum cineva din vremea noastră se apucă să scrie o biografie a fostului preşedinte american John F. Kennedy, din care să reiasă că acesta a declarat că este Dumnezeu, că le iartă păcatele oamenilor şi că va învia din morţi. O astfel de povestire este atât de exagerată încât n-ar avea nici o şansă să „prindă” la nimeni, fiindcă mai trăiesc mulţi oameni care l-au cunoscut cu adevărat pe Kennedy. Această „teorie a legendei” nu stă deloc în picioare, dată fiind apariţia timpurie a manuscriselor Evangheliilor.
(4) Singura opţiune este că Iisus a spus adevărul. Cu toate acestea, dintr-un anumit punct de vedere, putem spune că declaraţiile, vorbele nu înseamnă mare lucru. Este uşor să vorbeşti. Oricine poate afirma orice. Au mai fost şi alţii care au pretins că sunt Dumnezeu. Şi eu aş putea susţine că sunt Dumnezeu; şi tu ai putea face acelaşi lucru, însă toţi trebuie să răspundem la o întrebare: „Ce probe aducem în sprijinul declaraţiilor noastre?” În cazul meu nu ţi-ar lua mai mult de cinci minute ca să-mi demontezi afirmaţia; probabil că tot atât ţi-ar lua ca s-o respingi şi pe a ta. Dar dacă vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aşa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaţiilor Sale. De aceea a spus: „Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl” (Evanghelia după Ioan 10:38).
Dovezi din viaţa lui Isus
Prima: caracterul Său Îi confirmă afirmaţiile. Mulţi locatari ai azilelor de nebuni pretind că sunt nişte celebrităţi sau zeităţi, dar afirmaţiile le sunt infirmate de caracterul lor. Cu totul diferită este situaţia lui Hristos. El este deosebit, unic - precum Dumnezeu.
Iisus Hristos a fost fără păcat. Viaţa Sa era de o calitate atât de rară încât îi putea provoca pe vrăjmaşii Săi cu întrebarea: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?" (Evanghelia după Ioan 8:46). La această întrebare I s-a răspuns cu tăcere... deşi stătea de vorbă cu persoane cărora le-ar fi plăcut să Îi scoată ochii cu vreun defect de caracter al Său.
Când citim despre ispitele cu care S-a confruntat Iisus, nu-L găsim deloc mărturisind că ar fi păcătuit. El n-a cerut niciodată iertare, deşi le-a spus adepţilor Săi să-şi ceară iertare pentru păcatele lor.
Este uimitor faptul că Iisus nu avea deloc acel sentiment de decădere morală pe care îl au şi îl mărturisesc sfinţii şi misticii din toate vremurile. Deoarece oamenii cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât sunt mai copleşiţi de defectele, decăderea şi greşelile lor. Într-adevăr, cu cât stai mai aproape de o lumină puternică, cu atât îţi dai seama că... trebuie să te speli. Lucrul acesta este valabil pentru muritorii obişnuiţi şi în sfera moralului.
La fel de izbitor este faptul că Apostolii Ioan, Pavel şi Petru, care fuseseră toţi învăţaţi încă din fragedă copilărie să creadă că păcatul este universal, au vorbit cu toţii despre neprihănirea lui Hristos: „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug” (1 Petru 2:22).
Pilat, care numai prieten nu-I era lui Iisus, a spus: „Ce rău a făcut?" Prin aceasta, el recunoştea nevinovăţia lui Hristos. Iar sutaşul roman care a stat mărturie morţii lui Iisus, a spus: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Evanghelia după Matei 27:54).
A doua: Hristos a dovedit că are putere asupra forţelor naturii, putere pe care o putea avea numai Dumnezeu, Cel care crease acele forţe.
El a liniştit o furtună puternică şi valurile învolburate ale Mării Galileii. Aceste lucruri i-au uimit atât de mult pe oamenii prezenţi cu El în barcă, încât au exclamat: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?” (Evanghelia după Marcu 4:41). A schimbat apa în vin, a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti, a înviat din morţi unicul fiu al unei văduve îndurerate, a înviat fiica unui tată distrus de pierderea copilei sale. Unui vechi prieten i-a spus: „Lazăre, ieşi afară!”, înviindu-l din morţi. Este foarte interesant faptul că nici măcar duşmanii Săi nu au tăgăduit această minune; dimpotrivă, au încercat să-L omoare. „Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El" (Evanghelia după Ioan 11:48).
A treia: Iisus a arătat puterea Creatorului asupra bolilor şi asupra afecţiunilor trupeşti. I-a făcut pe şchiopi să meargă, pe muţi să vorbească, iar pe orbi să vadă. A vindecat şi unele probleme de natură congenitală, care nu puteau fi tratate psihosomatic. Cea mai neobişnuită vindecare a fost aceea a orbului, descrisă în Evanghelia după Ioan, capitolul 9. Deşi bărbatul acela nu a putut răspunde întrebărilor puse de conducătorii religioşi, ceea ce se întâmplase cu el a fost suficient pentru a-l convinge. „Eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” „De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere”, a spus el (Evanghelia după Ioan 9:25,32). Pentru el dovezile erau mai mult decât evidente.
A patra: dovada supremă a Divinităţii lui Hristos a fost învierea Sa din morţi. În cursul vieţii Sale Iisus Şi-a prevestit de cinci ori moartea. A prevestit şi cum va muri şi că după trei zile de la moarte va învia din morţi şi va fi văzut de ucenicii Săi.
Cu siguranţă că aceasta a fost marea încercare: era o afirmaţie uşor de verificat. Fie s-a întâmplat, fie nu s-a întâmplat.
Atât simpatizanţii, cât şi detractorii credinţei creştine recunosc că învierea lui Hristos reprezintă piatra de temelie a credinţei. Apostolul Pavel scria: „Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră" (1 Corinteni 15:14). Pavel îşi întemeia întreaga credinţă şi viaţă pe învierea în trup a lui Hristos. Fie înviase din morţi, fie nu. Însă dacă înviase cu adevărat, atunci era evenimentul cel mai senzaţional din toată istoria omenirii!
Dacă Iisus este Fiul lui Dumnezeu...
Dacă Hristos a înviat din morţi, atunci ştim sigur că există Dumnezeu, ştim cum este El şi cum Îl putem cunoaşte personal. Universul capătă sens şi scop şi este posibil să Îl cunoşti pe Dumnezeu chiar şi în zilele noastre.
Este uşor să vorbeşti. Oricine poate afirma orice. Dar dacă vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aşa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaţiilor Sale.
Pe de altă parte, dacă Hristos nu a înviat din morţi, atunci creştinismul este doar o piesă de muzeu interesantă... atât şi nimic mai mult. Nu are nici un suport real. Deşi este o idee înălţătoare, totuşi, fiindcă nu are nici o bază reală, nu merită să te ambalezi prea mult. Aceasta înseamnă că martirii care s-au dus cântând la lei şi misionarii contemporani care şi-au dat viaţa în Ecuador şi în Congo în timp ce le prezentau Evanghelia şi altora... au fost nişte sărmani naivi.
Detractorii creştinismului îşi concentrează atacurile cel mai adesea asupra învierii lui Iisus, fiindcă s-a observat desluşit că acest eveniment reprezintă esenţa chestiunii. Unul dintre cele mai puternice atacuri împotriva creştinismului a fost iniţiat de un tânăr avocat britanic, Frank Morrison, în jurul anului 1930. El era convins că învierea lui Hristos era doar o fabulă fantezistă. Dându-şi seama că era piatra de temelie a credinţei creştine, s-a hotărât să facă un serviciu întregii lumi, demascând o dată pentru totdeauna această înşelăciune şi superstiţie. În calitate de avocat, considera că are acea capacitate critică necesară unei filtrări precise a dovezilor, admiţând dovezile conform criteriilor stricte care reglementează desfăşurarea unui proces în justiţia contemporană.
Totuşi, în timp ce făcea cercetări asupra cazului de faţă, s-a întâmplat ceva uimitor: a descoperit că acest caz nu era nici pe departe atât de uşor pe cât îşi închipuise. Drept urmare, primul capitol din cartea sa Cine a mişcat piatra? este intitulat „Cartea care nu a vrut să fie scrisă." Aici descrie cum, în timp ce examina dovezile cazului, s-a convins - deşi nu dorea acest lucru - de realitatea învierii trupeşti a lui Hristos.
Moartea lui Iisus
Iisus a murit printr-o execuţie publică pe cruce. Conducătorii de atunci au spus că din cauza unei hule; Iisus a spus că a murit ca să plătească pentru păcatele noastre. După ce a fost torturat în mod groaznic, picioarele şi încheieturile mâinilor I-au fost pironite pe o cruce, unde a fost lăsat să atârne, murind apoi prin asfixiere lentă. Pentru a se asigura că este mort, soldaţii romani I-au înfipt o lance în coaste.
Trupul Său a fost înfăşurat apoi în pânză de in îmbibată cam cu 50 de kg de mirodenii lipicioase şi a fost pus într-un mormânt săpat în stâncă. După aceea un bolovan de 1 1/2- 2 tone a fost rostogolit la intrare, blocând-o total. Întrucât Iisus anunţase public că va învia din morţi după trei zile, au fost lăsaţi şi câţiva soldaţi romani drept santinelă. În plus, intrarea în mormânt a fost sigilată cu sigiliul roman oficial, declarându-se astfel mormântul proprietate romană.
În ciuda tuturor acestor precauţii, după trei zile trupul lui Iisus nu mai era acolo. Numai îmbrăcămintea Sa funerară mai rămăsese acolo, păstrând exact forma trupului Său. Bolovanul care sigila intrarea în mormânt a fost găsit pe o pantă, la distanţă de mormânt.
A fost învierea lui Iisus doar o legendă?
Prima explicaţie a învierii lui Iisus a fost că ucenicii I-au furat trupul! În Matei 28:11-15 vedem care a fost reacţia conducătorilor religioşi când gărzile le-au adus ştirea - de neînţeles şi enervantă - că trupul lui Isus dispăruse. Le-au dat bani soldaţilor, zicându-le să le spună oamenilor că ucenicii veniseră în timpul nopţii şi Îi furaseră trupul, în timp ce ei, soldaţii, dormeau. Explicaţia aceasta era atât de şubredă încât Apostolul Matei nici măcar nu s-a ostenit să găsească argumente contra ei! Ce judecător ar sta să te asculte spunând că ştii tu că în timp ce dormeai, vecinul ţi-a intrat în casă şi ţi-a furat televizorul? Cine ştie ce se întâmplă în jurul lui când doarme? O astfel de mărturie ar provoca râsete în orice tribunal.
În plus, avem de-a face şi cu un lucru imposibil din punct de vedere psihologic şi etic. Tot ceea ce ştim despre ucenici, despre caracterul lor, ne face să ne dăm seama că nu ar fi furat nicidecum trupul lui Hristos. Dacă ar fi făcut aşa ceva, însemna că răspândeau în mod deliberat o minciună, care avea să înşele numeroşi oameni şi să le provoace moartea a mii dintre ei. De asemenea, dacă presupunem că unii ucenici ar fi uneltit să-I fure trupul, era imposibil apoi să fi ascuns acest lucru de ceilalţi ucenici.
Fiecare ucenic a avut de înfruntat o încercare: a torturilor şi a martirajului, pentru declaraţiile şi convingerile proprii. Oamenii sunt gata să moară pentru ceea ce cred că este adevărat, chiar dacă acel lucru este, în realitate, o minciună. Însă niciodată nu vor fi gata să moară pentru o minciună, ştiind că este o minciună. Dacă putem fi siguri că cineva spune adevărul, acest lucru se întâmplă pe patul de moarte. Iar dacă ucenicii Îi luaseră trupul lui Iisus, deşi Hristos era încă mort, tot nu am putea explica aşa-zisele Sale apariţii după Înviere.
O a doua ipoteză ar fi că autorităţile, iudaice sau romane, au mutat trupul de acolo! Dar de ce? Din moment ce tot puseseră gărzi la mormânt, ce rost mai avea să-I mute trupul? De asemenea, cum se face că autorităţile au păstrat tăcerea atunci când apostolii au început să predice în Ierusalim, cu îndrăzneală, despre învierea lui Iisus? Conducătorii religioşi fierbeau de furie şi au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a împiedica răspândirea mesajului că Iisus a înviat din morţi: i-au arestat pe Petru şi pe Ioan, i-au bătut şi i-au ameninţat, încercând astfel să le închidă gura.
Dar şi-ar fi putut rezolva problema foarte uşor. Dacă trupul lui Hristos ar fi fost la ei, ar fi putut să-L arate într-o paradă pe străzile Ierusalimului. Cu o singură lovitură ar fi reuşit să înăbuşe creştinismul în faşă. Faptul că n-au făcut asta este o dovadă elocventă că nu aveau trupul lui Hristos.
O altă teorie răspândită este aceea că femeile au greşit drumul, ducându-se la un alt mormânt, din cauza ceţii dimineţii şi fiindcă erau sfâşiate şi copleşite de durere. Şi atunci, în supărarea lor, şi-au închipuit că Hristos înviase... dat fiind că mormântul era gol. Cu toate acestea, şi teoria de faţă cade, din pricina aceluiaşi motiv ca şi precedenta. Dacă femeile au greşit mormântul, cum se face că marii preoţi şi ceilalţi vrăjmaşi ai credinţei nu s-au dus la mormântul adevărat să scoată trupul lui Iisus de acolo? Mai apoi, este de neconceput ca şi Petru, şi Ioan să facă aceeaşi greşeală... şi atunci, cu siguranţă, Iosif din Arimateea, proprietarul mormântului, ar fi rezolvat dilema. În plus, nu trebuie să uităm că aici nu era un cimitir public, ci un loc de înmormântare privat. Prin urmare, nu exista prin apropiere vreun alt mormânt care să le îngăduie să facă această greşeală.
Pentru a explica faptul că mormântul era gol, s-a mai avansat o altă teorie: a leşinului. Conform acestei teorii, Hristos nu a murit, de fapt. Din greşeală s-a raportat moartea Lui, dar, de fapt, El doar leşinase din cauza epuizării fizice, a durerilor şi a sângelui pierdut. Iar când a fost aşezat în mormântul rece, a înviat. A ieşit din mormânt şi S-a arătat ucenicilor Săi, care au crezut, în mod eronat, că înviase din morţi.
Această teorie este de dată relativ recentă; a apărut prima dată la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Este interesant de remarcat că dintre toate atacurile violente la adresa creştinismului, de-a lungul istoriei, nici o teorie de acest gen nu s-a perpetuat încă din vechime. Toate declaraţiile din vechime afirmă cu tărie moartea lui Iisus.
Dar hai să presupunem pentru câteva clipe că Iisus a fost îngropat de viu şi a leşinat. Putem oare crede că a supravieţuit trei zile într-un mormânt umed, fără hrană, fără apă, fără nici un fel de îngrijire? Ar fi avut puterea să iasă din hainele de înmormântare, să împingă la o parte bolovanul cel greoi de la uşa mormântului, să biruiască gărzile romane şi să umble kilometri întregi pe propriile picioare... pe acele picioare care fuseseră străpunse cu piroane?! O astfel de teorie este mai improbabilă chiar decât realitatea simplă a învierii lui Isus.
Chiar şi criticul german David Strauss, care nu crede nicidecum în învierea lui Isus, a respins această teorie, considerând-o neveridică. Iată cuvintele sale:
Este cu neputinţă ca cineva care tocmai a ieşit din mormânt, pe jumătate mort, care merge târându-se, fiind slăbit şi bolnav, care are nevoie de îngrijire medicală, de bandajare, de o îngrijire atentă şi care, în cele din urmă, a cedat suferinţei, să le fi lăsat ucenicilor impresia că a biruit mormântul şi moartea... că este Prinţul vieţii.
În ultimă instanţă, dacă teoria aceasta este corectă, înseamnă că Hristos însuşi S-a implicat în nişte minciuni evidente. Ucenicii Săi credeau şi predicau că murise şi apoi înviase din morţi. Dar Iisus nu a făcut nimic pentru a destrăma această convingere; dimpotrivă, a încurajat-o.
Singura teorie care oferă o explicaţie convingătoare a faptului că mormântul era gol este învierea din morţi a lui Iisus Hristos.
Ce înseamnă pentru tine viaţa lui Isus Hristos
Dacă Isus Hristos a înviat din morţi, dovedind astfel că El este Dumnezeu, atunci înseamnă că El este viu şi astăzi. Şi nu doreşte doar închinarea noastră; doreşte să Îl cunoaştem şi să vină în viaţa noastră. Iisus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine" (Apocalipsa 3:20).
Carl Gustav Jung spunea: „Nevroza principală a vremurilor noastre este goliciunea spirituală.” Toţi ne dorim din suflet ca viaţa noastră să aibă sens, să aibă profunzime. Ei bine, Iisus ne oferă o astfel de viaţă, bogată, plină de sens, printr-o relaţie cu El. Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).
Întrucât Iisus a murit pe cruce, luând asupra Sa toate păcatele întregii omeniri, este acum în măsură să ne acorde iertarea Sa, să ne accepte aşa cum suntem şi să ne cheme la o relaţie personală cu El.
Îl poţi invita pe Iisus Hristos să vină în viaţa ta chiar în clipa aceasta. Îi poţi spune: „Doamne Isuse Hristoase, îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Te rog să mă ierţi şi să vii în viaţa mea chiar acum. Îţi mulţumesc că îmi oferi ocazia de a avea o relaţie personală cu tine, de a Te cunoaşte."
luni, 24 decembrie 2007
21 Decembrie 2012
21 Decembrie 2012
"Pe masură ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbări la nivelul planetei, care vor provoca modificări radicale si bruşte de climă, timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat." se arată într-un raport al Pentagonului.
Teoria este sustinută de mayaşi, care prevăd că "sfârsitul timpului" va avea loc pe 21 decembrie 2012. Excepţionali matematicieni si astronomi, ei au conceput unul dintre cele mai precise calendare cunoscute de om, mai exact chiar si decât cel gregorian utilizat azi. Calendarul lor a fost alcătuit în urma observarii minuţioase a soarelui, a planetelor si a stelelor din Calea Lactee. Astronomii maya cunoşteau locaţia exactă a centrului galaxiei, dând o importantă deosebită naşterii si dispariţiei stelelor.
Bazându-se pe o combinaţie între divinaţii si calcule matematice, indienii Maya au aflat, încă de acum 4.000 de ani, că pe 21 octombrie 2012 va începe alinierea soarelui nostru cu Ecuatorul Galactic si cu stelele din centrul Căii Lactee. Astronomii moderni au confirmat că, la data solstiţiului de iarnă, în 21 decembrie 2012, soarele se va afla în aliniament galactic, pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care împarte în două Calea Lactee, divizînd-o în două emisfere centrul galactic este la 27 grade săgetător), calendarul Maya terminându-se la această dată.
Chiar dacă nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfârsitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare ca tot mai multe argumente converg spre concluzia ca în acel an ceva cu totul surprinzator si inimaginabil se va petrece cu planeta noastră si implicit cu noi, locuitorii ei. Înainte de a accepta sau respinge aceste teorii, e bine sa le cunoaştem.
Nu va fi sfârsitul lumii
Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfârşitul lumii, ci momentul când adevărul ne va fi revelat. Toate aceste schimbări dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi îmbunătăţit, având 12 spirale în loc de două.
Oamenii vor depăsi tehnologia, asa cum e cunoscută azi. Cea de-a 5-a Lume se sfârşeşte în 1987. A Sasea Lume începe în 2012. Deci, acum suntem între două Lumi. Acest timp este numit "Apocalipsa" sau "Revelatia". Acest lucru înseamnă ca Adevarul ne va fi revelat, nicidecum "Sfârsitul Lumii".
24, 16, 0
Planeta Terra se comportă ca un imens circuit electric. Între suprafată si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 de km distantă de suprafată, există un fel de cavitate electromagnetică. Proprietăţile rezonante ale acestei cavităţi magnetice au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann, între 1952-1957 si permit măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei Terra. Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secundă. Însă, din 1980, rezonanta a început sa crească încet, acum fiind de 12 cicli pe secundă. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata pe Terra să corespundă de fapt cu numai 16 ore reale, în termenii timpului terestru. (Pare o explicatie destul de plauzibilă pentru criza acută de timp cu care ne confruntam...) Curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe măsură ce ne apropiem de "Punctul Zero", momentul în care planul Sistemului Solar, se va suprapune pe planul Galaxiei.
Deci dacă 24 de ore ale zilei reprezintă acum 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mări exponenţial, astfel încât la trecerea prin "Punctul Zero" 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecintele acestui fenomen sfidează orice putere de imaginaţie: întreaga planetă si toti locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune! Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbări : simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronică, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degrabă fanteziste decât minunate. Si mai cu seamă, corpul uman devine din ce în ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasă are loc însă la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Inteligenta Cosmică. Ca urmare, intuiţia se dezvoltă mai repede, ca si toate capacităţile paranormale ce deriva din ea. Al treilea ochi începe sa se deschidă si chiar ochii fizici se transformă pentru a se adapta Luminii si frecvenţelor ei mult mai elevate.
Inversarea polilor magnetici
La nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o dată la 13.000 de ani, deci de două ori într-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. Polul nord magnetic terestru este într-o constantă deplasare. La ora actuală, tinde sa se apropie de polul nord geografic. Unii oameni de stiinţă consideră ca această inversare a polilor magnetici ai Terrei va avea loc în curând. Extras din revista "Sciences et Avenir" (Stiinta si viitorul) din Iunie 2002: "Analizând datele culese de doi sateliti: Oersted, lansat în 1999, si Magsat, lansat cu 20 de ani mai devreme, o echipa de specialisti de la Institutul de Fizica Pamântului din Paris a remarcat variatii importante ale câmpului magnetic terestru. Sa fie acesta semnul inversarii polilor magnetici ai Pamântului? Nu putem afirma aceasta cu certitudine. Mai degrabă putem bănui că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând si apoi revenind, fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuatii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuatie, nucleul terestru pare a fi agitat însa de furtuni intense."
Schimbare radicală de climă
Previziunile sunt sumbre pentru perioada premergatoare anului 2012. Dupa 2010, Europa va suporta o schimbare radicală de climă. Până în 2007, se anuntă furtuni violente care vor distruge bariera de coastă a Olandei, determinând pierderea unor vaste teritorii. India, Africa de Sud si Indonezia vor fi distruse de revolte si conflicte interne, iar grânarele lumii vor fi golite de secetă. Verile vor fi din ce în ce mai calde, provocând o si mai rapidă topire a ghetarilor, cu consecinte grave asupra climei, la extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, în ţările limitrofe Atlanticului de Nord. Începând cu 2012, procesul de racire globala va cuprinde Pamântul, iar la mijlocul secolului 21, întreaga planeta va fi cuprinsa de temperaturi scazute, aprecia un expert al Observatorului Academic al Rusiei. Cauza acestei scaderi a temperaturii este micsorarea fluxului de radiatii solare, aprecia Habibulo Absudamatov, citat de NewsRu. "Am fost martorii unei asemenea răciri în Europa, America de Nord si Groenlanda în 1645-1705, cu canale înghetate în Olanda, si oameni care si-au abandonat casele din cauza ghetarilor. Aceasta este ceea ce ne asteapta în câteva decenii", afirma specialistul.
Ce mai spun Mayasii despre 2012
• vom depăsi tehnologia, asa cum o cunoastem noi azi
• vom depăsi cunostiintele actuale despre Timp si Spatiu
• dupa ce vom trece rapid prin Dimensiunea a 4-a, vom intra în Dimensiunea a 5-a
• planeta Terra si întreg Sistemul Solar se vor sincroniza cu Galaxia si întregul Univers
• ADN-ul uman va fi reprogramat si îmbunătăţit, si va avea 12 spirale în loc de 2
Alte efecte ale marilor transformari cosmice la care asistam, sunt atmosferele planetelor Sistemului Solar:
• Atmosfera lui Marte creste rapid
• Luna îsi "fabrica" atmosfera proprie compusa din compusi ai sodiului
• Atmosfera Terrei se schimba si ea, în straturile superioare formându-se un nou gaz, care pâna acum nu exista
• Venus ne arata o crestere marcanta de intensitate luminoasa
• Jupiter sufera o modificare atât de puternica, încât s-a format un tub de radiatie ionizata, între el si satelitul sau Io. De asemenea câmpul lui magnetic a crescut în intensitate de 2 ori
• Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli si acum îsi intensifica câmpul magnetic si devin tot mai stralucitoare
"Pe masură ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbări la nivelul planetei, care vor provoca modificări radicale si bruşte de climă, timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat." se arată într-un raport al Pentagonului.
Teoria este sustinută de mayaşi, care prevăd că "sfârsitul timpului" va avea loc pe 21 decembrie 2012. Excepţionali matematicieni si astronomi, ei au conceput unul dintre cele mai precise calendare cunoscute de om, mai exact chiar si decât cel gregorian utilizat azi. Calendarul lor a fost alcătuit în urma observarii minuţioase a soarelui, a planetelor si a stelelor din Calea Lactee. Astronomii maya cunoşteau locaţia exactă a centrului galaxiei, dând o importantă deosebită naşterii si dispariţiei stelelor.
Bazându-se pe o combinaţie între divinaţii si calcule matematice, indienii Maya au aflat, încă de acum 4.000 de ani, că pe 21 octombrie 2012 va începe alinierea soarelui nostru cu Ecuatorul Galactic si cu stelele din centrul Căii Lactee. Astronomii moderni au confirmat că, la data solstiţiului de iarnă, în 21 decembrie 2012, soarele se va afla în aliniament galactic, pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care împarte în două Calea Lactee, divizînd-o în două emisfere centrul galactic este la 27 grade săgetător), calendarul Maya terminându-se la această dată.
Chiar dacă nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfârsitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare ca tot mai multe argumente converg spre concluzia ca în acel an ceva cu totul surprinzator si inimaginabil se va petrece cu planeta noastră si implicit cu noi, locuitorii ei. Înainte de a accepta sau respinge aceste teorii, e bine sa le cunoaştem.
Nu va fi sfârsitul lumii
Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfârşitul lumii, ci momentul când adevărul ne va fi revelat. Toate aceste schimbări dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi îmbunătăţit, având 12 spirale în loc de două.
Oamenii vor depăsi tehnologia, asa cum e cunoscută azi. Cea de-a 5-a Lume se sfârşeşte în 1987. A Sasea Lume începe în 2012. Deci, acum suntem între două Lumi. Acest timp este numit "Apocalipsa" sau "Revelatia". Acest lucru înseamnă ca Adevarul ne va fi revelat, nicidecum "Sfârsitul Lumii".
24, 16, 0
Planeta Terra se comportă ca un imens circuit electric. Între suprafată si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 de km distantă de suprafată, există un fel de cavitate electromagnetică. Proprietăţile rezonante ale acestei cavităţi magnetice au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann, între 1952-1957 si permit măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei Terra. Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secundă. Însă, din 1980, rezonanta a început sa crească încet, acum fiind de 12 cicli pe secundă. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata pe Terra să corespundă de fapt cu numai 16 ore reale, în termenii timpului terestru. (Pare o explicatie destul de plauzibilă pentru criza acută de timp cu care ne confruntam...) Curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe măsură ce ne apropiem de "Punctul Zero", momentul în care planul Sistemului Solar, se va suprapune pe planul Galaxiei.
Deci dacă 24 de ore ale zilei reprezintă acum 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mări exponenţial, astfel încât la trecerea prin "Punctul Zero" 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecintele acestui fenomen sfidează orice putere de imaginaţie: întreaga planetă si toti locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune! Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbări : simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronică, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degrabă fanteziste decât minunate. Si mai cu seamă, corpul uman devine din ce în ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasă are loc însă la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Inteligenta Cosmică. Ca urmare, intuiţia se dezvoltă mai repede, ca si toate capacităţile paranormale ce deriva din ea. Al treilea ochi începe sa se deschidă si chiar ochii fizici se transformă pentru a se adapta Luminii si frecvenţelor ei mult mai elevate.
Inversarea polilor magnetici
La nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o dată la 13.000 de ani, deci de două ori într-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. Polul nord magnetic terestru este într-o constantă deplasare. La ora actuală, tinde sa se apropie de polul nord geografic. Unii oameni de stiinţă consideră ca această inversare a polilor magnetici ai Terrei va avea loc în curând. Extras din revista "Sciences et Avenir" (Stiinta si viitorul) din Iunie 2002: "Analizând datele culese de doi sateliti: Oersted, lansat în 1999, si Magsat, lansat cu 20 de ani mai devreme, o echipa de specialisti de la Institutul de Fizica Pamântului din Paris a remarcat variatii importante ale câmpului magnetic terestru. Sa fie acesta semnul inversarii polilor magnetici ai Pamântului? Nu putem afirma aceasta cu certitudine. Mai degrabă putem bănui că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând si apoi revenind, fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuatii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuatie, nucleul terestru pare a fi agitat însa de furtuni intense."
Schimbare radicală de climă
Previziunile sunt sumbre pentru perioada premergatoare anului 2012. Dupa 2010, Europa va suporta o schimbare radicală de climă. Până în 2007, se anuntă furtuni violente care vor distruge bariera de coastă a Olandei, determinând pierderea unor vaste teritorii. India, Africa de Sud si Indonezia vor fi distruse de revolte si conflicte interne, iar grânarele lumii vor fi golite de secetă. Verile vor fi din ce în ce mai calde, provocând o si mai rapidă topire a ghetarilor, cu consecinte grave asupra climei, la extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, în ţările limitrofe Atlanticului de Nord. Începând cu 2012, procesul de racire globala va cuprinde Pamântul, iar la mijlocul secolului 21, întreaga planeta va fi cuprinsa de temperaturi scazute, aprecia un expert al Observatorului Academic al Rusiei. Cauza acestei scaderi a temperaturii este micsorarea fluxului de radiatii solare, aprecia Habibulo Absudamatov, citat de NewsRu. "Am fost martorii unei asemenea răciri în Europa, America de Nord si Groenlanda în 1645-1705, cu canale înghetate în Olanda, si oameni care si-au abandonat casele din cauza ghetarilor. Aceasta este ceea ce ne asteapta în câteva decenii", afirma specialistul.
Ce mai spun Mayasii despre 2012
• vom depăsi tehnologia, asa cum o cunoastem noi azi
• vom depăsi cunostiintele actuale despre Timp si Spatiu
• dupa ce vom trece rapid prin Dimensiunea a 4-a, vom intra în Dimensiunea a 5-a
• planeta Terra si întreg Sistemul Solar se vor sincroniza cu Galaxia si întregul Univers
• ADN-ul uman va fi reprogramat si îmbunătăţit, si va avea 12 spirale în loc de 2
Alte efecte ale marilor transformari cosmice la care asistam, sunt atmosferele planetelor Sistemului Solar:
• Atmosfera lui Marte creste rapid
• Luna îsi "fabrica" atmosfera proprie compusa din compusi ai sodiului
• Atmosfera Terrei se schimba si ea, în straturile superioare formându-se un nou gaz, care pâna acum nu exista
• Venus ne arata o crestere marcanta de intensitate luminoasa
• Jupiter sufera o modificare atât de puternica, încât s-a format un tub de radiatie ionizata, între el si satelitul sau Io. De asemenea câmpul lui magnetic a crescut în intensitate de 2 ori
• Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli si acum îsi intensifica câmpul magnetic si devin tot mai stralucitoare
Cadourile de Craciun
Cadourile de Craciun
Exista mai multe radacini ale obiceiului daruirii de cadouri de Craciun.
Pe de o parte este Sfantul Nicolae, binefacatorul anonim, iar pe de alta parte exista si traditia legata de magi care ii ofera lui Iisus daruri pretioase. Putem aminti si obiceiul roman de a da daruri de noroc bun copiilor cu ocazia Saturnaliei.
Iata zilele de iarna in care se ofera darurile difera in functie de diferitele culturi crestine si timpuri:
6 decembrie - in memoria Sfantului Nicolae
24 decembrie - Ajunul Craciunului
25 decembrie - nasterea lui Hristos
1 ianuarie - Anul Nou
6 ianuarie - epifania, vizita magilor
Cel care aduce cadourile poate fi: insusi Iisus, Mos Craciun, ingerii, Befana (doamna Craciun in Italia), cei trei magi, spiridusii de Craciun, un sfant - Kolyada, in Rusia si Joulupukki, in Finlanda.
Exista mai multe radacini ale obiceiului daruirii de cadouri de Craciun.
Pe de o parte este Sfantul Nicolae, binefacatorul anonim, iar pe de alta parte exista si traditia legata de magi care ii ofera lui Iisus daruri pretioase. Putem aminti si obiceiul roman de a da daruri de noroc bun copiilor cu ocazia Saturnaliei.
Iata zilele de iarna in care se ofera darurile difera in functie de diferitele culturi crestine si timpuri:
6 decembrie - in memoria Sfantului Nicolae
24 decembrie - Ajunul Craciunului
25 decembrie - nasterea lui Hristos
1 ianuarie - Anul Nou
6 ianuarie - epifania, vizita magilor
Cel care aduce cadourile poate fi: insusi Iisus, Mos Craciun, ingerii, Befana (doamna Craciun in Italia), cei trei magi, spiridusii de Craciun, un sfant - Kolyada, in Rusia si Joulupukki, in Finlanda.
Felicitarea de sarbatori
Felicitarea de sarbatori
Obiceiul trimiterii felicitarilor catre cei dragi cu ocazia sarbatorilor de iarna a fost initiat de catre Sir Henry Cole din Anglia. Acesta s-a intamplat in anul 1843 si prima felicitare a fost conceputa de catre J.C.Horsley. S-au vandut 1000 de copii in Londra.
Un artist englez, William Egley, a produs o felicitare populara in 1849. De la inceput temele si imaginile erau variate la fel ca si obiceiurile de Craciun din lumea intreaga.
Obiceiul trimiterii felicitarilor catre cei dragi cu ocazia sarbatorilor de iarna a fost initiat de catre Sir Henry Cole din Anglia. Acesta s-a intamplat in anul 1843 si prima felicitare a fost conceputa de catre J.C.Horsley. S-au vandut 1000 de copii in Londra.
Un artist englez, William Egley, a produs o felicitare populara in 1849. De la inceput temele si imaginile erau variate la fel ca si obiceiurile de Craciun din lumea intreaga.
Vascul
Vascul
Vascul era considerat planta sacra la vechii druizi, si simbol al vietii eterne la fel ca si pomul de Craciun.
Romanii au considerat-o simbol al pacii si prin aceasta simbolistica a devenit acceptata si de catre credinciosii crestini. Sarutul de sub vasc a fost de asemenea un obicei roman.
Vascul era considerat planta sacra la vechii druizi, si simbol al vietii eterne la fel ca si pomul de Craciun.
Romanii au considerat-o simbol al pacii si prin aceasta simbolistica a devenit acceptata si de catre credinciosii crestini. Sarutul de sub vasc a fost de asemenea un obicei roman.
Mos Craciun
Mos Craciun
Mos Craciun cu plete dalbe,
A sosit de prin nameti
Si aduce daruri multe
La fetite si baieti.
Mos Craciun, Mos Craciun.
Din batrani se povesteste,
Ca-n toti anii negresit
Mos Craciun pribeag soseste
Niciodata n-a lipsit.
Mos Craciun, Mos Craciun.
Mos Craciun cu plete dalbe,
Incotro vrei sa apuci?
Ti-as canta florile dalbe,
De la noi sa nu te duci.
Mos Craciun, Mos Craciun.
Mos Craciun cu plete dalbe,
A sosit de prin nameti
Si aduce daruri multe
La fetite si baieti.
Mos Craciun, Mos Craciun.
Din batrani se povesteste,
Ca-n toti anii negresit
Mos Craciun pribeag soseste
Niciodata n-a lipsit.
Mos Craciun, Mos Craciun.
Mos Craciun cu plete dalbe,
Incotro vrei sa apuci?
Ti-as canta florile dalbe,
De la noi sa nu te duci.
Mos Craciun, Mos Craciun.
O ce veste minunata
O ce veste minunata
O, ce veste minunata! In Viflaim ni s-arata, Ca a nascut Prunc, din Duhul Sfant, Fecioara curata. Mergand Iosif cu Maria, In Viflaim a se scrie, Intr-un mic salas, langa oras, A nascut pe Hristos. Pe Fiul pe cel din vecie, Ce l'a trimis Tatal mie, Ea sa-l nasca, El sa creasca, Sa ne mantuiasca. Pastorii vazand o zare, Din cer o lumina mare, Ei fluierau, ingerii cantau, Cu toti se bucurau.
O, ce veste minunata! In Viflaim ni s-arata, Ca a nascut Prunc, din Duhul Sfant, Fecioara curata. Mergand Iosif cu Maria, In Viflaim a se scrie, Intr-un mic salas, langa oras, A nascut pe Hristos. Pe Fiul pe cel din vecie, Ce l'a trimis Tatal mie, Ea sa-l nasca, El sa creasca, Sa ne mantuiasca. Pastorii vazand o zare, Din cer o lumina mare, Ei fluierau, ingerii cantau, Cu toti se bucurau.
La multi ani in mai multe limbi
La multi ani in mai multe limbi
Basca: Urte Berri on!
Bretona: Bloavez mad!
Bulgara: Chestita Nova Godina!
Catalana: Feliç Any Nou!
Ceha: Stastny Novy Rok!
Daneza: Godt Nytår!
Olandeza: Gelukkig Nieuwjaar!
Engleza: Happy New Year!
Esperanto: Bonan Novjaron!
Estona: Hääd uut aastat!
Finlandeza: Onnellista uutta vuotta!
Franceza: Bonne Année!
Galeza: Blian nua faoi mhaise duit!
Germana: Ein glückliches neues Jahr!
Greaca: Kalòn étos isélthois!
Maghiara: Boldog új évet!
Italiana: Felice Anno Nuovo!
Latina: Bonum annum ingrediaris!
Macedoneana: Srekna Nova Godina!
Malteza: Is-Sena t-Tajba!
Norvegiana: Godt Nytt År!
Poloneza: Szczesliwego Nowego Roku!
Portugheza: Feliz Ano Novo!
Rusa: S Novym Godom!
Sarba: Srečna Nova Godina!
Spaniola: Feliz Año Nuevo!
Suedeza: Gott Nytt År!
Ucrainiana: Z Novim Rokom!
Scotiana: Blwyddyn Newydd Dda!
Basca: Urte Berri on!
Bretona: Bloavez mad!
Bulgara: Chestita Nova Godina!
Catalana: Feliç Any Nou!
Ceha: Stastny Novy Rok!
Daneza: Godt Nytår!
Olandeza: Gelukkig Nieuwjaar!
Engleza: Happy New Year!
Esperanto: Bonan Novjaron!
Estona: Hääd uut aastat!
Finlandeza: Onnellista uutta vuotta!
Franceza: Bonne Année!
Galeza: Blian nua faoi mhaise duit!
Germana: Ein glückliches neues Jahr!
Greaca: Kalòn étos isélthois!
Maghiara: Boldog új évet!
Italiana: Felice Anno Nuovo!
Latina: Bonum annum ingrediaris!
Macedoneana: Srekna Nova Godina!
Malteza: Is-Sena t-Tajba!
Norvegiana: Godt Nytt År!
Poloneza: Szczesliwego Nowego Roku!
Portugheza: Feliz Ano Novo!
Rusa: S Novym Godom!
Sarba: Srečna Nova Godina!
Spaniola: Feliz Año Nuevo!
Suedeza: Gott Nytt År!
Ucrainiana: Z Novim Rokom!
Scotiana: Blwyddyn Newydd Dda!
Craciun Fericit in mai multe limbi
Craciun Fericit in mai multe limbi
Africana: Rehus-Beal-Ledeats
Albaneza: Gezur Krislinjden
Araba: Idah Saidan Wa Sanah Jadidah
Spaniola: Feliz Navidad
Armeana: Shenoraavor Nor Dari yev Pari Gaghand
Basca: Zorionak eta Urte Berri On!
Bengali: Shubho Barodin
Portugheza: Boas Festas e Feliz Ano Novo
Bulgara: Tchestita Koleda; Tchestito Rojdestvo Hristovo
Catalana: Bon Nadal i un Bon Any Nou
Chineza (Cantoneza): Gun Tso Sun TanGung Haw Sun
Corsicana: Pace e salute
Croata: Sretan Bozic
Ceha: Prejeme Vam Vesele Vanoce
Daneza: Glaedelig Jul
Olandeza: Vrolijk Kerstfeest
Engleza: Merry Christmas
Finlandeza: Hyvää Joulua or Hauskaa Joulua
Franceza: Joyeux Noël
Galeza: Nollaig chridheil agus Bliadhna mhath ur
Germana: Froehliche Weihnachten
Greaca: Kala Christougenna Kieftihismenos O Kenourios Chronos
Ebraica: Moadim Lesimkha. Shana Tova
maghiara: Kellemes Karacsonyiunnepeket
Indoneziana: Selamat Hari Natal
Irlandeza: Nollaig Shona Dhuit
Italiana: Buon Natale
Japoneza: Shinnen omedeto. Kurisumasu Omedeto
Coreeana: Sung Tan Chuk Ha
Latina: Natale hilare et Annum Nuovo
Macedoneana: Streken Bozhik
Malteza: Nixtieklek Milied tajjeb u is-sena t-tabja
Mandarina: Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan
Mongoleza: Zul saryn bolon shine ony mend devshuulye
Norvegiana: God Jul og Godt Nyttår
Poloneza: Wesolych Swiat Bozego Narodzenia
Rusa: Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva is Novim Godom
Sarba: Hristos se rodi
Somaleza: ciid wanaagsan iyo sanad cusub oo fiican
Suedeza: God Jul och Gott Nytt År
Sudaneza: Wilujeng Natal Sareng Warsa Enggal
Tamil: Nathar Puthu Varuda Valthukkal
Thai Suksan Wan Christmas lae Sawadee Pee Mai
Turca: Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun
Ucrainiana: Veseloho Vam Rizdva i Shchastlyvoho Novoho Roku
Vietnameza: Chuc Mung Giang Sinh - Chuc Mung Tan Nien
Scotiana: Nadolig LLawen a Blwyddyn Newydd Dda
Africana: Rehus-Beal-Ledeats
Albaneza: Gezur Krislinjden
Araba: Idah Saidan Wa Sanah Jadidah
Spaniola: Feliz Navidad
Armeana: Shenoraavor Nor Dari yev Pari Gaghand
Basca: Zorionak eta Urte Berri On!
Bengali: Shubho Barodin
Portugheza: Boas Festas e Feliz Ano Novo
Bulgara: Tchestita Koleda; Tchestito Rojdestvo Hristovo
Catalana: Bon Nadal i un Bon Any Nou
Chineza (Cantoneza): Gun Tso Sun TanGung Haw Sun
Corsicana: Pace e salute
Croata: Sretan Bozic
Ceha: Prejeme Vam Vesele Vanoce
Daneza: Glaedelig Jul
Olandeza: Vrolijk Kerstfeest
Engleza: Merry Christmas
Finlandeza: Hyvää Joulua or Hauskaa Joulua
Franceza: Joyeux Noël
Galeza: Nollaig chridheil agus Bliadhna mhath ur
Germana: Froehliche Weihnachten
Greaca: Kala Christougenna Kieftihismenos O Kenourios Chronos
Ebraica: Moadim Lesimkha. Shana Tova
maghiara: Kellemes Karacsonyiunnepeket
Indoneziana: Selamat Hari Natal
Irlandeza: Nollaig Shona Dhuit
Italiana: Buon Natale
Japoneza: Shinnen omedeto. Kurisumasu Omedeto
Coreeana: Sung Tan Chuk Ha
Latina: Natale hilare et Annum Nuovo
Macedoneana: Streken Bozhik
Malteza: Nixtieklek Milied tajjeb u is-sena t-tabja
Mandarina: Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan
Mongoleza: Zul saryn bolon shine ony mend devshuulye
Norvegiana: God Jul og Godt Nyttår
Poloneza: Wesolych Swiat Bozego Narodzenia
Rusa: Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva is Novim Godom
Sarba: Hristos se rodi
Somaleza: ciid wanaagsan iyo sanad cusub oo fiican
Suedeza: God Jul och Gott Nytt År
Sudaneza: Wilujeng Natal Sareng Warsa Enggal
Tamil: Nathar Puthu Varuda Valthukkal
Thai Suksan Wan Christmas lae Sawadee Pee Mai
Turca: Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun
Ucrainiana: Veseloho Vam Rizdva i Shchastlyvoho Novoho Roku
Vietnameza: Chuc Mung Giang Sinh - Chuc Mung Tan Nien
Scotiana: Nadolig LLawen a Blwyddyn Newydd Dda
SILENT NIGHT
SILENT NIGHT
Silent Night, Holy Night, All is calm, all is bright, 'Round yon Virgin Mother and Child Holy Infant so tender and mild, Sleep in heavenly peace, Sleep in heavenly peace. Silent Night, Holy Night, Shepherds quake at the sight, Glories stream from heaven afar, Heav'nly hosts sing Alleluia; Christ, the Savior, is born, Christ, the Savior, is born. Silent Night, Holy Night, Son of God, love's pure light, Radiant beams from Thy holy face, With the dawn of redeeming grace, Jesus, Lord, at Thy Birth, Jesus, Lord, at Thy Birth
Silent Night, Holy Night, All is calm, all is bright, 'Round yon Virgin Mother and Child Holy Infant so tender and mild, Sleep in heavenly peace, Sleep in heavenly peace. Silent Night, Holy Night, Shepherds quake at the sight, Glories stream from heaven afar, Heav'nly hosts sing Alleluia; Christ, the Savior, is born, Christ, the Savior, is born. Silent Night, Holy Night, Son of God, love's pure light, Radiant beams from Thy holy face, With the dawn of redeeming grace, Jesus, Lord, at Thy Birth, Jesus, Lord, at Thy Birth
CRACIUN FERICIT !
Darurile magilor au vadit venirea Împaratului si au profetit Împaratia!
Darurile pãstorilor au adus belsug în pestera din Betleem!
Darul lui Dumnezeu pentru noi este însãsi Împaratia Lui!
Sã-l acceptãm cu dragoste!
Crãciun cu pace si cu bucurii!
Darurile pãstorilor au adus belsug în pestera din Betleem!
Darul lui Dumnezeu pentru noi este însãsi Împaratia Lui!
Sã-l acceptãm cu dragoste!
Crãciun cu pace si cu bucurii!
duminică, 23 decembrie 2007
miercuri, 5 decembrie 2007
2012
21 Decembrie 2012
"Pe masură ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbări la nivelul planetei, care vor provoca modificări radicale si bruşte de climă, timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat." se arată într-un raport al Pentagonului.
Teoria este sustinută de mayaşi, care prevăd că "sfârsitul timpului" va avea loc pe 21 decembrie 2012. Excepţionali matematicieni si astronomi, ei au conceput unul dintre cele mai precise calendare cunoscute de om, mai exact chiar si decât cel gregorian utilizat azi. Calendarul lor a fost alcătuit în urma observarii minuţioase a soarelui, a planetelor si a stelelor din Calea Lactee. Astronomii maya cunoşteau locaţia exactă a centrului galaxiei, dând o importantă deosebită naşterii si dispariţiei stelelor.
Bazându-se pe o combinaţie între divinaţii si calcule matematice, indienii Maya au aflat, încă de acum 4.000 de ani, că pe 21 octombrie 2012 va începe alinierea soarelui nostru cu Ecuatorul Galactic si cu stelele din centrul Căii Lactee. Astronomii moderni au confirmat că, la data solstiţiului de iarnă, în 21 decembrie 2012, soarele se va afla în aliniament galactic, pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care împarte în două Calea Lactee, divizînd-o în două emisfere centrul galactic este la 27 grade săgetător), calendarul Maya terminându-se la această dată.
Chiar dacă nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfârsitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare ca tot mai multe argumente converg spre concluzia ca în acel an ceva cu totul surprinzator si inimaginabil se va petrece cu planeta noastră si implicit cu noi, locuitorii ei. Înainte de a accepta sau respinge aceste teorii, e bine sa le cunoaştem.
Nu va fi sfârsitul lumii
Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfârşitul lumii, ci momentul când adevărul ne va fi revelat. Toate aceste schimbări dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi îmbunătăţit, având 12 spirale în loc de două.
Oamenii vor depăsi tehnologia, asa cum e cunoscută azi. Cea de-a 5-a Lume se sfârşeşte în 1987. A Sasea Lume începe în 2012. Deci, acum suntem între două Lumi. Acest timp este numit "Apocalipsa" sau "Revelatia". Acest lucru înseamnă ca Adevarul ne va fi revelat, nicidecum "Sfârsitul Lumii".
24, 16, 0
Planeta Terra se comportă ca un imens circuit electric. Între suprafată si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 de km distantă de suprafată, există un fel de cavitate electromagnetică. Proprietăţile rezonante ale acestei cavităţi magnetice au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann, între 1952-1957 si permit măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei Terra. Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secundă. Însă, din 1980, rezonanta a început sa crească încet, acum fiind de 12 cicli pe secundă. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata pe Terra să corespundă de fapt cu numai 16 ore reale, în termenii timpului terestru. (Pare o explicatie destul de plauzibilă pentru criza acută de timp cu care ne confruntam...) Curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe măsură ce ne apropiem de "Punctul Zero", momentul în care planul Sistemului Solar, se va suprapune pe planul Galaxiei.
Deci dacă 24 de ore ale zilei reprezintă acum 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mări exponenţial, astfel încât la trecerea prin "Punctul Zero" 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecintele acestui fenomen sfidează orice putere de imaginaţie: întreaga planetă si toti locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune! Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbări : simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronică, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degrabă fanteziste decât minunate. Si mai cu seamă, corpul uman devine din ce în ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasă are loc însă la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Inteligenta Cosmică. Ca urmare, intuiţia se dezvoltă mai repede, ca si toate capacităţile paranormale ce deriva din ea. Al treilea ochi începe sa se deschidă si chiar ochii fizici se transformă pentru a se adapta Luminii si frecvenţelor ei mult mai elevate.
Inversarea polilor magnetici
La nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o dată la 13.000 de ani, deci de două ori într-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. Polul nord magnetic terestru este într-o constantă deplasare. La ora actuală, tinde sa se apropie de polul nord geografic. Unii oameni de stiinţă consideră ca această inversare a polilor magnetici ai Terrei va avea loc în curând. Extras din revista "Sciences et Avenir" (Stiinta si viitorul) din Iunie 2002: "Analizând datele culese de doi sateliti: Oersted, lansat în 1999, si Magsat, lansat cu 20 de ani mai devreme, o echipa de specialisti de la Institutul de Fizica Pamântului din Paris a remarcat variatii importante ale câmpului magnetic terestru. Sa fie acesta semnul inversarii polilor magnetici ai Pamântului? Nu putem afirma aceasta cu certitudine. Mai degrabă putem bănui că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând si apoi revenind, fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuatii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuatie, nucleul terestru pare a fi agitat însa de furtuni intense."
Schimbare radicală de climă
Previziunile sunt sumbre pentru perioada premergatoare anului 2012. Dupa 2010, Europa va suporta o schimbare radicală de climă. Până în 2007, se anuntă furtuni violente care vor distruge bariera de coastă a Olandei, determinând pierderea unor vaste teritorii. India, Africa de Sud si Indonezia vor fi distruse de revolte si conflicte interne, iar grânarele lumii vor fi golite de secetă. Verile vor fi din ce în ce mai calde, provocând o si mai rapidă topire a ghetarilor, cu consecinte grave asupra climei, la extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, în ţările limitrofe Atlanticului de Nord. Începând cu 2012, procesul de racire globala va cuprinde Pamântul, iar la mijlocul secolului 21, întreaga planeta va fi cuprinsa de temperaturi scazute, aprecia un expert al Observatorului Academic al Rusiei. Cauza acestei scaderi a temperaturii este micsorarea fluxului de radiatii solare, aprecia Habibulo Absudamatov, citat de NewsRu. "Am fost martorii unei asemenea răciri în Europa, America de Nord si Groenlanda în 1645-1705, cu canale înghetate în Olanda, si oameni care si-au abandonat casele din cauza ghetarilor. Aceasta este ceea ce ne asteapta în câteva decenii", afirma specialistul.
Ce mai spun Mayasii despre 2012
• vom depăsi tehnologia, asa cum o cunoastem noi azi
• vom depăsi cunostiintele actuale despre Timp si Spatiu
• dupa ce vom trece rapid prin Dimensiunea a 4-a, vom intra în Dimensiunea a 5-a
• planeta Terra si întreg Sistemul Solar se vor sincroniza cu Galaxia si întregul Univers
• ADN-ul uman va fi reprogramat si îmbunătăţit, si va avea 12 spirale în loc de 2
Alte efecte ale marilor transformari cosmice la care asistam, sunt atmosferele planetelor Sistemului Solar:
• Atmosfera lui Marte creste rapid
• Luna îsi "fabrica" atmosfera proprie compusa din compusi ai sodiului
• Atmosfera Terrei se schimba si ea, în straturile superioare formându-se un nou gaz, care pâna acum nu exista
• Venus ne arata o crestere marcanta de intensitate luminoasa
• Jupiter sufera o modificare atât de puternica, încât s-a format un tub de radiatie ionizata, între el si satelitul sau Io. De asemenea câmpul lui magnetic a crescut în intensitate de 2 ori
• Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli si acum îsi intensifica câmpul magnetic si devin tot mai stralucitoare
"Pe masură ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbări la nivelul planetei, care vor provoca modificări radicale si bruşte de climă, timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat." se arată într-un raport al Pentagonului.
Teoria este sustinută de mayaşi, care prevăd că "sfârsitul timpului" va avea loc pe 21 decembrie 2012. Excepţionali matematicieni si astronomi, ei au conceput unul dintre cele mai precise calendare cunoscute de om, mai exact chiar si decât cel gregorian utilizat azi. Calendarul lor a fost alcătuit în urma observarii minuţioase a soarelui, a planetelor si a stelelor din Calea Lactee. Astronomii maya cunoşteau locaţia exactă a centrului galaxiei, dând o importantă deosebită naşterii si dispariţiei stelelor.
Bazându-se pe o combinaţie între divinaţii si calcule matematice, indienii Maya au aflat, încă de acum 4.000 de ani, că pe 21 octombrie 2012 va începe alinierea soarelui nostru cu Ecuatorul Galactic si cu stelele din centrul Căii Lactee. Astronomii moderni au confirmat că, la data solstiţiului de iarnă, în 21 decembrie 2012, soarele se va afla în aliniament galactic, pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care împarte în două Calea Lactee, divizînd-o în două emisfere centrul galactic este la 27 grade săgetător), calendarul Maya terminându-se la această dată.
Chiar dacă nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfârsitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare ca tot mai multe argumente converg spre concluzia ca în acel an ceva cu totul surprinzator si inimaginabil se va petrece cu planeta noastră si implicit cu noi, locuitorii ei. Înainte de a accepta sau respinge aceste teorii, e bine sa le cunoaştem.
Nu va fi sfârsitul lumii
Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfârşitul lumii, ci momentul când adevărul ne va fi revelat. Toate aceste schimbări dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi îmbunătăţit, având 12 spirale în loc de două.
Oamenii vor depăsi tehnologia, asa cum e cunoscută azi. Cea de-a 5-a Lume se sfârşeşte în 1987. A Sasea Lume începe în 2012. Deci, acum suntem între două Lumi. Acest timp este numit "Apocalipsa" sau "Revelatia". Acest lucru înseamnă ca Adevarul ne va fi revelat, nicidecum "Sfârsitul Lumii".
24, 16, 0
Planeta Terra se comportă ca un imens circuit electric. Între suprafată si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 de km distantă de suprafată, există un fel de cavitate electromagnetică. Proprietăţile rezonante ale acestei cavităţi magnetice au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann, între 1952-1957 si permit măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei Terra. Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secundă. Însă, din 1980, rezonanta a început sa crească încet, acum fiind de 12 cicli pe secundă. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata pe Terra să corespundă de fapt cu numai 16 ore reale, în termenii timpului terestru. (Pare o explicatie destul de plauzibilă pentru criza acută de timp cu care ne confruntam...) Curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe măsură ce ne apropiem de "Punctul Zero", momentul în care planul Sistemului Solar, se va suprapune pe planul Galaxiei.
Deci dacă 24 de ore ale zilei reprezintă acum 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mări exponenţial, astfel încât la trecerea prin "Punctul Zero" 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecintele acestui fenomen sfidează orice putere de imaginaţie: întreaga planetă si toti locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune! Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbări : simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronică, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degrabă fanteziste decât minunate. Si mai cu seamă, corpul uman devine din ce în ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasă are loc însă la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Inteligenta Cosmică. Ca urmare, intuiţia se dezvoltă mai repede, ca si toate capacităţile paranormale ce deriva din ea. Al treilea ochi începe sa se deschidă si chiar ochii fizici se transformă pentru a se adapta Luminii si frecvenţelor ei mult mai elevate.
Inversarea polilor magnetici
La nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o dată la 13.000 de ani, deci de două ori într-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. Polul nord magnetic terestru este într-o constantă deplasare. La ora actuală, tinde sa se apropie de polul nord geografic. Unii oameni de stiinţă consideră ca această inversare a polilor magnetici ai Terrei va avea loc în curând. Extras din revista "Sciences et Avenir" (Stiinta si viitorul) din Iunie 2002: "Analizând datele culese de doi sateliti: Oersted, lansat în 1999, si Magsat, lansat cu 20 de ani mai devreme, o echipa de specialisti de la Institutul de Fizica Pamântului din Paris a remarcat variatii importante ale câmpului magnetic terestru. Sa fie acesta semnul inversarii polilor magnetici ai Pamântului? Nu putem afirma aceasta cu certitudine. Mai degrabă putem bănui că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând si apoi revenind, fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuatii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuatie, nucleul terestru pare a fi agitat însa de furtuni intense."
Schimbare radicală de climă
Previziunile sunt sumbre pentru perioada premergatoare anului 2012. Dupa 2010, Europa va suporta o schimbare radicală de climă. Până în 2007, se anuntă furtuni violente care vor distruge bariera de coastă a Olandei, determinând pierderea unor vaste teritorii. India, Africa de Sud si Indonezia vor fi distruse de revolte si conflicte interne, iar grânarele lumii vor fi golite de secetă. Verile vor fi din ce în ce mai calde, provocând o si mai rapidă topire a ghetarilor, cu consecinte grave asupra climei, la extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, în ţările limitrofe Atlanticului de Nord. Începând cu 2012, procesul de racire globala va cuprinde Pamântul, iar la mijlocul secolului 21, întreaga planeta va fi cuprinsa de temperaturi scazute, aprecia un expert al Observatorului Academic al Rusiei. Cauza acestei scaderi a temperaturii este micsorarea fluxului de radiatii solare, aprecia Habibulo Absudamatov, citat de NewsRu. "Am fost martorii unei asemenea răciri în Europa, America de Nord si Groenlanda în 1645-1705, cu canale înghetate în Olanda, si oameni care si-au abandonat casele din cauza ghetarilor. Aceasta este ceea ce ne asteapta în câteva decenii", afirma specialistul.
Ce mai spun Mayasii despre 2012
• vom depăsi tehnologia, asa cum o cunoastem noi azi
• vom depăsi cunostiintele actuale despre Timp si Spatiu
• dupa ce vom trece rapid prin Dimensiunea a 4-a, vom intra în Dimensiunea a 5-a
• planeta Terra si întreg Sistemul Solar se vor sincroniza cu Galaxia si întregul Univers
• ADN-ul uman va fi reprogramat si îmbunătăţit, si va avea 12 spirale în loc de 2
Alte efecte ale marilor transformari cosmice la care asistam, sunt atmosferele planetelor Sistemului Solar:
• Atmosfera lui Marte creste rapid
• Luna îsi "fabrica" atmosfera proprie compusa din compusi ai sodiului
• Atmosfera Terrei se schimba si ea, în straturile superioare formându-se un nou gaz, care pâna acum nu exista
• Venus ne arata o crestere marcanta de intensitate luminoasa
• Jupiter sufera o modificare atât de puternica, încât s-a format un tub de radiatie ionizata, între el si satelitul sau Io. De asemenea câmpul lui magnetic a crescut în intensitate de 2 ori
• Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli si acum îsi intensifica câmpul magnetic si devin tot mai stralucitoare
luni, 1 octombrie 2007
Calendar oct.2007
Octombrie – Brumărel
(31 zile – ziua are 11 ore, noaptea are 13 ore)
1 L † Acoperământul Maicii Domnului; Sf. Ap. Anania; Cuv. Roman Melodul.
2 M Sf. Sfinţit Mucenic Ciprian; Sf. Muceniţă Justina; Cuv. Teofil.
3 M Sf. Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul; Sf. Mucenic Teoctist.
4 J Sf. Sfinţit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei; Sf. Mucenici: Domnina, Audact şi Calistena.
5 V Sf. Muceniţe Haritina şi Mamelta.
6 S † Sf. Apostol Toma.
7 D Sf. Mari Mucenici Serghie şi Vah; Sf. Mucenici: Iulian preotul, Chesarie diaconul şi Polihronie.
Duminica a 20-a după Rusalii; Ap. Galateni 1, 11-19; Ev. Luca 7, 11-16 (Învierea fiului văduvei din Nain); glas 2, voscr. 8
8 L Cuv. Pelaghia; Sf. Taisia.
9 M Sf. Apostol Iacob al lui Alfeu; Cuvioşii Andronic şi Atanasia.
10 M Sf. Mucenici Evlampie şi Evlampia, sora lui; Cuvioşii Vasian şi Teofil Mărturisitorul.
11 J Sf. Ap. Filip, unul din cei 7 diaconi; Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. Muceniţe Zenaida şi Filonila.
12 V Sf. Mucenici: Prov, Tarah şi Andronic; Cuv. Cosma, Episcopul Maiumei.
13 S Sf. Mucenici: Carp, Papil, Agatodor şi Agatonica.
14 D †) Sf. Cuvioasă Parascheva; Sf. Mucenici: Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Silvan.
Duminica a 21-a după Rusalii (a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic); Ap. Galateni 2, 16-20, al Sf. Părinţi: Tit 3, 8-15;Ev. Luca 8, 5-15 (Pilda Semănătorului); a Sf. Părinţi: Ioan 17, 1-13 (Rugăciunea lui Iisus); glas 3, voscr. 9
15 L Sf. şi Cuviosul Mucenic Luchian; Cuvioşii Savin şi Vars episcopii.
16 M Sf. Mucenic Longhin Sutaşul; Sf. Mucenici: Leontie, Dometie şi Terentie.
17 M Sf. Prooroc Osea; Cuv. Mucenic Andrei Criteanul.
18 J † Sf. Apostol şi Evanghelist Luca; Sf. Mucenic Marin cel Bătrân; Cuv. Iulian.
19 V Sf. Prooroc Ioil; Sf. Mucenici: Uar, Felix preotul şi Eusebiu diaconul.
20 S Sf. Mare Mucenic Artemie; Cuv. Matroana.
21 D †) Cuvioşii Mărturisitori: Visarion, Sofronie şi Sf. Mucenic Oprea; Sf. Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel; Cuv. Ilarion cel Mare.
Duminica a 23-a după Rusalii; Ap. Efeseni 2, 4-10; Ev. Luca 8, 26-39 (Vindecarea demonizaţilor din ţinu-tul Gherghesenilor); glas 4, voscr. 10
22 L Sf. Ierarh şi întocmai cu Apostolii, Averchie; Sfinţii 7 tineri din Efes.
23 M Sf. Sfinţit Mucenic şi Apostol Iacob, ruda Domnului; Sf. Ignatie, Patriarhul Constantinopolului.
24 M Sf. Mare Mucenic Areta; Sf. Mucenici Sevastiana şi Valentin.
25 J Sf. Mucenici Marcian şi Martirie; Sf. Mucenic Valerian; Sf. Tavita.
26 V †) Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir.
27 S †) Cuviosul Dimitrie cel Nou, ale cărui moaşte sunt la Patriarhia Română; Sf. Mucenic Nestor.
28 D Sf. Mucenici: Terentie, soţia sa Neonila şi cei 7 fii; Sf. Firmilian episcopul.
Duminica a 24-a după Rusalii; Ap. Efeseni 2, 14-22; Ev. Luca 8, 41-56 (Învierea fiicei lui Iair); glas 5, voscr. 11
29 L Cuv. Mare Muceniţă Anastasia Romana; Cuv. Avramie.
30 M Sf. Mucenici: Zenovie episcopul şi sora sa Zenovia; Sf. Ap. Cleopa.
31 M Sf. Apostoli: Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis.
(31 zile – ziua are 11 ore, noaptea are 13 ore)
1 L † Acoperământul Maicii Domnului; Sf. Ap. Anania; Cuv. Roman Melodul.
2 M Sf. Sfinţit Mucenic Ciprian; Sf. Muceniţă Justina; Cuv. Teofil.
3 M Sf. Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul; Sf. Mucenic Teoctist.
4 J Sf. Sfinţit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei; Sf. Mucenici: Domnina, Audact şi Calistena.
5 V Sf. Muceniţe Haritina şi Mamelta.
6 S † Sf. Apostol Toma.
7 D Sf. Mari Mucenici Serghie şi Vah; Sf. Mucenici: Iulian preotul, Chesarie diaconul şi Polihronie.
Duminica a 20-a după Rusalii; Ap. Galateni 1, 11-19; Ev. Luca 7, 11-16 (Învierea fiului văduvei din Nain); glas 2, voscr. 8
8 L Cuv. Pelaghia; Sf. Taisia.
9 M Sf. Apostol Iacob al lui Alfeu; Cuvioşii Andronic şi Atanasia.
10 M Sf. Mucenici Evlampie şi Evlampia, sora lui; Cuvioşii Vasian şi Teofil Mărturisitorul.
11 J Sf. Ap. Filip, unul din cei 7 diaconi; Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. Muceniţe Zenaida şi Filonila.
12 V Sf. Mucenici: Prov, Tarah şi Andronic; Cuv. Cosma, Episcopul Maiumei.
13 S Sf. Mucenici: Carp, Papil, Agatodor şi Agatonica.
14 D †) Sf. Cuvioasă Parascheva; Sf. Mucenici: Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Silvan.
Duminica a 21-a după Rusalii (a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic); Ap. Galateni 2, 16-20, al Sf. Părinţi: Tit 3, 8-15;Ev. Luca 8, 5-15 (Pilda Semănătorului); a Sf. Părinţi: Ioan 17, 1-13 (Rugăciunea lui Iisus); glas 3, voscr. 9
15 L Sf. şi Cuviosul Mucenic Luchian; Cuvioşii Savin şi Vars episcopii.
16 M Sf. Mucenic Longhin Sutaşul; Sf. Mucenici: Leontie, Dometie şi Terentie.
17 M Sf. Prooroc Osea; Cuv. Mucenic Andrei Criteanul.
18 J † Sf. Apostol şi Evanghelist Luca; Sf. Mucenic Marin cel Bătrân; Cuv. Iulian.
19 V Sf. Prooroc Ioil; Sf. Mucenici: Uar, Felix preotul şi Eusebiu diaconul.
20 S Sf. Mare Mucenic Artemie; Cuv. Matroana.
21 D †) Cuvioşii Mărturisitori: Visarion, Sofronie şi Sf. Mucenic Oprea; Sf. Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel; Cuv. Ilarion cel Mare.
Duminica a 23-a după Rusalii; Ap. Efeseni 2, 4-10; Ev. Luca 8, 26-39 (Vindecarea demonizaţilor din ţinu-tul Gherghesenilor); glas 4, voscr. 10
22 L Sf. Ierarh şi întocmai cu Apostolii, Averchie; Sfinţii 7 tineri din Efes.
23 M Sf. Sfinţit Mucenic şi Apostol Iacob, ruda Domnului; Sf. Ignatie, Patriarhul Constantinopolului.
24 M Sf. Mare Mucenic Areta; Sf. Mucenici Sevastiana şi Valentin.
25 J Sf. Mucenici Marcian şi Martirie; Sf. Mucenic Valerian; Sf. Tavita.
26 V †) Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir.
27 S †) Cuviosul Dimitrie cel Nou, ale cărui moaşte sunt la Patriarhia Română; Sf. Mucenic Nestor.
28 D Sf. Mucenici: Terentie, soţia sa Neonila şi cei 7 fii; Sf. Firmilian episcopul.
Duminica a 24-a după Rusalii; Ap. Efeseni 2, 14-22; Ev. Luca 8, 41-56 (Învierea fiicei lui Iair); glas 5, voscr. 11
29 L Cuv. Mare Muceniţă Anastasia Romana; Cuv. Avramie.
30 M Sf. Mucenici: Zenovie episcopul şi sora sa Zenovia; Sf. Ap. Cleopa.
31 M Sf. Apostoli: Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis.
marți, 11 septembrie 2007
Anania contra Daniel de Andrei Badin
Biografiile rivalilor la scaunul de Patriarh: Anania contra Daniel
Nu fac nici un comentariu şi pun biografiile celor doi faţă în faţă:Bartolomeu Anania s-a născut la 18 martie 1921,în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea. În1935, minor fiind, s-a înscris în organizaţia "Mănunchiul de prieteni", organizaţie a tineretului şcolar de tip legionar. În 1936 a ajuns în "Frăţia de Cruce.În 1941 a fost reţinut, o lună de zile pentru participarea la funeraliile unui comandant legionar. În 1942 a fost arestat şi condamnat din nou, la şase luni de închisoare, pentru că ar fi deţinut în podul Mănăstirii Cernica materiale legionare şi arme. A condus greva studenţească cu caracter anticomunist, după instaurarea guvernului Petru Groza la 6 martie 1946 şi totodată antirevizionistă împotriva celor care nu erau de acord cu revenirea Ardealului la România. În urma acestui protest al studenţimii, a fost exmatriculat de noile autorităţi.La 2 februarie 1942 s-a călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti. Între anii 1948-1949 a fost intendent la Palatul Patriarhal, iar apoi, între anii 1949-1950, inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc. Între anii 1950-1951 a fost asistent la catedra de Istorie Bisericească Universală la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, iar între 1951-1952, decan al Centrului de Îndrumare Misionară şi Socială a Clerului, la Curtea de Argeş. În perioada 1952-1958, deţine funcţia de Director al Bibliotecii Patriarhale din Bucureşti.În anul 1958 a fost din nou arestat, pentru activitate legionară înainte de 23 august 1944.A fost trimis în anul 1966 de către Biserica Ortodoxă Română în America unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de aici: secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Serviciului "Publicaţii".Reîntors în ţară, este director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1976-1982. În anul 1982 se va retrage la Mănăstirea Văratec.Generalul Ion Mihai Pacepa, fost şef al serviciilor secrete române, afirmă în memoriile sale că Valeriu Anania ar fi fost agent al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE), calitate în care ar fi lucrat pentru regimul comunist din România. Nistor Chioreanu în cartea sa, Morminte vii, (Iaşi, 1992), la pag. 341-342, îl menţionează pe Valeriu Anania ca "fost călugăr şi fost legionar", "un om înalt şi cu o mustaţă neagră, mare, lăsată pe o gură lacomă. Numai a călugăr nu arăta. Toată figura lui exprima dragoste de viaţă şi lăcomie de bucurii ieftine, turnător". Grigore Caraza în lucrarea "Aiud însângerat" (Bucureşti, 2004) afirmă că Bartolomeu Anania
:" Ani la rând a fost secretarul particular al patriarhului Justinian Marina, scăpând astfel de prima arestare din 1948, iar câţiva ani mai târziu, când Securitatea punea mâna pe el pentru a doua oară, preasfinţitul patriarh a mers personal, smulgându-l din ghearele acesteia. În 1958, a avut loc în România al doilea mare val de arestări, când Securitatea, cu executanţi ceva mai răsăriţi, l-a luat pe Valeriu Anania, ducându-l într-un oraş de provincie pentru a nu mai fi găsit cu una, cu două. Aşa se explică faptul că, în 1960, era deţinut politic în Aiud iar când au început reeducările, călugărul-teolog se afla în fruntea bucatelor... Gheorghe Crăciun s-a întâlnit cu fostul şef al studenţilor grevişti de la Cluj şi, probabil, cei doi s-au înţeles atât de bine, încât i-a dat mână liberă lui Valeriu Anania să conducă reeducările din Aiud. La camera 78 din Celular, fostul student îşi avea instalată o masă, scaun, hârtie la dispoziţie şi tot confortul ce i se cuvenea ca şef. Marea calitate a lui Anania era o inteligenţă sclipitoare. Avea o minte ascuţită, era foarte cult şi un excelent orator. (...) Apreciat fiind în mod deosebit pentru modul cum şi-a îndeplinit misiunea de reeducare în Aiud, doar câteva luni mai târziu, adică în februarie 1965, călugărul Anania era trimis în SUA, cu misiunea de a-l dărâma pe episcopul Bisericii Ortodoxe Române din SUA şi Canada, respectiv, Valerian Trifa. Uitase, probabil, că amândoi erau luptători de rang sub acelaşi drapel, în slujba aceleiaşi credinţe în Dumnezeu. În SUA, Valeriu Anania a dus o bătălie furibundă pentru detronarea episcopului Valerian Trifa fără să-şi dea seama că îi era inferior episcopului. Toată suflarea românească îl susţinea pe episcop şi îl ignora pe Valeriu Anania, pe care îl socotea un venetic, trimis cu o misiune ingrată - de a produce zâzanie şi dezbinare. În felul acesta, vreau să amintesc titlul unui articol apărut sub semnătura lui Valeriu Anania, în revista "Credinţa", din 9 septembrie 1973, intitulat "Cine-mi eşti tu Bade Ioane?". Articolul menţionat îi era adresat dr. Ioan Cârjă, unul dintre apărătorii episcopului, fost deţinut politic la Aiud şi martor ocular la reeducările conduse de Anania."Daniel al Moldovei pe numele de mirean Dan Ilie Ciobotea s-a născut la 22 iulie 1951, satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş. În prezent este mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, ales în iunie 1990 şi locţiitor al Patriarhului României, după vacantarea scaunului prin moartea Prea Fericitului Părinte Teoctist.După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde obţine Diploma de licenţă în teologie (Noul Testament). În perioada anilor 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae; îşi continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) şi doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania).La 15 iunie 1979 îşi susţine teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg sub îndrumarea a doi reputaţi profesori francezi: Gerard Ziegwald şi André Benoit şi a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor în teologie al Universităţii din Strasbourg. O formă lărgită a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae şi a fost susţinută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti.Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae a spus cu acest prilej:
"Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în faţa sa un candidat bine pregătit, bine informat şi mai ales pătruns de dorinţa şi râvna de a trăi o viaţă teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învăţătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în aşa fel încât să poată răspunde şi întrebărilor omului de azi, dar să rămână şi preot adevărat. Cu o preoţime fără cultură teologică şi fără trăirea demnităţii şi misiunii sublime a preoţiei se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică." Din anul 1980 a activat ca lector la Institul Ecumenic de la Bossey – Elveţia (în perioada 1986-1988 fiind şi director adjunct), fiind şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg (Elveţia). A participat la numeroase întruniri cu caracter ecumenist peste hotare.La 6 august 1987 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie. Cu această ocazie, a fost hirotonit preot-ieromonah. Ulterior în octombrie 1988 este hirotesit protosinghel. În perioada 1 septembrie 1988-1 martie 1990, este consilier patriarhal, Director al Sectorului Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic. În paralel, deţine funcţia de Conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar din Bucureşti.La 1 martie 1990, Daniel Ciobotea este ales, la propunerea IPS Mitropolit Nicolae Corneanu, în rangul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul “Lugojanul. La 1 iulie 1990 este înscăunat ca arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.
Nu fac nici un comentariu şi pun biografiile celor doi faţă în faţă:Bartolomeu Anania s-a născut la 18 martie 1921,în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea. În1935, minor fiind, s-a înscris în organizaţia "Mănunchiul de prieteni", organizaţie a tineretului şcolar de tip legionar. În 1936 a ajuns în "Frăţia de Cruce.În 1941 a fost reţinut, o lună de zile pentru participarea la funeraliile unui comandant legionar. În 1942 a fost arestat şi condamnat din nou, la şase luni de închisoare, pentru că ar fi deţinut în podul Mănăstirii Cernica materiale legionare şi arme. A condus greva studenţească cu caracter anticomunist, după instaurarea guvernului Petru Groza la 6 martie 1946 şi totodată antirevizionistă împotriva celor care nu erau de acord cu revenirea Ardealului la România. În urma acestui protest al studenţimii, a fost exmatriculat de noile autorităţi.La 2 februarie 1942 s-a călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti. Între anii 1948-1949 a fost intendent la Palatul Patriarhal, iar apoi, între anii 1949-1950, inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc. Între anii 1950-1951 a fost asistent la catedra de Istorie Bisericească Universală la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, iar între 1951-1952, decan al Centrului de Îndrumare Misionară şi Socială a Clerului, la Curtea de Argeş. În perioada 1952-1958, deţine funcţia de Director al Bibliotecii Patriarhale din Bucureşti.În anul 1958 a fost din nou arestat, pentru activitate legionară înainte de 23 august 1944.A fost trimis în anul 1966 de către Biserica Ortodoxă Română în America unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de aici: secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Serviciului "Publicaţii".Reîntors în ţară, este director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1976-1982. În anul 1982 se va retrage la Mănăstirea Văratec.Generalul Ion Mihai Pacepa, fost şef al serviciilor secrete române, afirmă în memoriile sale că Valeriu Anania ar fi fost agent al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE), calitate în care ar fi lucrat pentru regimul comunist din România. Nistor Chioreanu în cartea sa, Morminte vii, (Iaşi, 1992), la pag. 341-342, îl menţionează pe Valeriu Anania ca "fost călugăr şi fost legionar", "un om înalt şi cu o mustaţă neagră, mare, lăsată pe o gură lacomă. Numai a călugăr nu arăta. Toată figura lui exprima dragoste de viaţă şi lăcomie de bucurii ieftine, turnător". Grigore Caraza în lucrarea "Aiud însângerat" (Bucureşti, 2004) afirmă că Bartolomeu Anania
:" Ani la rând a fost secretarul particular al patriarhului Justinian Marina, scăpând astfel de prima arestare din 1948, iar câţiva ani mai târziu, când Securitatea punea mâna pe el pentru a doua oară, preasfinţitul patriarh a mers personal, smulgându-l din ghearele acesteia. În 1958, a avut loc în România al doilea mare val de arestări, când Securitatea, cu executanţi ceva mai răsăriţi, l-a luat pe Valeriu Anania, ducându-l într-un oraş de provincie pentru a nu mai fi găsit cu una, cu două. Aşa se explică faptul că, în 1960, era deţinut politic în Aiud iar când au început reeducările, călugărul-teolog se afla în fruntea bucatelor... Gheorghe Crăciun s-a întâlnit cu fostul şef al studenţilor grevişti de la Cluj şi, probabil, cei doi s-au înţeles atât de bine, încât i-a dat mână liberă lui Valeriu Anania să conducă reeducările din Aiud. La camera 78 din Celular, fostul student îşi avea instalată o masă, scaun, hârtie la dispoziţie şi tot confortul ce i se cuvenea ca şef. Marea calitate a lui Anania era o inteligenţă sclipitoare. Avea o minte ascuţită, era foarte cult şi un excelent orator. (...) Apreciat fiind în mod deosebit pentru modul cum şi-a îndeplinit misiunea de reeducare în Aiud, doar câteva luni mai târziu, adică în februarie 1965, călugărul Anania era trimis în SUA, cu misiunea de a-l dărâma pe episcopul Bisericii Ortodoxe Române din SUA şi Canada, respectiv, Valerian Trifa. Uitase, probabil, că amândoi erau luptători de rang sub acelaşi drapel, în slujba aceleiaşi credinţe în Dumnezeu. În SUA, Valeriu Anania a dus o bătălie furibundă pentru detronarea episcopului Valerian Trifa fără să-şi dea seama că îi era inferior episcopului. Toată suflarea românească îl susţinea pe episcop şi îl ignora pe Valeriu Anania, pe care îl socotea un venetic, trimis cu o misiune ingrată - de a produce zâzanie şi dezbinare. În felul acesta, vreau să amintesc titlul unui articol apărut sub semnătura lui Valeriu Anania, în revista "Credinţa", din 9 septembrie 1973, intitulat "Cine-mi eşti tu Bade Ioane?". Articolul menţionat îi era adresat dr. Ioan Cârjă, unul dintre apărătorii episcopului, fost deţinut politic la Aiud şi martor ocular la reeducările conduse de Anania."Daniel al Moldovei pe numele de mirean Dan Ilie Ciobotea s-a născut la 22 iulie 1951, satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş. În prezent este mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, ales în iunie 1990 şi locţiitor al Patriarhului României, după vacantarea scaunului prin moartea Prea Fericitului Părinte Teoctist.După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde obţine Diploma de licenţă în teologie (Noul Testament). În perioada anilor 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae; îşi continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) şi doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania).La 15 iunie 1979 îşi susţine teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg sub îndrumarea a doi reputaţi profesori francezi: Gerard Ziegwald şi André Benoit şi a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor în teologie al Universităţii din Strasbourg. O formă lărgită a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae şi a fost susţinută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti.Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae a spus cu acest prilej:
"Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în faţa sa un candidat bine pregătit, bine informat şi mai ales pătruns de dorinţa şi râvna de a trăi o viaţă teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învăţătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în aşa fel încât să poată răspunde şi întrebărilor omului de azi, dar să rămână şi preot adevărat. Cu o preoţime fără cultură teologică şi fără trăirea demnităţii şi misiunii sublime a preoţiei se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică." Din anul 1980 a activat ca lector la Institul Ecumenic de la Bossey – Elveţia (în perioada 1986-1988 fiind şi director adjunct), fiind şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg (Elveţia). A participat la numeroase întruniri cu caracter ecumenist peste hotare.La 6 august 1987 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie. Cu această ocazie, a fost hirotonit preot-ieromonah. Ulterior în octombrie 1988 este hirotesit protosinghel. În perioada 1 septembrie 1988-1 martie 1990, este consilier patriarhal, Director al Sectorului Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic. În paralel, deţine funcţia de Conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar din Bucureşti.La 1 martie 1990, Daniel Ciobotea este ales, la propunerea IPS Mitropolit Nicolae Corneanu, în rangul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul “Lugojanul. La 1 iulie 1990 este înscăunat ca arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.
vineri, 7 septembrie 2007
adn
O simpla mostra de saliva si celule prelevata din gura unui om poate rezolva crime si poate determina paternitatea, insa ADN-ul cistiga acum popularitate si ca forma de arta.
„DNA 11 creeaza arta originala si personalizata dintr-o mostra a ADN-ului tau sau a amprentelor tale. Fiecare lucrare este unica, ca si tine. Personala. Frumoasa. Fara seaman. Opere de arta moderna care sint cu adevarat portretele vesnice ale mileniului. Fa-ti-l si tu pe al tau“, anunta prima pagina a artistilor de la firma canadiana DNA 11, sub motoul „Din viata se naste arta!“.
„Ne aflam in era personalizarii in masa, de la blugi la pantofi si masini. Exista totodata un mare interes pentru testele stiintifice de rezolvare a crimelor, seriile televizate avind ca subiect investigarea crimelor si pentru ADN“, spune pentru Reuters Adrian Salamunovic, cofondator al DNA 11 si specialist in marketing si design. Producatorii serialului american politist „CSI:NY - Criminalistii“ au folosit chiar o lucrare marca DNA 11 intr-un episod recent in care un suspect a fost prins, dupa ce portretul sau ADN a fost legat de o crima, fara sa fie nevoie de un mandat. Totusi, spune Salamunovic, care a corelat arta ADN-ului cu munca pictorului impresionist Mark Rothko, acest lucru este imposibil in viata reala. „Din momentul in care este extras si pina cind ajunge la noi sub forma unui fisier digital, ADN-ul nu mai are nici o valoare pentru testele de laborator. Este o imagine frumoasa, o semnatura unica, insa nu contine informatii stiintifice“, explica Salamunovic. In plus, codul genetic uman apare sub forma unei carti ADN cu trei miliarde de litere, insa numai o zecime dintr-un procent de ADN difera de la o persoana la alta.
Fondatorii DNA 11, AdrianSalamunovic si Nazim Ahmed, infata unei opere de arta geneticaADN-ul este folosit pentru a rezolva crime, pentru identificarea cadavrelor si a paternitatii si poate fi extras din mostre de singe, os, par si alte tesuturi ale corpului si, cel mai adesea, de pe partea interioara a obrazului, aflata in cavitatea bucala. Este o adevarata mina de aur pentru oamenii de stiinta, atit pentru dezvoltarea unor vaccinuri, cit si a unor recolte. La rindul lor, portretele semnate DNA 11 au devenit unele dintre produsele cel mai bine vindute din magazinul Muzeului de Arta Moderna din New York. Profilul ADN al unei persoane este imprimat pe o pinza colorata, aleasa de pe site-ul www.dna11.com. De la infiintarea companiei, spune Salamunovic, mii de tablouri au fost vindute in 52 de tari, iar cererile pentru portrete, al caror pret incepe de la 390 de dolari, au crescut cu 20% pe luna. De exemplu, reprezentantii Absolut Vodka au fost atit de impresionati de aceasta forma de arta incit au comandat o lucrare infatisind profilul ADN al unor fructe folosite de companie pentru produsele sale.
O alta companie de profil, cu sediul in New York, DNA Art Forms (www.dna-art.com), si-a propus sa personalizeze si mai mult portretele ADN. Artista Catherine Dapra, care a finalizat primul ei tablou ADN in 2003, picteaza, nu imprima, profilul pe baza discutiilor pe care le are cu clientii. Ea imbina citeodata si doua profiluri de ADN, reliefind asemanarile si diferentele dintre frati, membrii unor cupluri si prieteni. Portretele ei pornesc de la 2.000 de dolari. Dapra, la fel ca si partenerul ei, Paul Zawierka, a fost inspirata sa creeze arta din ADN de lucrarile moderne aparute in anii ’80.
„DNA 11 creeaza arta originala si personalizata dintr-o mostra a ADN-ului tau sau a amprentelor tale. Fiecare lucrare este unica, ca si tine. Personala. Frumoasa. Fara seaman. Opere de arta moderna care sint cu adevarat portretele vesnice ale mileniului. Fa-ti-l si tu pe al tau“, anunta prima pagina a artistilor de la firma canadiana DNA 11, sub motoul „Din viata se naste arta!“.
„Ne aflam in era personalizarii in masa, de la blugi la pantofi si masini. Exista totodata un mare interes pentru testele stiintifice de rezolvare a crimelor, seriile televizate avind ca subiect investigarea crimelor si pentru ADN“, spune pentru Reuters Adrian Salamunovic, cofondator al DNA 11 si specialist in marketing si design. Producatorii serialului american politist „CSI:NY - Criminalistii“ au folosit chiar o lucrare marca DNA 11 intr-un episod recent in care un suspect a fost prins, dupa ce portretul sau ADN a fost legat de o crima, fara sa fie nevoie de un mandat. Totusi, spune Salamunovic, care a corelat arta ADN-ului cu munca pictorului impresionist Mark Rothko, acest lucru este imposibil in viata reala. „Din momentul in care este extras si pina cind ajunge la noi sub forma unui fisier digital, ADN-ul nu mai are nici o valoare pentru testele de laborator. Este o imagine frumoasa, o semnatura unica, insa nu contine informatii stiintifice“, explica Salamunovic. In plus, codul genetic uman apare sub forma unei carti ADN cu trei miliarde de litere, insa numai o zecime dintr-un procent de ADN difera de la o persoana la alta.
Fondatorii DNA 11, AdrianSalamunovic si Nazim Ahmed, infata unei opere de arta geneticaADN-ul este folosit pentru a rezolva crime, pentru identificarea cadavrelor si a paternitatii si poate fi extras din mostre de singe, os, par si alte tesuturi ale corpului si, cel mai adesea, de pe partea interioara a obrazului, aflata in cavitatea bucala. Este o adevarata mina de aur pentru oamenii de stiinta, atit pentru dezvoltarea unor vaccinuri, cit si a unor recolte. La rindul lor, portretele semnate DNA 11 au devenit unele dintre produsele cel mai bine vindute din magazinul Muzeului de Arta Moderna din New York. Profilul ADN al unei persoane este imprimat pe o pinza colorata, aleasa de pe site-ul www.dna11.com. De la infiintarea companiei, spune Salamunovic, mii de tablouri au fost vindute in 52 de tari, iar cererile pentru portrete, al caror pret incepe de la 390 de dolari, au crescut cu 20% pe luna. De exemplu, reprezentantii Absolut Vodka au fost atit de impresionati de aceasta forma de arta incit au comandat o lucrare infatisind profilul ADN al unor fructe folosite de companie pentru produsele sale.
O alta companie de profil, cu sediul in New York, DNA Art Forms (www.dna-art.com), si-a propus sa personalizeze si mai mult portretele ADN. Artista Catherine Dapra, care a finalizat primul ei tablou ADN in 2003, picteaza, nu imprima, profilul pe baza discutiilor pe care le are cu clientii. Ea imbina citeodata si doua profiluri de ADN, reliefind asemanarile si diferentele dintre frati, membrii unor cupluri si prieteni. Portretele ei pornesc de la 2.000 de dolari. Dapra, la fel ca si partenerul ei, Paul Zawierka, a fost inspirata sa creeze arta din ADN de lucrarile moderne aparute in anii ’80.
Adio, Excelenta !
Tenorul italian Luciano Pavarotti a încetat din viaţă
Înmormântarea tenorului italian Luciano Pavarotti va avea loc sâmbătă, în oraşul Modena
Tenorul italian de renume mondial, Luciano Pavarotti, a încetat din viaţă în urma unei bruşte înrăutăţiri a stării sănătăţii sale.
Marele tenor, în vârstă de 71 de ani, a fost operat de cancer pancreatic anul trecut, la New York. De atunci, nu a mai apărut în public.
Luna trecută a fost internat în special pentru teste timp de două săptămâni.
Corespondentul BBC la Roma, David Willey, transmite că tenorul suferea de probleme respiratorii, după ce, în ultimul an urmase cinci serii de tratamente prin chimioterapie.
O carieră de excepţie
Pavarotti s-a născut în Italia, la Modena, pe 12 octombrie 1935.
Tătăl său era brutar.
În copilărie, i-a plăcut mai mult fotbalul decât muzica şi şi-a câştigat faima pe plan local ca membru al echipei de fotbal a oraşului.
Tenorul Luciano Pavarotti a fost numit adesea "tenorul care a democratizat opera"
A cântat prima dată în corul oraşului Modena alături de tatăl său, mare iubitor de operă şi talentat tenor amator.
Corul în care cânta, corul Rossini, a câştigat premiul întâi la o competiţie internaţională, ceea ce l-a determinat pe Pavarotti să urmeze o carieră muzicală.
Şi-a făcut debutul pe 29 aprilie 1961, în rolul Rodolfo din opera Boema, de Puccini.
Au urmat apoi turnee la Amsterdam, Viena, Zurich şi Londra.
În 1965, şi-a făcut debutul în Statele Unite, la Miami, în opera Lucia di Lammermoor, de Donizetti, alături de Joan Sutherland.
Aşa a luat naştere un parteneriat musical care avea să intre în istorie.
Publicul l-a adorat
În 1972, în Statele Unite, la Opera Metropolitană din New York, a fost montată opera "Fiica regimentului", de Donizetti. Pavarotti a avut o prestaţie de excepţie.
Publicul a aplaudat frenetic cele nouă măsuri în Do de sus luate fără efort de tânărul tenor.
În 1990 a avut loc legendarul Concertul celor Trei Tenori la Roma, în ajunul finalei Cupei Mondiale la Fotbal
De atunci, concertele sale au întrecut orice recorduri de audienţă.
Dar faima sa avea să crească exponenţial odată cu unul dintre cele mai remarcabile concerte din epoca modernă.
În 1990, are loc legendarul concert din Roma, în ajunul finalei Cupei Mondiale la Fotbal, Concertul celor Trei Tenori.
Alături de Jose Carreras şi de Placido Domingo, Luciano Pavarotti a fost auzit de întreaga lume cântând arii celebre.
Discul întregistrat atunci avea să devină unul dintre cele mai bine vândute discuri de muzică din toate timpurile.
Concerte cu public de sute de mii de oameni
Concertul din 1992 care a avut loc în Hyde Park, la Londra, în prezenţa prinţului Charles şi prinţesei Diana a fost primul concert de muzică clasică din istoria parcului şi a adunat 150 de mii de oameni.
În iunie 1993, peste 500 de mii de fani s-au adunat pentru a urmări spectacolul său din Central Park, la New York.
În acelaşi an, în septembrie, a cântat în piaţa unde se găseşte Turnul Eiffel, la Paris, în faţa a 300 de mii de fani.
Nu s-a ferit de duete alături de cântăreţi pop, precum Sting, Bono şi Bryan Adams.
În martie 2004, a cântat pentru ultima dată într-un spectacol de operă: Tosca, de Puccini, la New York, unde a fost aplaudat la scenă deschisă vreme de 11 minute.
Tenorul a cântat ultima oară în public în Italia acum aproape doi ani, în timpul Jocurilor Olimpice de iarnă la Torino.
A cântat atunci aria sa favorită, Nessun Dorma, din opera Turandot, de Puccini.
Înmormântarea tenorului italian Luciano Pavarotti va avea loc sâmbătă, în oraşul Modena.
marți, 14 august 2007
Mi-e dor de Motu !
Cred ca a fost ultimul lui mesaj, postat pe 1 august 2007. Dumnezeu sa-l odihneasca... Alin Caraman >> "Va salut, >> >> Ma numesc Florian Pitis si va anunt ca am cancer la prostata..Am 63 de >> ani, sunt director la un radio si de curand cea mai mare bucurie pe > care >> am avut-o in viata mea a fost concertul Roling Stones...Doctorii m-au >> avertizat ca sunt prea slabit,ca poate o sa agravez ce a mai ramas din >> boala mea participand la concert ...Viata mea a fost extraordinar de >> frumoasa...Am fost rebelul cu plete in vant..am trait viata, intens ca >> pe o minune si nu imi pare rau de nimic din ceea ce am facut..As vrea > sa >> va aduceti aminte de mine...si tind sa cred ca pentru voi am insemnat >> ceva..sa fredonam impreuna :Hei tramvai ...si tras de cai...hei joben >> cum veneai la Mon Jarden ...Ce tanar eram atunci si plin de > viata....Cum >> am primit vestea ? Ei bine dragilor rau....Exista un moment in viata >> cand fiecare trebuie sa isi ia ramas bun...toti veti fi in locul meu >> candva...Chiar tu care citesti aceste randuri candva va trebui sa iti >> infrunti propria moarte....Pe de-o parte ma inspaimanta...cum ar fi sa >> nu mai fiu cu voi cei care ati tinut la mine sa nu va mai vad 100 de >> ani...1000 de ani...1 miliard de ani...o eternitate......o > vesnicie..un >> infinit ..un neant....Eu Florian Pitis nu voi mai fi....Copiii vostri >> poate nu vor apuca sa asculte Pasarea Colibri......nu vor apuca sa > vada >> emisiunile la Teleenciclopedia titrate de mine...incet incet voi fi >> uitat de toti...sau sper eu nu chiar toti....Ce mesaj sa va transmit >> acum? >> >> Nu stiu dragilor...traiesc intr-un vis rau....si ma gandesc ca toate >> astea nu mi se intampla mie....marea trecere spre neant....spre >> nefiinta...Trebuie sa am curaj....o singura data in viata treci intr-o >> alta etapa....As vrea sa va spun...sa va iubiti mai mult...sa pretuiti >> fiecare clipa ca si cum ar fi ultima...Eu va iubesc pe toti si se pare >> ca EL ma va chema in ceruri...Imi pare rau ca nu am realizat tot ceea > ce >> imi doream ..imi pare rau ca am lasat atatea lucruri >> neimplinite......Dar nu...NU imi pare rau de viata ce am trait...Iti >> multumesc Dumnezeule pentru viata ce mi-ai harazit,pentru iubirea ce >> mi-ai daruit..imi pare rau ca ma chemi asa curand la tine...vroiam sa >> fac mai multe Doamne ...vroiam sa fac mai multe....Neantul ma cheama > si >> ma inspaimanta in acelasi timp..eu sa nu mai fiu ...EU ? Sa nu mai > exist >> sa dispar pur si simplu in bezna uitarii ? Ce inseamna Doamne sa nu > mai >> fiu !?! Ma pui la grea incercare...ultima din viata mea....Dumnezeule > ma >> ia o frica mare ...oare existi ?? Doamne nu ma lasa in bezna >> nefiintei...eu vreau ca sa mai fiu..te rog.....Nu vreau sa fiu doar o >> cruce intr-un cimitir......"
vineri, 3 august 2007
Sarut-mana, Sfinte Parinte,
Nr. 3052/30 iulie 2007
COMUNICAT DE PRESĂ
Părintele Patriarh Teoctist a trecut la cele veşnice
Cu profundă durere, Biroul de Presă al Patriarhiei Române anunţă trecerea la Domnul a celui ce a fost Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Cezareei Capadociei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Părinte Teoctist Arăpaşu.
Născut pe plaiuri botoşănene, atras de la o vârstă fragedă de viaţa monahală, Părintele Patriarh Teoctist a urcat treptele ierarhiei bisericeşti începând din anii 1940. Vrednic ucenic al Patriarhului Justinian Marina, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist s-a dovedit a fi un slujitor de nădejde în ogorul Domnului şi în activitatea sa de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române.
Păstorind Biserica împreună cu ceilalţi înalţi ierarhi, în vremuri de prigoană a credinţei creştine, a ştiut, prin Harul Sfântului Duh, să conducă corabia Bisericii în misiunea încredinţată ei de Mântuitorul Iisus Hristos.
În aceste momente de durere, suflarea ortodoxă românească se roagă Bunului Dumnezeu să aşeze sufletul Prea Fericirii Sale în corturile drepţilor, în sânul lui Avraam să-l odihnească şi cu drepţii să-l numere.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHEI ROMÂNE
Biografie:
1915, 7 februarie – Este nascut in satul Tocileni, judetul Botosani, din parintii Dumitru si Marghioala Arapasu, ca al zecelea din cei unsprezece copii ai acestora. A primit la botez numele de Toader.
1921-1927 – A urmat scoala primara din satul natal.
1928 – A intrat, ca frate, la Schitul Sihastria Voronei, judetul Botosani, apartinand de Manastirea Vorona din acelasi judet.
1931, 14 septembrie – Este primit in randul fratilor – elevi la Seminarul monahal din Manastirea Neamt.
1932-1940 – Urmeaza cursurile Seminarului Teologic special pentru monahi din Manastirea Cernica, de langa Bucuresti (director fiind Chesarie Paunescu, viitorul episcop al Dunarii de Jos), obtinand Diploma de seminar.
1935, 6 august – A depus voturile monahale la Manastirea Bistrita-Neamt, primind numele de Teoctist.
1937, 4 ianuarie – Mitropolitul Pimen al Moldovei aproba hirotonia monahului Teoctist in treapta de ierodiacon. A fost hirotonit de arhiereul Ilarion Bacaoanul, in biserica Precista din Roman, pe seama Manastirii Bistrita.
1940-1944 – A urmat cursurile Facultatii de Teologie a Universitatii din Bucuresti. In aceasta perioada a fost randuit, de patriarhul Nicodim, in diferite ascultari la birourile Arhiepiscopiei Bucurestilor, si apoi in postul de diacon la Catedrala Sfintei Patriarhii.
1945 – A fost proclamat licentiat in Teologie, primind calificativul Magna cum laude pentru lucrarea sustinuta in cadrul Catedrei de Liturgica, sub conducerea Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu.
1945, 1 martie – La cererea sa, a fost transferat in postul de preot la Catedrala mitropolitana din Iasi, de catre mitropolitul Irineu Mihalcescu.
1945, 25 martie – A fost hirotonit ieromonah de Prea Sfintitul Valeriu Botosaneanul (Moglan), arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei.
1946-1950 – La Iasi, a indeplinit, pe rand, functiile de mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane, exarh al manastirilor, iar din anul 1948, a ocupat postul de vicar administrativ al Mitropoliei, fiind ridicat la rangul de arhimandrit (1946).
1946-1947 – A urmat cursurile Facultatii de Litere si Filozofie la Universitatea din Iasi.
1950, 28 februarie – A fost ales de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la propunerea patriarhului Justinian, episcop-vicar al Patriarhiei, cu titlul de Botosaneanul.
1950, 5 martie – A fost hirotonit in treapta arhieriei, in Catedrala Sfantul Spiridon-Nou din Bucuresti, de catre patriarhul Justinian, mitropolitul Firmilian al Olteniei si episcopul Chesarie al Dunarii de Jos.
1950-1954 – A functionat ca Rector al Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucuresti, avand in acelasi timp si atributiile de Secretar al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si de Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor.
1962, 28 iulie – A fost ales de catre Colegiul Electoral Bisericesc in postul de Episcop al Aradului, a avut sub jurisdictie Vicariatul de la Gyula si doua protopopiate din Banatul Sarbesc.
1963, aprilie – Congresul Episcopiei Ortodoxe Romane din America l-a ales in postul de Episcop de Detroit, S.U.A., iar Sfantul Sinod a aprobat alegerea si i-a acordat rangul de Arhiepiscop. Din cauza neacordarii vizei, n-a putut lua in primire conducerea efectiva a Episcopiei Ortodoxe Romane din Statele Unite ale Americii si Canada.
1969-1970 – A suplinit Episcopia Oradiei.
1973, 28 ianuarie – A fost ales, de catre Colegiul Electoral Bisericesc, Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei si instalat de patriarhul Justinian, duminica, 25 februarie 1973.
1977, 25 septembrie – A fost ales de Colegiul Electoral Bisericesc in postul de Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Sucevei. A fost instalat duminica, 12 octombrie 1977.
1980 iulie – 1882 ianuarie – A suplinit postul de Arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Transilvaniei.
1986, 31 iulie – 9 ianuarie – A suplinit postul de Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei si Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.
1986, 9 noiembrie – Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales in demnitatea de Patriarh. A fost instalat in Catedrala Sfintei Patriarhii de catre mitropolitii tarii, in prezenta patriarhilor Ierusalimului si Bulgariei, a reprezentantilor tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericilor Protestante si a reprezentantilor forurilor de Stat, la 16 noiembrie 1986.
1991, 11 iulie – Premiul Timotei Cipariu al Academiei Romane pentru stradania de reeditare a Bibliei de la Bucuresti (1688).
1995 – Doctor Honoris Causa al Universitatii din Oradea (4 iunie) si al Universitatii din Bucuresti (26 octombrie).
1999, decembrie – Membru de onoare al Academiei Romane.
2000, 12 octombrie – Doctor Honoris Causa al Universitatii Dunarea de Jos.
2000, 7 noiembrie – Doctor Honoris Causa al Universitatii Catolice din Lublin, Polonia.
COMUNICAT DE PRESĂ
Părintele Patriarh Teoctist a trecut la cele veşnice
Cu profundă durere, Biroul de Presă al Patriarhiei Române anunţă trecerea la Domnul a celui ce a fost Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Cezareei Capadociei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Părinte Teoctist Arăpaşu.
Născut pe plaiuri botoşănene, atras de la o vârstă fragedă de viaţa monahală, Părintele Patriarh Teoctist a urcat treptele ierarhiei bisericeşti începând din anii 1940. Vrednic ucenic al Patriarhului Justinian Marina, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist s-a dovedit a fi un slujitor de nădejde în ogorul Domnului şi în activitatea sa de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române.
Păstorind Biserica împreună cu ceilalţi înalţi ierarhi, în vremuri de prigoană a credinţei creştine, a ştiut, prin Harul Sfântului Duh, să conducă corabia Bisericii în misiunea încredinţată ei de Mântuitorul Iisus Hristos.
În aceste momente de durere, suflarea ortodoxă românească se roagă Bunului Dumnezeu să aşeze sufletul Prea Fericirii Sale în corturile drepţilor, în sânul lui Avraam să-l odihnească şi cu drepţii să-l numere.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHEI ROMÂNE
Biografie:
1915, 7 februarie – Este nascut in satul Tocileni, judetul Botosani, din parintii Dumitru si Marghioala Arapasu, ca al zecelea din cei unsprezece copii ai acestora. A primit la botez numele de Toader.
1921-1927 – A urmat scoala primara din satul natal.
1928 – A intrat, ca frate, la Schitul Sihastria Voronei, judetul Botosani, apartinand de Manastirea Vorona din acelasi judet.
1931, 14 septembrie – Este primit in randul fratilor – elevi la Seminarul monahal din Manastirea Neamt.
1932-1940 – Urmeaza cursurile Seminarului Teologic special pentru monahi din Manastirea Cernica, de langa Bucuresti (director fiind Chesarie Paunescu, viitorul episcop al Dunarii de Jos), obtinand Diploma de seminar.
1935, 6 august – A depus voturile monahale la Manastirea Bistrita-Neamt, primind numele de Teoctist.
1937, 4 ianuarie – Mitropolitul Pimen al Moldovei aproba hirotonia monahului Teoctist in treapta de ierodiacon. A fost hirotonit de arhiereul Ilarion Bacaoanul, in biserica Precista din Roman, pe seama Manastirii Bistrita.
1940-1944 – A urmat cursurile Facultatii de Teologie a Universitatii din Bucuresti. In aceasta perioada a fost randuit, de patriarhul Nicodim, in diferite ascultari la birourile Arhiepiscopiei Bucurestilor, si apoi in postul de diacon la Catedrala Sfintei Patriarhii.
1945 – A fost proclamat licentiat in Teologie, primind calificativul Magna cum laude pentru lucrarea sustinuta in cadrul Catedrei de Liturgica, sub conducerea Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu.
1945, 1 martie – La cererea sa, a fost transferat in postul de preot la Catedrala mitropolitana din Iasi, de catre mitropolitul Irineu Mihalcescu.
1945, 25 martie – A fost hirotonit ieromonah de Prea Sfintitul Valeriu Botosaneanul (Moglan), arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei.
1946-1950 – La Iasi, a indeplinit, pe rand, functiile de mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane, exarh al manastirilor, iar din anul 1948, a ocupat postul de vicar administrativ al Mitropoliei, fiind ridicat la rangul de arhimandrit (1946).
1946-1947 – A urmat cursurile Facultatii de Litere si Filozofie la Universitatea din Iasi.
1950, 28 februarie – A fost ales de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la propunerea patriarhului Justinian, episcop-vicar al Patriarhiei, cu titlul de Botosaneanul.
1950, 5 martie – A fost hirotonit in treapta arhieriei, in Catedrala Sfantul Spiridon-Nou din Bucuresti, de catre patriarhul Justinian, mitropolitul Firmilian al Olteniei si episcopul Chesarie al Dunarii de Jos.
1950-1954 – A functionat ca Rector al Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucuresti, avand in acelasi timp si atributiile de Secretar al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si de Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor.
1962, 28 iulie – A fost ales de catre Colegiul Electoral Bisericesc in postul de Episcop al Aradului, a avut sub jurisdictie Vicariatul de la Gyula si doua protopopiate din Banatul Sarbesc.
1963, aprilie – Congresul Episcopiei Ortodoxe Romane din America l-a ales in postul de Episcop de Detroit, S.U.A., iar Sfantul Sinod a aprobat alegerea si i-a acordat rangul de Arhiepiscop. Din cauza neacordarii vizei, n-a putut lua in primire conducerea efectiva a Episcopiei Ortodoxe Romane din Statele Unite ale Americii si Canada.
1969-1970 – A suplinit Episcopia Oradiei.
1973, 28 ianuarie – A fost ales, de catre Colegiul Electoral Bisericesc, Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei si instalat de patriarhul Justinian, duminica, 25 februarie 1973.
1977, 25 septembrie – A fost ales de Colegiul Electoral Bisericesc in postul de Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Sucevei. A fost instalat duminica, 12 octombrie 1977.
1980 iulie – 1882 ianuarie – A suplinit postul de Arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Transilvaniei.
1986, 31 iulie – 9 ianuarie – A suplinit postul de Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei si Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.
1986, 9 noiembrie – Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales in demnitatea de Patriarh. A fost instalat in Catedrala Sfintei Patriarhii de catre mitropolitii tarii, in prezenta patriarhilor Ierusalimului si Bulgariei, a reprezentantilor tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericilor Protestante si a reprezentantilor forurilor de Stat, la 16 noiembrie 1986.
1991, 11 iulie – Premiul Timotei Cipariu al Academiei Romane pentru stradania de reeditare a Bibliei de la Bucuresti (1688).
1995 – Doctor Honoris Causa al Universitatii din Oradea (4 iunie) si al Universitatii din Bucuresti (26 octombrie).
1999, decembrie – Membru de onoare al Academiei Romane.
2000, 12 octombrie – Doctor Honoris Causa al Universitatii Dunarea de Jos.
2000, 7 noiembrie – Doctor Honoris Causa al Universitatii Catolice din Lublin, Polonia.
joi, 2 august 2007
Culisele luptei pentru scaunul de Patriarh
Presa de la Bucuresti scrie dar nu stie foarte multe detalii ale luptei pentru Putere care se dau pentru scaunul de Patriarh. Evenimentul Zilei, de exemplu, scria miercuri despre faptul ca Daniel al Moldovei ar avea un avantaj fata de Teofan al Olteniei prezentand si voturile pentru cei doi. O greseala epocala este insa prezentata. Laurentiu Streza, Mitropolitul sudului Ardealului, este trecut la "nehotariti" cu toate ca cei initiati in culisele BOR stiu ca acesta a ajuns in acest post in dauna Episcopului Andrei de Alba Iulia tocmai datorita sprijinului lui Daniel. De fapt, atunci a avut prima loc prima infruntare fatisa intre cele doua tabere din BOR, Anania revoltandu-se in Sfantul Sinod. Prima condusa de Daniel, a doua de Bartolomeu Anania (foto), cel care apoi a rupt Mitropolia Ardealului pentru a avera propria sa jucarie la Cluj.Siteurile si blogurile apropiatilor lui Anania sunt pline de scenarii anti Daniel si "unealta" sa Streza, care fie vorba intre noi este un personaj dubios- a nu se uita plecaciunile baloase din ultimul timp in fata lui Gigi Becali. De fapt, batalia se da acum intre tabara lui Daniel, sustinut de nume importante din BOR, si gruparea lui Bartolomeu Anania, national extremista de sorginte legionara cu coloratura rosie. Atat Daniel, cat si Teofan, asa cum scriam acum cateva zile, informatie preluata apoi si de Dan Andronic, au pete la dosar. Ambii au avut lungi stagii in Occident in anii 80 si apoi "plantati" in functii-cheie la Patriarhie. Apoi, cei doi au avut cariere fulminante. Greu de crezut ca "stagiile" lor in Vest nu au avut de-a face cu CIE-DIE-SIE. De aceea toata lumea asteapta acum ca lupta sa se dea cu dosarele pe masa. Cert este ca gruparea lui Daniel pare mai orientata spre Vest, spre ecumenism. Aripa lui Anania este conservatoare, anticatolica si antieuropeana. Ramane de vazut daca aceasta lupta nu va duce si la scindarea BOR. Anania a dovedit ca poate face ce vrea in BOR. El are ascendentul ca a fost alaturi de Teoctist din anii 40, in vremea in care ambii erau camarazi in Miscarea legionara si fugareau evrei la Cluj sau la Iasi.Ca in mai toata Romania lupta intre reformatori si conservatori in BOR se da tot intre structurile Securitatii. Unele mai "luminate", altele mai "intunecate". Tare ma tem ca din toata aceasta lupta de culise va pierde in primul rand Biserica. Mi se pare oricum strigator la cer ca la 17 ani de la caderea oficiala a comunismului un personaj foarte dubios ca Bartolomeu Anania sa faca inca jocurile in Biserica. Tortionar in inchisorile comuniste, agent al Securitatii, nationalist-extremist, acesta isi are locul numai la groapa de gunoi a istoriei. Cat despre celelalte personaje implicate enuntul facut nu lasa loc decat la o concluzie: Biserica noastra stramoseasca se afla in continuare sub zodia Securitatii.Iar acum avem de-a face cu o lupta intre perestroika si comunistii pur sange. Oricum in toata aceasta lupta rolul hotarator il vor avea laicii care vor vota, asa cum scrie joi Jurnalul National. Despre "calitatatile" acestora ati putut citi prin presa. Unii, foarte putini au treaba cu subiectul, ceilalti nu au nici in clan nici in maneca dar vor stii cu cine sa voteze. Ramane de vazut daca Bartolomeu Anania, sustinut de Traian Basescu, va reusi sa isi faca jocurile si de data aceasta. Oricum este paradoxal cum un presedinte care declara ca condamna comunismul il sustine pe acest Hitler-Stalin in sutana, care cum spuneam este o rusine a Bisericii noastre. i
Posted by Andrei Bădin
Presa de la Bucuresti scrie dar nu stie foarte multe detalii ale luptei pentru Putere care se dau pentru scaunul de Patriarh. Evenimentul Zilei, de exemplu, scria miercuri despre faptul ca Daniel al Moldovei ar avea un avantaj fata de Teofan al Olteniei prezentand si voturile pentru cei doi. O greseala epocala este insa prezentata. Laurentiu Streza, Mitropolitul sudului Ardealului, este trecut la "nehotariti" cu toate ca cei initiati in culisele BOR stiu ca acesta a ajuns in acest post in dauna Episcopului Andrei de Alba Iulia tocmai datorita sprijinului lui Daniel. De fapt, atunci a avut prima loc prima infruntare fatisa intre cele doua tabere din BOR, Anania revoltandu-se in Sfantul Sinod. Prima condusa de Daniel, a doua de Bartolomeu Anania (foto), cel care apoi a rupt Mitropolia Ardealului pentru a avera propria sa jucarie la Cluj.Siteurile si blogurile apropiatilor lui Anania sunt pline de scenarii anti Daniel si "unealta" sa Streza, care fie vorba intre noi este un personaj dubios- a nu se uita plecaciunile baloase din ultimul timp in fata lui Gigi Becali. De fapt, batalia se da acum intre tabara lui Daniel, sustinut de nume importante din BOR, si gruparea lui Bartolomeu Anania, national extremista de sorginte legionara cu coloratura rosie. Atat Daniel, cat si Teofan, asa cum scriam acum cateva zile, informatie preluata apoi si de Dan Andronic, au pete la dosar. Ambii au avut lungi stagii in Occident in anii 80 si apoi "plantati" in functii-cheie la Patriarhie. Apoi, cei doi au avut cariere fulminante. Greu de crezut ca "stagiile" lor in Vest nu au avut de-a face cu CIE-DIE-SIE. De aceea toata lumea asteapta acum ca lupta sa se dea cu dosarele pe masa. Cert este ca gruparea lui Daniel pare mai orientata spre Vest, spre ecumenism. Aripa lui Anania este conservatoare, anticatolica si antieuropeana. Ramane de vazut daca aceasta lupta nu va duce si la scindarea BOR. Anania a dovedit ca poate face ce vrea in BOR. El are ascendentul ca a fost alaturi de Teoctist din anii 40, in vremea in care ambii erau camarazi in Miscarea legionara si fugareau evrei la Cluj sau la Iasi.Ca in mai toata Romania lupta intre reformatori si conservatori in BOR se da tot intre structurile Securitatii. Unele mai "luminate", altele mai "intunecate". Tare ma tem ca din toata aceasta lupta de culise va pierde in primul rand Biserica. Mi se pare oricum strigator la cer ca la 17 ani de la caderea oficiala a comunismului un personaj foarte dubios ca Bartolomeu Anania sa faca inca jocurile in Biserica. Tortionar in inchisorile comuniste, agent al Securitatii, nationalist-extremist, acesta isi are locul numai la groapa de gunoi a istoriei. Cat despre celelalte personaje implicate enuntul facut nu lasa loc decat la o concluzie: Biserica noastra stramoseasca se afla in continuare sub zodia Securitatii.Iar acum avem de-a face cu o lupta intre perestroika si comunistii pur sange. Oricum in toata aceasta lupta rolul hotarator il vor avea laicii care vor vota, asa cum scrie joi Jurnalul National. Despre "calitatatile" acestora ati putut citi prin presa. Unii, foarte putini au treaba cu subiectul, ceilalti nu au nici in clan nici in maneca dar vor stii cu cine sa voteze. Ramane de vazut daca Bartolomeu Anania, sustinut de Traian Basescu, va reusi sa isi faca jocurile si de data aceasta. Oricum este paradoxal cum un presedinte care declara ca condamna comunismul il sustine pe acest Hitler-Stalin in sutana, care cum spuneam este o rusine a Bisericii noastre. i
Posted by Andrei Bădin
miercuri, 20 iunie 2007
Geneza,
Eu văd Planeta Pământ
Cum era la început
Goală.
Apoi Dumnezeu a găsit-o tristă
Şi a plămădit
Un El şi o Ea
Adam şi Eva.
Şi cei doi s-au iubit
Şi astfel
Au populat Planeta Pămînt
Cu un alt El şi o altă Ea…
Şi tot aşa.
Oare au păcătuit?
Astăzi planeta pământ e grea
De El şi de Ea
Ş-apar mereu
Câte un El , câte o Ea
Până când
Dumnezeu se va supăra
Şi o va scutura
De toţi Ei şi de toate Ele
Iar atunci când Ei şi Ele vor cădea
În Univers
Vor da naştere la câte o stea
Şi iar fiecare stea
Se va popula cu El şi Ea
Şi tot aşa…
Cum era la început
Goală.
Apoi Dumnezeu a găsit-o tristă
Şi a plămădit
Un El şi o Ea
Adam şi Eva.
Şi cei doi s-au iubit
Şi astfel
Au populat Planeta Pămînt
Cu un alt El şi o altă Ea…
Şi tot aşa.
Oare au păcătuit?
Astăzi planeta pământ e grea
De El şi de Ea
Ş-apar mereu
Câte un El , câte o Ea
Până când
Dumnezeu se va supăra
Şi o va scutura
De toţi Ei şi de toate Ele
Iar atunci când Ei şi Ele vor cădea
În Univers
Vor da naştere la câte o stea
Şi iar fiecare stea
Se va popula cu El şi Ea
Şi tot aşa…
In cautarea invataturii strabune,
Invatatura care urmeaza sa v-o prezint este veche de cel putin trei mii de ani. Ea reprezinta partea feminina a invataturilor lui Merkavah—sau Mer-Ka-Ba—despre Corpul de Lumina omenesc.
In acest articol, pe care-l veti primi, nu va fi doar teorie, ci in realitate reprezinta metodele pe care le puteti folosi cand incepeti in a va vindeca propria durere si exemplele negative. Metodele pe care Catherine Shainberg le imparte cu noi, sunt aceleasi cu cele folosite in antichitate. Ele erau o parte din antrenamentul care era pregatit pentru Cei Antici in vederea unei experiente directe a realitatilor inter-dimensionale si a lumii Luminii-- o lume pe care acum, ne-o amintim doar in vise.
Profesorul personal a Dr. Shainberg, Madame Colette Aboulker- Muscat, traieste in Ierusalim si este cea mai in varsta profesoara in viata, a acestei traditii.
Suntem incantati ca putem sa va impartasim aceasta experienta, care aproape ca se pierduse. Fusesem orbiti de ea prin stralucirea semnificatiilor, orientarii partii stangi al creierului. Acum, amintirea ei ar putea permite lumii, sa observe din nou intr-un fel pe deplin echilibrat.
- Drunvalo
Comorile Ascunse ale Reveriei
de Catherine Shainberg , PhD
Salasluim in corpul nostru, dar adesea uitam cat de legati de trup , suntem. Ne comportam ca si cum trupul nostru ar fi o fiinta straina, inaccesibila la dialog, care ar trebui luata aiurea- ca pe un obiect - ca sa fie intepenita. Noi experimentam surplusul obisnuit al senzatiilor, emotiilor, sentimentelor si chiar durerilor—chiar se pare ca noi nu intelegem posibilitatea, de a putea afecta direct si puternic, sanatatea propriului nostru corp.
In schimb, ne incredintam puterea, medicamentelor si pilulelor, sau doctorului, terapeutului, chirurgului, farmacistului, vindecatorului, sau chiar prietenilor nostrii. Si adesea chiar o facem fara a ne intreba ,” Oare nu ma pot vindeca singur?”
Comoara este in Reveria Noastra
Cand vorbim despre corpul nostru sau pur si simplu, ii vorbim , este cel mai bine, s-o facem cu ajutorul imaginilor. Deoarece , imaginile sunt un limbaj pe care corpul nostru il intelege mult mai bine decat cel al cuvintelor. Pentru a ilustra mai bine cele spuse, permiteti-mi sa va spun o poveste :
A fost odata ca niciodata, un Evreu pe nume Eizik care traia in Cracovia, fiul lui Yekel. Impovarat de datorii si sustinatorul unei mari familii, Eizik tanjea dupa ceva sau cineva care sa-i mai ia din aceste poveri. Dar se parea ca nimic nu se intrezarea.
Intr-o noapte, Eizik a avut un vis ciudat. S-a vazut in Praga, capitala indepartata, stand sub un pod care trecea peste Raul Vitava, chiar langa palatul regelui. ”Sapa” s-a auzit o voce in urechea sa. “ Chiar in acest loc este ingropata o comoara. Toate problemele iti vor fi rezolvate.” Dar cand s-a trezit, Eizik a considerat visul doar ca pe o plasmuire a imaginatiei sale. S-a simtit fie ca nu avea puterea necesara, fie ca resursele pentru a calatori erau atat de departe.
Dar visul nu-i dadea pace. Noapte dupa noapte, avea acelasi vis.
In cele din urma, Eizik si-a dat seama ca nu va avea pace, pana cand nu va calatori in indepartata Praga ca sa-i verifice adevarul.
Dupa ce a ajuns in capitala, extenuat si flamand, Eizik s-a dus direct la palatul regelui. Acolo, a recunoscut podul din visul sau, chiar locul pe care-l vazuse. Dar podul era pazit de soldati. Cum putea el sa se apropie?
S-a hotarat sa spuna adevarul. Si, dupa cum va puteti imagina, reveriile lui Eizik au provocat soldatilor rasete si sicanari.” In ceea ce ma priveste,” a spus unul dintre ei, “am visat ca era o comoara ingropata in Cracovia, sub cos, in casa evreului Eizik. Si te las chiar acum s-o iei”
Auzind aceste cuvinte, Eizik a avut deodata o revelatie. S-a intors grabit la Cracovia, a indepartat pietrele cosului sau, si, ia te uita..! acolo era comoara.
Primul si cel mai evident mesaj al acestei faimoase povestiri Hasidiace,este ca in interiorul nostru exista aceasta comoara, fara a o cauta intodeauna.Dar de putine ori ne dam seama sau intelegem, ca in visul nostru exista acea comoara.
Dar daca largim morala povestirii, putem vedea , ca ni se spune ca, insasi in vis se afla raspunsul la problemele noastre. In aceasta povestire, visul este bagheta magica care ne imprastie norii, ne deschide usile inchise, ne misca muntii,curata panzele de paianjeni si oglinzile prafuite, si dezvaluie comoara ascunsa din interiorul fiecaruia din noi.
Este adevarat? Ne putem oare folosi visele pentru a ne curata corpurile noastre fizice,mentale, emotionale si spirituale?Ca sa raspundem acestei intrebari, trebuie sa punem o alta intrebare: “Ce este visul?”
Cele doua parti contradictorii ale creierului
Avem doar un singur corp, dar avem doua maini, doua picioare, doi ochi si doua emisfere cerebrale. Fara aceste “ duble”nu am putea obtine acea intensitate a echilibrului. Din pacate, totusi, o parte a mintii noastre si a corpului nostru, adesea va deveni atrofiata, in felul acesta slabind si subminand cealalta parte. De exemplu, daca mana dreapta este folosita prea frecvent, simetria naturala a pozitiei corpului va incepe sa fie in dezechilibru.
Cele doua emisfere( pentru a simplifica aceasta problema, le vom numi creierul stang si drept) in realitate nu au convietuit alaturi, in armonie. Partea stanga a creierului ne-a dominat felul de a gandi, incepand cu aparitia Iluminarii Stiintifice. Se ocupa cu logica, limbajul, notiuni abstracte, matematica, fizica, rezolvarea problemelor. Gandirea sa este consecventa, liniara, rationala si obiectiva. Progresul ei depinde de legile cauzei si efectului. Partea stanga a creierului tinde sa subaprecieze si sa deprecieze partea dreapta, subiectiva.
Din contra, partea dreapta a creierului este esentialmente implicata cu corpul si toate manifestarile sale ajutatoare, senzatiile si emotiile. Partea dreapta a creierului interpreteaza expresiile fetei si miscarile corpului. Ea descifreaza, cu viteza luminii, semnalele complexe, reconstruindu- le pentru obtinerea cunoasterii. Astfel, de exemplu, nu numai partea dreapta prezinta infatisarea altor oameni si starea de bine, dar si face o evaluare mai adanca a sferei lor emotionale.
Partea dreapta a creierului functioneaza instantaneu, holistic si intuitiv. Limba engleza o spune atat de convenabil, noi suntem ”in-formati” de catre partea dreapta a creierului, care culege tiparul, aspectul si formele interdependente. Astfel, cilii mirosului nostru sunt “ in–formati” de catre forma moleculelor care plutesc spre nasurile noastre. Urechile ne sunt impregnate de valurile de sunete, de ochi, cu lungimea de unda a radiatiei electromagnetice.
Partea dreapta a creierului nu doar primeste, ci si raspunde la lumea exterioara si la fluctuatiile interioare corpurilor noastre. Face aceste lucruri, prin aducerea gruparii de modele, prin forma si miscare, in constiinta noastra. Zi si noapte, partea noastra dreapta vegheaza.
Atunci, de ce ne subestimam partile noastre gemene ?Daca suntem dreptaci, ne-am gandit vreodata sa ne taiem bratul stang, numai pentru ca nu ne este la fel folositor ? Cine este acela care ne spune ca partea noastra dreapta nu e folositoare ?
Desigur ca raspunsul este dat de catre partea stanga a creierului! Supunand atentiei noastre, partea stanga refuza sa renunte la prerogativele ei. Ne spune ca perceptiile partii drepte sunt doar vise si ca visele sunt simple fantezii. Dar. oare. asa este ?
Visarea si imaginatia
Inainte de a continua sa descriem puterile uitate ale visarii, trebuie sa risipim notiunea ca visarea si imaginatia sunt unul si acelasi lucru. Partea stanga a creierului, fiind dornica, agresiva si competitiva, isi stabileste teluri de care incepe sa-si dea seama. Imaginatia este specifica partii stangi a creierului, de a ne rastalmaci adevaratele vise, spre propriile ei scopuri.
De exemplu, am putea avea o fantezie, aceea ca seful nostru este concediat, deoarece a furat banii companiei, si, colac peste pupaza, ne oferim sa-l angajam! Imaginatia ne ajuta. Revendicarile, asteptarile, dorintele, dorintele noastre arzatoare si resentimentele coloreaza imaginatia si rezultatul ei.
Visarea adevarata este libera de o asemenea intelegere tainica. In schimb, ea raspunde jucaus, asa cum o face un copil. Prezentata cu prefacatorie , ea va scoate limba. Prezentata ca pe o femeie frumoasa, se va lumina, cu un miros fermecator sau o imagine minunata.
Visarea raspunde la ceea ce percepe, nu intr-o maniera simplista, nici nebuneasca, ci intr-o maniera directa, spontana si creativa.
Vom numi aceasta visare impresionabila “Imaginatia Activa”.
“ Alimentele Naturale”ale inrudirii
Imaginati-va un bebelus, la o varsta frageda, lipsit de mama sa. Plange incontinuu—si continua sa planga si cand este adult.
Cu ce-l hranim?Cuvinte. “Leacul cuvintelor”. Din pacate, leacul cuvintelor atinge numai mintea. Cuvintele nu pot afecta sarmanul corp, care inca tanjeste dupa atingerea blanda a mainilor mamei, care mangaie, dupa dulcele sunet al alintarilor ei, dupa luminozitatea ochilor si zambetului ei.
Cuvintele pot doar invalui mai sigur corpul care suferadin cauza acestei regretabile pierderi.Ele insa nu pot vindeca corpul de foamea sa. Numai prin “in-formarea”partii drepte a creierului—hranind- o si folosind Imaginatia Activa, experientele traite, relatiile reunite, sustinerea ei la nevoile disperate — numai in acest fel i se poate adresa lipsa unui model. Informand partea dreapta prin Imaginatie Activa, infatisarile deformate, modelate printr-o lipsa timpurie, pot fi deslusite si reconfigurate.
Cum putem noi in-forma partea dreapta a creierului, prin Imaginatia Activa?
Cum functioneaza aceasta, de fapt?
Mai intai, prin terapeut sau alt vindecator, instantaneu, partea dreapta culege sunetul urechii care asculta, privirea ochilor iubitori, sentimentul mainii care mangaie corpul, sau chiar imediata apropriere. Jumatate din munca de vindecare este facuta de catre prezenta grijulie, atenta sau de atingere.
Chiar si la distanta, aceasta parte dreapta este bobinata ca un aparat de radio, culegand grijuliu formele acestor frecvente . Experimentam acest fenomen in viata de zi cu zi, cand ne gandim la cineva, descoperind apoi ca, in urmatoarea ora sau zi, acea persoana ne va chema. Viziunea fetei acelei persoane si emotia generata din partea noastra dreapta, trimite un semnal localizat celeilalte persoane, in aceeasi maniera in care o statie radio va produce sunete specifice si apoi urmand primirea continutului. Rezonanta cu gandul subtil si sentimentul, este amprenta partii drepte a creierului.
Amprenta personala la durerile noastre
Datorita abilitatii partii drepte a creierului de a culege hrana descrisa mai sus, nu avem nevoie sa asteptam pentru a ne hrani cu alimentul sanatos al inrudirii! Cand ceilalti se ocupa de noi, ne pot stimula receptivitatea. Dar ne putem ajuta singuri in acelasi fel. De fapt, fiind mereu in corpurile noastre, o putem face mult mai puternic decat oricare altcineva. Tot ceea ce se intampla, este schimbarea simturilor noastre interioare pentru a asculta ce nevoi avem.
De unde sa incepem? Sa incepem cu corpurile noastre. La inceput, incepem aceasta remodelare a configuratiilor lipsei, ascultand durerile corpului nostru si problemele lui. Cand ne contractam de durere, incarcand sa ne distantam de ea, ne hranim modelul lipsei. Cand ne oprim impulsul natural de a fugi iar in schimbul lui, sa incepem sa ne hranim partea dreapta a creierului cu experinte, energii subtile, cautand sa ne hranim corpul, atunci ne putem inlocui modelele negative si putem crea vindecarea.
Iata cum putem sa facem acest lucru :
Ingrijirea Durerilor
Inchideti ochii, respirati incet de trei ori, numarand de la trei inapoi spre unu. Vedeti cifra “unu”, inalta, curata si foarte luminoasa.
Acum, privind in interior corpului vostru, permiteti sa coborati cu privirea interioara inspre locul dureros. Permiteti sa fiti in-formati de durere: Cum arata ea? Ce culoare are? Are miros? Are ea o textura sau sunet? Este ea fierbinte sau rece? Luminoasa sau intunecata? Umeda sau uscata? Descrieti orice “vedeti” referitor la durere.
Pe masura ce faceti acest lucru, veti fi indemnati sa faceti ceva in sensul a ceace “vedeti”. De exemplu, sa ne imaginam ca ati fost in–formati ca exista o mica fractura la un os. Cum v-ati putea descurca cu acest lucru? Raspunsul se gaseste numai din propriile voastre impusuri interioare. La fel cum ati facut cand erati copil, va jucati.. Improvizati. De exemplu, ati putea avea ideea de a umple fisura cu o raza de soare. Sau ati putea avea impulsul de a o lipi cu o pasta alba de lipit. Gasiti-va propriile voastre idei. Veti gasi o imagine interioara a locului fracturii si ii veti raspunde oferindu-i una dintre imaginile pe care vi le-am dat mai inainte.
Astfel, va alimentati partea dreapta a creierului. Prin caile neuronale, acest nou mesaj este transmis osului. Osul vostru, potrivit in-formatiei, grabeste vindecarea.
Va rog, nu credeti ca va spun! Ci doar testati. Cuvintele nu pot in-forma. Numai imaginile percepute, pe deplin experimentate, si intruchipate, pot face acest lucru. Data viitoare cand experimentati durerea, folositi-va imaginatia activa pentru a va vindeca.
A rectiona la In-formatia interioara
Durerea nu este singura cale de a accesa partea dreapta acreierului. Relaxarea ofera, in egala masura, o in-formare fascinanta. De exemplu, cand atipiti dar inca nu sunteti adormiti, puteti fi invadati brusc de noi senzatii, de culori vii, lumini,si imagini ciudate, sau juxtapunere de imagini. Aceste imagini (numite hipnotice) dezvaluie contururile partii voastre drepte a creierului. Cand adormiti cu stimuli exteriori redusi sau indepartati, in timpul somnului, suprafetele partii drepte sunt ca si o insula scufundata in oceanul uitarii.
Visele voastre va prezinta din nou un fel de puzzle neterminat, la care ii puteti adauga doar piesele voastre proprii. De exemplu, visul in care ati fost spulberati de catre un torent care inghite tot. Va treziti cu un sentiment de teama. Dar dupa ce il analizati, veti recunoaste ca viata va este prea ocupata, asa incat nu mai puteti sa o controlati. In acest caz, ce putem face? Telefonati imediat unui terapeut? Este posibil . Dar poate ca este mai bine sa va asezati, sa inchideti ochii si sa va intoarceti la vis. Aceasta metoda pentru tratarea fricii este mult mai rapida si mai ieftina si va elibereaza si de grija de a fi responsabili si independenti.
Iata cum veti proceda :
Aveti grija de visul vostru
Inchideti ochii, respirati de trei ori, numarand de la 3 la 1. Vizualizati- l pe »1 » inalt, curat si foarte luminos.
Acum, intoarceti-va la vis. Vizualizati- va ca fiind maturati de catre un torent devastator. Ce faceti pentru a scapa de el? Puteti, de exemplu, sa va relaxati complet, lasaandu-l sa plece si lasandu-va purtati de apele furtunoase. Curand, veti dobandi calmul. Sau puteti sa va apucati de o ramura joasa si sa va ridicati deasupra apelor care curg. Sau, pur si simplu, puteti sa va hotarati sa patrundeti in strafundul torentului si sa va odihniti acolo, devenind apa, apoi sa va ridicati si sa va dati seama ca apele au devenit calme. Priviti cum iesiti la suprafata. Cand simtiti ca miscarea s-a implinit, respirati si deschideti ochii.
Asadar, chiar aveti mai multe optiuni. Dar va rog sa va amintiti acest lucru: Cand re-intrati in vis, numai una dintre aceste optiuni va reveni. Imaginea visului si acea optiune, servesc atat pentru diagnosticare, cat si pentru vindecare. Gasiti rezolvarea problemei dificile, prin derularea activa a visului vostru, iar in acest proces va in-formati corpul de reducerea furtunii fizice, emotionale sau mentale. Astfel, ati participat chiar la propria voastra vindecare.
Dialogand cu partea dreapta a creierului vostru
Veti fi multumiti doar cu reactia la o durere sau la vis? Ce ati spune de dialogul direct cu partea voastra dreapta a creierului? Stiti acum ca este necesar sa tineti cont de faptul ca trebuie sa redeveniti sanatosi si apoi sa continuati sa fiti sanatosi. Oare,nu sunteti tentati sa descoperiti ce comoara este ingropata sub semineul vostru emotional? Sa indepartati pietrele care au tintuit-o si au ascuns-o de priviri? Sa va scufundati nestingheriti in acest loc si s-o deschideti?
Astfel incat, trebuie sa actionati. Trebuie sa puneti o intrebare, asteptand ca raspunsul sa va parvina — nu in cuvinte, ci in experienta a totcuprinzatoare a sunetului inconjurator din 3-D.Partea dreapta a creierului vostru este asemanatoare unui copil bine crecut. Cu cat indrazniti mai mult sa-i puneti intrebari, cu atat le aveti mai repede, iar el devine mai activ, mai vital. Curand este multumit manifestandu- si abundenta. Copilul vostru interior care plange si care devine un adult trist, deodata se simte puternic.
Acordandu-va atentie, sunteti hraniti, imbogatiti, miscati si transformati. Vechea configuratie a pierderii si impovararii dispare, schimbandu-se si trece in taramul fagaduintei, unde curge lapte si miere. Abundenta, bogatia, creativitatea, veselia, iluminarea fiintei, iubirea, frumusetea, gratia — toate izbucnesc din acel taram al fagaduintei. Pentru a-l accesa, trebuie doar sa folositi aceasta informatie:
In dialog cu Lumea Voastra de Vis
Inchideti ochii. Respirati de trei ori, numarand de la trei la unu. Vedeti-l pe « 1 », inalt, curat si foarte stralucitor.
Imaginati-va ca stati pe o pajiste si priviti cerul senin. Intinzandu-va bratele in sus spre soare si prinzand o raza de lumina, folositi aceasta raza de lumina pentru a desena un cerc de lumina in partea dreapta a cerului.
Respirati si lasati-va bratele in jos.
Priviti la cercul de lumina si vedeti lucrurile de care va mirati ca au aparut acolo. Cand le vedeti, reactionati direct la ele, daca este necesar. Sau altfel, daca imaginea va satisface si sunteti multumiti de ea, respirati si deschideti ochii.
Sunt o multime de cai de patrundere, in Sursa de imagini. Indiciile referitoare la cum poate fi facut acest lucru pot fi gasite, tranformandu- va intr-un poet. Poetul locuieste intr-un taram aflat intre cuvinte si imagine. El zdruncina felul nostru de a vedea lucrurile, prin juxtapunerea sau o anumita asezare a imaginilor, a efectelor neasteptate si paradoxale, a schimburilor acute directionale. Sunt configuratii pline de sensibilitate si altele noi se configureaza. Puteti invata din abundenta maiestriei unui poet.
Amintiti-va ca partea stanga a creierului vostru vrea sa renunte la orice tocmai ati invatat. Din contra, partea dreapta a creierului tinde spre insusirea stilului, imaginii, atingerii, sunetului, mirosului si gustului.
Va hraniti copilul interior flamand cu alimente sanatoase ale imaginatiei voastre ? Daca o faceti, nu numai ca va veti vindeca voi insiva, dar va veti si impinge in aventuri noi si excitante. Asemanator lui Eizik din Cracovia, prin participarea activa la propriul vostru vis, veti putea descoperi comoara ingropata in inima voastra. In interior se afla propria voastra sanatate obtinuta la nastere, abundenta, fericirea si o viata echilibrata.
In acest articol, pe care-l veti primi, nu va fi doar teorie, ci in realitate reprezinta metodele pe care le puteti folosi cand incepeti in a va vindeca propria durere si exemplele negative. Metodele pe care Catherine Shainberg le imparte cu noi, sunt aceleasi cu cele folosite in antichitate. Ele erau o parte din antrenamentul care era pregatit pentru Cei Antici in vederea unei experiente directe a realitatilor inter-dimensionale si a lumii Luminii-- o lume pe care acum, ne-o amintim doar in vise.
Profesorul personal a Dr. Shainberg, Madame Colette Aboulker- Muscat, traieste in Ierusalim si este cea mai in varsta profesoara in viata, a acestei traditii.
Suntem incantati ca putem sa va impartasim aceasta experienta, care aproape ca se pierduse. Fusesem orbiti de ea prin stralucirea semnificatiilor, orientarii partii stangi al creierului. Acum, amintirea ei ar putea permite lumii, sa observe din nou intr-un fel pe deplin echilibrat.
- Drunvalo
Comorile Ascunse ale Reveriei
de Catherine Shainberg , PhD
Salasluim in corpul nostru, dar adesea uitam cat de legati de trup , suntem. Ne comportam ca si cum trupul nostru ar fi o fiinta straina, inaccesibila la dialog, care ar trebui luata aiurea- ca pe un obiect - ca sa fie intepenita. Noi experimentam surplusul obisnuit al senzatiilor, emotiilor, sentimentelor si chiar durerilor—chiar se pare ca noi nu intelegem posibilitatea, de a putea afecta direct si puternic, sanatatea propriului nostru corp.
In schimb, ne incredintam puterea, medicamentelor si pilulelor, sau doctorului, terapeutului, chirurgului, farmacistului, vindecatorului, sau chiar prietenilor nostrii. Si adesea chiar o facem fara a ne intreba ,” Oare nu ma pot vindeca singur?”
Comoara este in Reveria Noastra
Cand vorbim despre corpul nostru sau pur si simplu, ii vorbim , este cel mai bine, s-o facem cu ajutorul imaginilor. Deoarece , imaginile sunt un limbaj pe care corpul nostru il intelege mult mai bine decat cel al cuvintelor. Pentru a ilustra mai bine cele spuse, permiteti-mi sa va spun o poveste :
A fost odata ca niciodata, un Evreu pe nume Eizik care traia in Cracovia, fiul lui Yekel. Impovarat de datorii si sustinatorul unei mari familii, Eizik tanjea dupa ceva sau cineva care sa-i mai ia din aceste poveri. Dar se parea ca nimic nu se intrezarea.
Intr-o noapte, Eizik a avut un vis ciudat. S-a vazut in Praga, capitala indepartata, stand sub un pod care trecea peste Raul Vitava, chiar langa palatul regelui. ”Sapa” s-a auzit o voce in urechea sa. “ Chiar in acest loc este ingropata o comoara. Toate problemele iti vor fi rezolvate.” Dar cand s-a trezit, Eizik a considerat visul doar ca pe o plasmuire a imaginatiei sale. S-a simtit fie ca nu avea puterea necesara, fie ca resursele pentru a calatori erau atat de departe.
Dar visul nu-i dadea pace. Noapte dupa noapte, avea acelasi vis.
In cele din urma, Eizik si-a dat seama ca nu va avea pace, pana cand nu va calatori in indepartata Praga ca sa-i verifice adevarul.
Dupa ce a ajuns in capitala, extenuat si flamand, Eizik s-a dus direct la palatul regelui. Acolo, a recunoscut podul din visul sau, chiar locul pe care-l vazuse. Dar podul era pazit de soldati. Cum putea el sa se apropie?
S-a hotarat sa spuna adevarul. Si, dupa cum va puteti imagina, reveriile lui Eizik au provocat soldatilor rasete si sicanari.” In ceea ce ma priveste,” a spus unul dintre ei, “am visat ca era o comoara ingropata in Cracovia, sub cos, in casa evreului Eizik. Si te las chiar acum s-o iei”
Auzind aceste cuvinte, Eizik a avut deodata o revelatie. S-a intors grabit la Cracovia, a indepartat pietrele cosului sau, si, ia te uita..! acolo era comoara.
Primul si cel mai evident mesaj al acestei faimoase povestiri Hasidiace,este ca in interiorul nostru exista aceasta comoara, fara a o cauta intodeauna.Dar de putine ori ne dam seama sau intelegem, ca in visul nostru exista acea comoara.
Dar daca largim morala povestirii, putem vedea , ca ni se spune ca, insasi in vis se afla raspunsul la problemele noastre. In aceasta povestire, visul este bagheta magica care ne imprastie norii, ne deschide usile inchise, ne misca muntii,curata panzele de paianjeni si oglinzile prafuite, si dezvaluie comoara ascunsa din interiorul fiecaruia din noi.
Este adevarat? Ne putem oare folosi visele pentru a ne curata corpurile noastre fizice,mentale, emotionale si spirituale?Ca sa raspundem acestei intrebari, trebuie sa punem o alta intrebare: “Ce este visul?”
Cele doua parti contradictorii ale creierului
Avem doar un singur corp, dar avem doua maini, doua picioare, doi ochi si doua emisfere cerebrale. Fara aceste “ duble”nu am putea obtine acea intensitate a echilibrului. Din pacate, totusi, o parte a mintii noastre si a corpului nostru, adesea va deveni atrofiata, in felul acesta slabind si subminand cealalta parte. De exemplu, daca mana dreapta este folosita prea frecvent, simetria naturala a pozitiei corpului va incepe sa fie in dezechilibru.
Cele doua emisfere( pentru a simplifica aceasta problema, le vom numi creierul stang si drept) in realitate nu au convietuit alaturi, in armonie. Partea stanga a creierului ne-a dominat felul de a gandi, incepand cu aparitia Iluminarii Stiintifice. Se ocupa cu logica, limbajul, notiuni abstracte, matematica, fizica, rezolvarea problemelor. Gandirea sa este consecventa, liniara, rationala si obiectiva. Progresul ei depinde de legile cauzei si efectului. Partea stanga a creierului tinde sa subaprecieze si sa deprecieze partea dreapta, subiectiva.
Din contra, partea dreapta a creierului este esentialmente implicata cu corpul si toate manifestarile sale ajutatoare, senzatiile si emotiile. Partea dreapta a creierului interpreteaza expresiile fetei si miscarile corpului. Ea descifreaza, cu viteza luminii, semnalele complexe, reconstruindu- le pentru obtinerea cunoasterii. Astfel, de exemplu, nu numai partea dreapta prezinta infatisarea altor oameni si starea de bine, dar si face o evaluare mai adanca a sferei lor emotionale.
Partea dreapta a creierului functioneaza instantaneu, holistic si intuitiv. Limba engleza o spune atat de convenabil, noi suntem ”in-formati” de catre partea dreapta a creierului, care culege tiparul, aspectul si formele interdependente. Astfel, cilii mirosului nostru sunt “ in–formati” de catre forma moleculelor care plutesc spre nasurile noastre. Urechile ne sunt impregnate de valurile de sunete, de ochi, cu lungimea de unda a radiatiei electromagnetice.
Partea dreapta a creierului nu doar primeste, ci si raspunde la lumea exterioara si la fluctuatiile interioare corpurilor noastre. Face aceste lucruri, prin aducerea gruparii de modele, prin forma si miscare, in constiinta noastra. Zi si noapte, partea noastra dreapta vegheaza.
Atunci, de ce ne subestimam partile noastre gemene ?Daca suntem dreptaci, ne-am gandit vreodata sa ne taiem bratul stang, numai pentru ca nu ne este la fel folositor ? Cine este acela care ne spune ca partea noastra dreapta nu e folositoare ?
Desigur ca raspunsul este dat de catre partea stanga a creierului! Supunand atentiei noastre, partea stanga refuza sa renunte la prerogativele ei. Ne spune ca perceptiile partii drepte sunt doar vise si ca visele sunt simple fantezii. Dar. oare. asa este ?
Visarea si imaginatia
Inainte de a continua sa descriem puterile uitate ale visarii, trebuie sa risipim notiunea ca visarea si imaginatia sunt unul si acelasi lucru. Partea stanga a creierului, fiind dornica, agresiva si competitiva, isi stabileste teluri de care incepe sa-si dea seama. Imaginatia este specifica partii stangi a creierului, de a ne rastalmaci adevaratele vise, spre propriile ei scopuri.
De exemplu, am putea avea o fantezie, aceea ca seful nostru este concediat, deoarece a furat banii companiei, si, colac peste pupaza, ne oferim sa-l angajam! Imaginatia ne ajuta. Revendicarile, asteptarile, dorintele, dorintele noastre arzatoare si resentimentele coloreaza imaginatia si rezultatul ei.
Visarea adevarata este libera de o asemenea intelegere tainica. In schimb, ea raspunde jucaus, asa cum o face un copil. Prezentata cu prefacatorie , ea va scoate limba. Prezentata ca pe o femeie frumoasa, se va lumina, cu un miros fermecator sau o imagine minunata.
Visarea raspunde la ceea ce percepe, nu intr-o maniera simplista, nici nebuneasca, ci intr-o maniera directa, spontana si creativa.
Vom numi aceasta visare impresionabila “Imaginatia Activa”.
“ Alimentele Naturale”ale inrudirii
Imaginati-va un bebelus, la o varsta frageda, lipsit de mama sa. Plange incontinuu—si continua sa planga si cand este adult.
Cu ce-l hranim?Cuvinte. “Leacul cuvintelor”. Din pacate, leacul cuvintelor atinge numai mintea. Cuvintele nu pot afecta sarmanul corp, care inca tanjeste dupa atingerea blanda a mainilor mamei, care mangaie, dupa dulcele sunet al alintarilor ei, dupa luminozitatea ochilor si zambetului ei.
Cuvintele pot doar invalui mai sigur corpul care suferadin cauza acestei regretabile pierderi.Ele insa nu pot vindeca corpul de foamea sa. Numai prin “in-formarea”partii drepte a creierului—hranind- o si folosind Imaginatia Activa, experientele traite, relatiile reunite, sustinerea ei la nevoile disperate — numai in acest fel i se poate adresa lipsa unui model. Informand partea dreapta prin Imaginatie Activa, infatisarile deformate, modelate printr-o lipsa timpurie, pot fi deslusite si reconfigurate.
Cum putem noi in-forma partea dreapta a creierului, prin Imaginatia Activa?
Cum functioneaza aceasta, de fapt?
Mai intai, prin terapeut sau alt vindecator, instantaneu, partea dreapta culege sunetul urechii care asculta, privirea ochilor iubitori, sentimentul mainii care mangaie corpul, sau chiar imediata apropriere. Jumatate din munca de vindecare este facuta de catre prezenta grijulie, atenta sau de atingere.
Chiar si la distanta, aceasta parte dreapta este bobinata ca un aparat de radio, culegand grijuliu formele acestor frecvente . Experimentam acest fenomen in viata de zi cu zi, cand ne gandim la cineva, descoperind apoi ca, in urmatoarea ora sau zi, acea persoana ne va chema. Viziunea fetei acelei persoane si emotia generata din partea noastra dreapta, trimite un semnal localizat celeilalte persoane, in aceeasi maniera in care o statie radio va produce sunete specifice si apoi urmand primirea continutului. Rezonanta cu gandul subtil si sentimentul, este amprenta partii drepte a creierului.
Amprenta personala la durerile noastre
Datorita abilitatii partii drepte a creierului de a culege hrana descrisa mai sus, nu avem nevoie sa asteptam pentru a ne hrani cu alimentul sanatos al inrudirii! Cand ceilalti se ocupa de noi, ne pot stimula receptivitatea. Dar ne putem ajuta singuri in acelasi fel. De fapt, fiind mereu in corpurile noastre, o putem face mult mai puternic decat oricare altcineva. Tot ceea ce se intampla, este schimbarea simturilor noastre interioare pentru a asculta ce nevoi avem.
De unde sa incepem? Sa incepem cu corpurile noastre. La inceput, incepem aceasta remodelare a configuratiilor lipsei, ascultand durerile corpului nostru si problemele lui. Cand ne contractam de durere, incarcand sa ne distantam de ea, ne hranim modelul lipsei. Cand ne oprim impulsul natural de a fugi iar in schimbul lui, sa incepem sa ne hranim partea dreapta a creierului cu experinte, energii subtile, cautand sa ne hranim corpul, atunci ne putem inlocui modelele negative si putem crea vindecarea.
Iata cum putem sa facem acest lucru :
Ingrijirea Durerilor
Inchideti ochii, respirati incet de trei ori, numarand de la trei inapoi spre unu. Vedeti cifra “unu”, inalta, curata si foarte luminoasa.
Acum, privind in interior corpului vostru, permiteti sa coborati cu privirea interioara inspre locul dureros. Permiteti sa fiti in-formati de durere: Cum arata ea? Ce culoare are? Are miros? Are ea o textura sau sunet? Este ea fierbinte sau rece? Luminoasa sau intunecata? Umeda sau uscata? Descrieti orice “vedeti” referitor la durere.
Pe masura ce faceti acest lucru, veti fi indemnati sa faceti ceva in sensul a ceace “vedeti”. De exemplu, sa ne imaginam ca ati fost in–formati ca exista o mica fractura la un os. Cum v-ati putea descurca cu acest lucru? Raspunsul se gaseste numai din propriile voastre impusuri interioare. La fel cum ati facut cand erati copil, va jucati.. Improvizati. De exemplu, ati putea avea ideea de a umple fisura cu o raza de soare. Sau ati putea avea impulsul de a o lipi cu o pasta alba de lipit. Gasiti-va propriile voastre idei. Veti gasi o imagine interioara a locului fracturii si ii veti raspunde oferindu-i una dintre imaginile pe care vi le-am dat mai inainte.
Astfel, va alimentati partea dreapta a creierului. Prin caile neuronale, acest nou mesaj este transmis osului. Osul vostru, potrivit in-formatiei, grabeste vindecarea.
Va rog, nu credeti ca va spun! Ci doar testati. Cuvintele nu pot in-forma. Numai imaginile percepute, pe deplin experimentate, si intruchipate, pot face acest lucru. Data viitoare cand experimentati durerea, folositi-va imaginatia activa pentru a va vindeca.
A rectiona la In-formatia interioara
Durerea nu este singura cale de a accesa partea dreapta acreierului. Relaxarea ofera, in egala masura, o in-formare fascinanta. De exemplu, cand atipiti dar inca nu sunteti adormiti, puteti fi invadati brusc de noi senzatii, de culori vii, lumini,si imagini ciudate, sau juxtapunere de imagini. Aceste imagini (numite hipnotice) dezvaluie contururile partii voastre drepte a creierului. Cand adormiti cu stimuli exteriori redusi sau indepartati, in timpul somnului, suprafetele partii drepte sunt ca si o insula scufundata in oceanul uitarii.
Visele voastre va prezinta din nou un fel de puzzle neterminat, la care ii puteti adauga doar piesele voastre proprii. De exemplu, visul in care ati fost spulberati de catre un torent care inghite tot. Va treziti cu un sentiment de teama. Dar dupa ce il analizati, veti recunoaste ca viata va este prea ocupata, asa incat nu mai puteti sa o controlati. In acest caz, ce putem face? Telefonati imediat unui terapeut? Este posibil . Dar poate ca este mai bine sa va asezati, sa inchideti ochii si sa va intoarceti la vis. Aceasta metoda pentru tratarea fricii este mult mai rapida si mai ieftina si va elibereaza si de grija de a fi responsabili si independenti.
Iata cum veti proceda :
Aveti grija de visul vostru
Inchideti ochii, respirati de trei ori, numarand de la 3 la 1. Vizualizati- l pe »1 » inalt, curat si foarte luminos.
Acum, intoarceti-va la vis. Vizualizati- va ca fiind maturati de catre un torent devastator. Ce faceti pentru a scapa de el? Puteti, de exemplu, sa va relaxati complet, lasaandu-l sa plece si lasandu-va purtati de apele furtunoase. Curand, veti dobandi calmul. Sau puteti sa va apucati de o ramura joasa si sa va ridicati deasupra apelor care curg. Sau, pur si simplu, puteti sa va hotarati sa patrundeti in strafundul torentului si sa va odihniti acolo, devenind apa, apoi sa va ridicati si sa va dati seama ca apele au devenit calme. Priviti cum iesiti la suprafata. Cand simtiti ca miscarea s-a implinit, respirati si deschideti ochii.
Asadar, chiar aveti mai multe optiuni. Dar va rog sa va amintiti acest lucru: Cand re-intrati in vis, numai una dintre aceste optiuni va reveni. Imaginea visului si acea optiune, servesc atat pentru diagnosticare, cat si pentru vindecare. Gasiti rezolvarea problemei dificile, prin derularea activa a visului vostru, iar in acest proces va in-formati corpul de reducerea furtunii fizice, emotionale sau mentale. Astfel, ati participat chiar la propria voastra vindecare.
Dialogand cu partea dreapta a creierului vostru
Veti fi multumiti doar cu reactia la o durere sau la vis? Ce ati spune de dialogul direct cu partea voastra dreapta a creierului? Stiti acum ca este necesar sa tineti cont de faptul ca trebuie sa redeveniti sanatosi si apoi sa continuati sa fiti sanatosi. Oare,nu sunteti tentati sa descoperiti ce comoara este ingropata sub semineul vostru emotional? Sa indepartati pietrele care au tintuit-o si au ascuns-o de priviri? Sa va scufundati nestingheriti in acest loc si s-o deschideti?
Astfel incat, trebuie sa actionati. Trebuie sa puneti o intrebare, asteptand ca raspunsul sa va parvina — nu in cuvinte, ci in experienta a totcuprinzatoare a sunetului inconjurator din 3-D.Partea dreapta a creierului vostru este asemanatoare unui copil bine crecut. Cu cat indrazniti mai mult sa-i puneti intrebari, cu atat le aveti mai repede, iar el devine mai activ, mai vital. Curand este multumit manifestandu- si abundenta. Copilul vostru interior care plange si care devine un adult trist, deodata se simte puternic.
Acordandu-va atentie, sunteti hraniti, imbogatiti, miscati si transformati. Vechea configuratie a pierderii si impovararii dispare, schimbandu-se si trece in taramul fagaduintei, unde curge lapte si miere. Abundenta, bogatia, creativitatea, veselia, iluminarea fiintei, iubirea, frumusetea, gratia — toate izbucnesc din acel taram al fagaduintei. Pentru a-l accesa, trebuie doar sa folositi aceasta informatie:
In dialog cu Lumea Voastra de Vis
Inchideti ochii. Respirati de trei ori, numarand de la trei la unu. Vedeti-l pe « 1 », inalt, curat si foarte stralucitor.
Imaginati-va ca stati pe o pajiste si priviti cerul senin. Intinzandu-va bratele in sus spre soare si prinzand o raza de lumina, folositi aceasta raza de lumina pentru a desena un cerc de lumina in partea dreapta a cerului.
Respirati si lasati-va bratele in jos.
Priviti la cercul de lumina si vedeti lucrurile de care va mirati ca au aparut acolo. Cand le vedeti, reactionati direct la ele, daca este necesar. Sau altfel, daca imaginea va satisface si sunteti multumiti de ea, respirati si deschideti ochii.
Sunt o multime de cai de patrundere, in Sursa de imagini. Indiciile referitoare la cum poate fi facut acest lucru pot fi gasite, tranformandu- va intr-un poet. Poetul locuieste intr-un taram aflat intre cuvinte si imagine. El zdruncina felul nostru de a vedea lucrurile, prin juxtapunerea sau o anumita asezare a imaginilor, a efectelor neasteptate si paradoxale, a schimburilor acute directionale. Sunt configuratii pline de sensibilitate si altele noi se configureaza. Puteti invata din abundenta maiestriei unui poet.
Amintiti-va ca partea stanga a creierului vostru vrea sa renunte la orice tocmai ati invatat. Din contra, partea dreapta a creierului tinde spre insusirea stilului, imaginii, atingerii, sunetului, mirosului si gustului.
Va hraniti copilul interior flamand cu alimente sanatoase ale imaginatiei voastre ? Daca o faceti, nu numai ca va veti vindeca voi insiva, dar va veti si impinge in aventuri noi si excitante. Asemanator lui Eizik din Cracovia, prin participarea activa la propriul vostru vis, veti putea descoperi comoara ingropata in inima voastra. In interior se afla propria voastra sanatate obtinuta la nastere, abundenta, fericirea si o viata echilibrata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
