Copiii indigo vor schimba lumea
Arhiva
-->Copiii cei noi sunt generatia viitorului. Ei, cei etichetati de parinti, profesori, medici ori psihologi ba cu capu-n nori, ba prea agitati, ba geniali, ba obraznici, uneori de neinteles. Scriitoarea americana Nancy Tappe, interesata de acest fenomen, i-a numit copiii indigo, dupa culoarea aurei, pe care spune ca o vede în jurul lor Câti dintre noi nu au copii care spun lucruri ”trasnite”? De câte ori nu ne-au lasat cu gura cascata? Credeam ca nu-s atenti, ca sunt cu capu-n nori… Poate ne-a fost greu s-o recunoastem, dar acum trebuie s-o accepta m: ei sunt mult mai destepti si mai deschisi decât eram noi la vârsta lor. Ce-i cu ei? Cum de se nasc, de-o buna bucata de vreme, peste tot in lume, copii cu un intelect si un suflet pe care nu reusim sa le întelegem? Omenirea si planeta fac un salt evolutiv In America s-au scris deja carti despre acest fenomen (Lee Carrol si Jan Tober- „Copiii indigo”, Doreen Virtue, Ph. D. – „Copiii indigo, cum sa-i hranim si sa-i îngrijim” si „Copiii de cristal”), carti aparute si in limba romana, la editura „For You”. Profesoara Monica Visan, „vinovata” de traducerea si aparitia lor, încearca o abordare stintifica, dar si una spiritualista a cartii. „Actualmente, saltul evolutiv este maxim, pentru a face fata ridicarii energetice de pe Terra. Schimbarile se constata nu doar la nivelul intelectual si spiritual al oamenilor, ci si din punct de vedere climatic, iar mis- carile tectonice sunt cu totul haotice. Noii copii vin sa ne învete ca de acum încolo vom comunica mai ales la nivelul sufletului, mai putin al ratiunii. Trebuie doar sa-i întelegem, sa acceptam ca ne sunt superiori si ca nu suporta canoanele dupa care vrem sa-i crestem pentru simplul motiv ca si noi am fost educati la fel. Pe ei nu-i intereseaza, de exemplu, istoria, nu vor sa stie ce-a fost, ei stiu ca sunt aici pentru a schimba în bine cursul vietii pe Pamânt. Asa ca nu-i îngra- diti în niciun fel! Lasati-i sa se manifeste, pentru ca sunt suflete batrâne, au multa experienta si intuitie. Pentru ei, actualul sistem de învatamânt este depasit. De aceea devin apatici, fara chef sa memoreze buchea cartii, depresivi, dar si insolenti, nervosi. În necunostinta de cauza, parintii îi pedepsesc, profesorii le dau note proaste si îi cearta, medicii le administreaza calmante, însa fara rezultate pozitive. Neîn- telesi si marginalizati, unii se drogheaza, beau, se sinucid sau devin criminali. Tot ce vor de fapt e sa fie tratati ca niste adulti, nu sa fie mintiti sau privati de drepturi, pentru ca ei sunt sinceri si generosi. Cartile pe care le-am scos sunt dedicate parintilor care au astfel de copii, pentru ca 90% din copiii care se nasc astazi sunt indigo”. „Eu stiu mai bine decât tine“ Doina a înfiat-o pe Maria pe când era un bebelus de opt luni. Acum are patru ani si nimeni nu i-a zis vreodata ca ar fi adoptata. Într-o seara, Doinei nu-i vine sa creada ce aude din gura copilei: „Eu n-am mama, nici tata, nici bunic, nici bunica!”. „Cum poti sa spui asa ceva? Nu sunt eu mama ta?”. „Ba da...”. „Si tati nu e tata l tau?”. „Ba da”. „Si bunicul...?”. „Ba da, sunteti, dar într-un fel...”. „Într-un fel ce? Cine si-a spus tie asemenea prostii?”. „Nimeni. Eu stiu. Si nu sunt prostii. Eu v-am ales pe voi, nu voi pe mine. Eu vin de la Craiova si înainte am stat si mai departe”. Doina e înmarmurita. A doua zi se apuca sa faca cerceta ri. O gasise pe Maria într-o maternitate din Bucuresti, iar acum afla ca parintii ei naturali chiar sunt din Craiova. „Nu ma iau dupa parerile altora” „Nu ma mai înteleg de niciun fel cu fiu-meu”, se plânge Cornelia. „E foarte încapatânat si de acum încolo cred ca ar trebui sa ma schimb eu, pentru ca Dan are o vointa prea puternica si nu-l pot modela dupa mine. L-am învatat sa-i respecte pe altii, sa nu fie egoist si si-a însusit tot ce am încercat eu sa-i insuflu, pentru ca i sa parut OK. Dar, de curând, am avut o mare surpriza. A venit de la scoala si m-a rugat sa-i dau bani, sa-si cumpere înghetata preferata. M-am scotocit si am gasit 30.000 de lei, adica exact atât cât costa înghetata. Pentru ca miera si mie pofta, i-am dat banii si i-am zis sa nu ia una scumpa, ci doua mai ieftine, sa manânc si eu. «Mie alta înghetata nu-mi place, eu ti-am cerut sa-mi dai bani pentru acea înghetata, nu pentru altele». «În- telege ca n-am bani destui si ca vreau si eu sa manânc înghetata, asa ca ia banii si du-te sa cumperi si pentru mine una». «Nu te supara, dar nu ma duc», mi-a spus, si-a scos hainele de scoala si s-a asezat calm în fata calculatoru lui. M-am gândit sa-i dau o lectie. M-am dus la prima toneta, m-am întors cu doua înghe- tate si am început sa le manânc în fata lui. Parea sa nu-l intereseze, nici macar o privire nu mi-a aruncat. «Auzi, tie nu ti-e deloc pofta? ». «Nu!». «Spune-mi, ca-ti dau, daca vrei». «Am spus ca nu. Ai uitat ca, atunci când am facut cu sensei exercitii de stapânire a emotiilor, am iesit primul din 50 de copii? Si, oricum, nu despre asta-i vorba…». «O sa pierzi mereu în viata, daca nu esti maleabil si nu stii sa profiti, când ti se ofera ceva». «Mama, îti spun ceva si cu asta am încheiat discutia. Gândesti gresit. Eu ti-am cerut ceva anume, pentru ca asta voiam. Era mai cinstit sa-mi spui ca nu poti sa-mi satisfaci dorinta decât sa ma iei pe ocolite si sa-mi impui vointa ta. Eu niciodata nu ma voi lua dupa parerile altora decât daca eu consider ca sunt mai bune ca ale mele». La ce sa ma astept mai târziu, daca acum, la 11 ani, îmi face asa?”, se lamenteaza Cornelia, mama lui Danut. Oamenii secolului XXI vor fi telepati Astrologul Camelia Udrescu-Patrascanu este si ea de acord ca, de la începutul anilor ’80 încoace, se tot nasc copii indigo. Si se vor naste mereu, si de acum înainte, fie chiar si numai pentru ca astrele le sunt favorabile. „Experienta mi-a demonstrat ca influentele planetelor asupra acestor copii se regasesc în comportamentul, conduita si personalitatea lor. De pilda, gruparea ’82- ’83 îi înglobeaza pe justitiari, pe aceia care deschid drumul catre o noua epoca în care va domni adevarul. Am vorbit cu multi tineri studenti la Drept, care mi-au spus ca nu vor putea sa-si exercite deocamdata meseria, pentru ca legile si structurile actuale nu servesc mentalul, constinta si spiritul. Urmeaza ’87-’88-’89, perioada schimbarilor bruste, profunde, fundamentale. Multe planete pe Capricorn, deci moralitate si perseverenta. Ei vor fi aceia care se integreaza în sistem, pentru a-l sparge mai târziu. Au un simt organizatoric deosebit si o buna intuitie. «Nucleul» indigo îl constituie valul ’93-’97: spirite libere si pline de inventivitate. Din ’98 avem de-a face cu asa-numitii copii de cristal, cu constinta de cristal, plini de toleranta si iubire. Odata cu ei, va incepe comunicarea la un nivel superior, pentru ca ei vor fi marii telepati. Datorita lor, peste 13- 15 ani, lumea va arata cu totul altfel”. O bunica norocoasa Nascuti la sfârsitul mileniului trecut, contrazic aproape tot ce stiam noi despre educatie. Resping constrângerea. Detesta amestecul altora în planurile lor. S-au nascut cu autonomie personala, nu-si cauta alta identitate. Si frumusetea lor fizica este „speciala”: capul alungit, ochii mari, inteligent i, iscoditori, veseli, adesea malitiosi. Copiii indigo nu spun lucruri „trasnite”, adica amuzante, ci „speciale”, adica memorabile. „Pe copilul «indigo», pe care îl cunosc eu cel mai bine, îl cheama Roman si pe 18 septembrie a.c. împlineste 12 ani. Nu crede ca oamenii mor, ci ca se urca la cer, unde Dumnezeu le da «alte rosturi». Despre copaci nu spune ca fosnesc, ci ca vorbesc, cânta, jelesc etc. La lipsa de ploaie din anii trecuti, a remarcat: «Atâta ploaie meritam!» Observati asumarea si coparticiparea, din pluralul persoanei I! Despre a doua venire a lui Hristos pe pamânt spune ca va fi ca prima oara – oamenii îl vor crucifica pentru ca, din nou, nu vor crede ca este El. Când ia note proaste, nu-mi demonstreaza ca a fost nedreptatit, ci îmi argumenteaza ca nu merita mai mult. Stii cum ne determina sa ne controlam nervii, iesirile zgomotoase, tonul ridicat? Cu umor! Ne imita, spunandune cum suntem, penibili, când nu comunica m si nu ne ascultam unii pe altii. Stiu ca aveti pe-acasa un copil «indigo», sau chiar unul «de cristal» si mai stiu ca nu va este usor cu el, pentru ca este altfel decât eram noi. Dar va rog sa-i întelegeti si sa va considerat i niste parinti si niste bunici norocos i!”, ne-a spus in scrisoarea pe care ne-a trimis-o bunica lui Roman, din Bucuresti. Oameni speciali, educatie speciala Eugenia Marcu este profesoara de istorie. Are 39 de ani de învatamânt si spune ca n-a mai vazut asa ceva. „Nu stau locului o clipa, sunt obraznici, îmi fac numai necazuri. Spun ca materia mea n-are niciun sens si ca au altceva mai bun de facut decât sa retina niste date. Odata, unii dintr-a VII-a mi-au aratat un prezervativ si m-au întrebat, exact cum fac eu la ore, daca stiu în ce an s-a inventat acel obiect. Evident, nu i-am bagat în seama, iar ei mi-au tinut o adeva- rata prelegere despre utilitatea acestei «orori » si despre faptul ca, daca lumea era informata la timp, nu s-ar fi nascut multi din generatia din care fac eu parte, sa-i teroriza m pe ei, cu reguli stupide. E dezgusta- tor, abia astept sa ies la pensie!”. Sergiu Florea are 38 de ani si este profesor de engleza: „Într-adevar, e o mare diferenta între noi, când eram copii, si ei. Au alte deschideri, alte prioritati si trebuie neapa rat ajutati de parinti si de educatori. Eu am o gradinita particulara, unde predau engleza, iar copiii pot alege dintre patru limbi straine, initiere în calculator, instrumente muzicale, canto etc. Daca vor, pot trece pe la toate cursurile, nimeni nu le impune restrict ii. Si aproape toti sunt uimitori in toate domeniile! Învata extrem de repede, sunt creativi, îti pun întrebari la care nu te as- tepti. Mi-am dat seama ca, daca-i tratezi cu respect, ca pe niste adulti, îti raspund la fel. Eu mi-am propus – si vad ca metoda da roade – sa nu-i iau peste picior niciodata, chiar când fac câte-o nebunie. Ma adresez cu «dumneavoastra», astept sa ma tutuiasca ei. Abia atunci când o fac, stiu ca le-am câstigat încrederea”. Copiii indigo au atribute psihologice insuficient studiate pâna acum. Trebuie îndrumat i, nu marginalizati. Spre deosebire de noi, care am avut nevoie de ani buni ca sa aflam cine suntem, de unde venim si încotro ne îndreptam, ei stiu totul înca de când vin pe lume. Ne place sau nu, noi suntem cei care ne vom schimba în functie de ei si nu invers. Viitorul le apartine. Tipologie UmaniStii. Ei sunt viitorii avocati, profesori, medici, oameni politici si de afaceri. Hiperactivi, sociabili si prietenosi. Nu se joaca doar cu o jucarie, ci cu toate câte putin, pâna dau de o carte pe care o studiaza din scoarta-n scoarta, chit ca nu stiu sa citeasca. Conceptualii.Plini de idei, proiecte si concepte. Militarii, inginerii, arhitectii, astronautii de mâine. Vor sa detina tot timpul controlul, pentru ca stiu ca sunt dotati pentru asa ceva. ArtiStii. Sensibili, creativi, pasionati de toate artele. Chiar daca vor face munca de cercetare sau medicina, îsi vor aborda profesia din perspectiva artistica. Între 4 si 10 ani îsi aleg 15 arte diferite, abia în adolescenta se hotarasc la una în care vor deveni maestri. Sfat pentru parintii care au copii cu înclinatii muzicale: nu le cumparati instrumente, închiriati-le. Pe cât de bine c?nta la fiecare dintre ele, pe atât de repede se plictisesc. Interdimensionalii. Înca de la un an sau doi, ei îti spun: „Lasa-ma-n pace, pot si singur!”. Cu o vointa de nestramutat, ei vor fi aceia care vor aduce în lume noi filosofii si religii. Nu sunt maleabili si nici adaptabili, ca aceia din primele trei tipuri. Decalogul relaTiei pArinTi - copii indigo 1. Tratati-i cu respect. 2. Ajutati-i sa-si creeze propriile solutii de disciplinare. 3. Oferiti-le posibilitati de alegere în toate situatiile. 4. Absolut niciodata nu-i minimalizati. 5. Totdeauna explicati-le de ce le-ati spus sa faca lucrul X sau le-ati interzis lucrul Y. Niciodata nu le spuneti: „Ca asa zic eu!”. Daca va schimbati tactica, va vor respecta. 6. Faceti-i partenerii vostri în procesul de educare. 7. De când sunt bebelusi, vorbiti cu ei, explicati-le totul. Nu vor întelege chiar tot, dar simt atitudinea si respectul vostru, care vor fi o buna baza când vor începe sa vorbeasca. 8. Nu le dati medicamente când au probleme serioase, fara sa-i testati. 9. Asigurati-i ca-i sprijiniti în tot ceea ce fac. Nu-i obligati sa faca ceva, nici nu-i criticati. Încurajati-i si vor realiza tot ce le propuneti. 10. Nu le spuneti cine sunt acum si ce vor fi mai târziu. Ei stiu mai bine. Daca-i fortati sa faca ceva contra vointei lor - ca alegerea unei meserii de familie care dureaza de generatii -, ei vor refuza, pentru ca nu respecta traditiile, daca nu sunt în conformitate cu structura lor mentala.
Articol scris de Claudia Daboveanu
vineri, 25 mai 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu