Am ucis,

Cu fiecare zi traita nu am facut decat sa ucid ! Am ucis speranta, dorurile si idealurile. Am ucis credinta intr-o zi mai buna si mai curata. Am distrus cu fiecare moment trecut credinta in bine. Am amagit si indus in eroare, ucigand sperantele. Am parjolit iubirea. Am desfranat inocenta. Am dezgolit puritatea. Am risipit in jurul meu numai venin, intunecand privirile. Am ras cand trebuia sa plang si am plans cand trebuia sa rad. Am urat cand eram iubit si am iubit cand am fost urat. Am cantat cand trebuia sa tac si am vorbit de multe ori tacand. Am implorat Cerul cand trebuia sa ma ispasesc. Am ademenit fecioare la desfrau. Am pangarit memorii. Am tipat la surzi si am orbit pe cei nevazatori. Si toate astea nu le-am facut vreunui strain, ci copilului din mine. Si pentru toata viata meu nu pot decat sa-i multumesc Lui Dumnezeu. Copilul din mine m-a iertat si m-a inteles, numai asa a putut supravietui. L-am inchis in lumea iluzorie a societatii, furandu-i inocenta. I-am dat orientare sociala si i-am luat duhul. L-am convertit la rautatile lumii pentru a-i fura sufletul. Am ucis ce aveam mai pretios pe lume pentru ce le place altora, in timp ce pentru mine toate frumusetile lumii au fost refuzate. Vine o zi in care vom fi judecati dupa cat de mult am iubit. Ionut Speteanu 11. Noiembrie 2005.